Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 260/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 260/A
Ședința publică din 27 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de asiguratorul . civile C. I., N. A., C. V. și S. I. împotriva sentinței penale nr. 146/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, privind pe inculpatul N. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat N. P. lipsă, se prezintă avocat din oficiu Vîși I., pentru partea civilă intimată N. P. lipsă, se prezintă avocat Sorițeu A., pentru asiguratorul apelant S. de A. R. A. SA București, se prezintă avocat A. M., pentru părțile civile apelante C. I., N. A., C. V., S. I. lipsă, se prezintă avocat Lanevsch S..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul asiguratorului, avocat A. M., solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate pe latură civilă și diminuarea daunelor morale care în mod greșit au fost acordate de prima instanță, doar în baza faptului că părțile civile proveneau din aceeași familie, iar prin decesul victimei nu s-a produs un dezechilibru financiar.
Apărătorul părților civile, avocat Lanevschi S., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, întrucât prima instanță nu a acordat dobânzile legale și actualizarea cu indicele de inflație aferent sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri materiale și morale de la data producerii accidentului până la data plății efective. Solicită și plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește apelul formulat de asigurator, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul părții civile intimate N. P., avocat Sorițeu A., solicită respingerea apelului formulat de asigurat, arătând că în urma probatoriului administrat s-a dovedit prejudiciul material, iar prima instanță a apreciat în mod corect cuantumul daunelor morale. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de părțile civile și admiterea apelului formulat de asigurator cu privire la cuantumul daunelor morale.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
În ședința publică din data de 22.10.2013, în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A., s-a dispus, în temeiul disp. art. 320 ind. 1 alin. 5 Cod procedură penală disjungerea acțiunii civile formulată de părțile civile N. P., C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I. față de inculpatul N. P..
P. sentința penală nr. 2763/30.10.2013 a Judecătoriei A., s-a dispus în temeiul art.178 al. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului N. P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit.b Cod proc. penală s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
În baza art.71 al.1 cod penal s-a dispus aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal.
În baza art.861 cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 6 ani conform art. 862 cod penal, și în baza art. 359 cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 cod penal, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei.
În baza art.863 cod penal, s-a stabilit în sarcina condamnatului ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului A., sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură să permită controlarea mijloacelor de existență.
În baza art.71 al.5 cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal, pe durata termenului de încercare.
Acțiunea civilă din această cauză a fost disjunsă de acțiunea penală.
P. sentința penală nr. 146 din 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 346 și art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Noul cod civil au fost admise în parte acțiunile civile formulată de către părțile civile N. P., C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I. și în consecință:
În baza art. 49, art. 50 alin. 1 și 2 și art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995, art. 1357 Noul Cod civil a fost obligat inculpat N. P. alături de asiguratorul S. DE A. R. A. S.A., prin Sucursala A., cu sediul în A. .. 64 județul A. la plata următoarelor sume de bani: 8492 lei cu titlu de daune materiale și 130.000 lei daune morale către partea civilă N. P., sumă ce va fi actualizată cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestei sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective și respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea vătămată/civilă N. P.; 120.000 lei daune morale către fiecare din parțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I., sumă ce va fi actualizată cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestei sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective și respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.
S-a luat act de faptul că S. C. Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpat N. P. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul N. P. alături de asigurătorul S. DE A. R. A. S.A la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuată de partea civilă N. P..
În baza art. 193 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul N. P. alături de asigurătorul S. DE A. R. A. S.A la plata sumei de 2976 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuată de partea civilă N. A., 2976 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuată de partea civilă C. I., 2976 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuată de partea civilă C. V. și 3248 cu titlu de cheltuieli judiciare efectuată de partea civilă Ștefanovits I..
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a reținut, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, că partea vătămată N. P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 178.000 lei reprezentând daune morale și 11.000 lei daune materiale, iar părțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 100.000 Euro fiecare parte civilă reprezentând daune morale iar partea civilă Ștefanovits I. și 90.000 lei daune materiale, cu actualizarea acestor sume cu indicele inflației de la data producerii accidentului până la data achitării efective și solicitând și dobânda legală aferentă acestor sume de la data producerii accidentului până la data achitării efective. Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului alături de asiguratorul . SA.
S-a mai constatat că autovehiculul condus de inculpatul N. P. avea la data producerii accidentului încheiată polița de asigurare RCA ./02X1/SP nr._, valabilă la data produceri accidentului, încheiată la societatea de . SA.
S-a reținut de către prima instanță că în ceea ce privește existența faptei ilicită, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; culpa si capacitatea delictuala există autoritate de lucru judecat din moment ce inculpatul N. P. a fost condamnat penal pentru faptele reținute în sarcina sa, instanța dispunând doar disjungerea acțiunii civile în temeiul art.3201 alin. 5 din C.pen., luând în considerare faptul că era necesar administrarea de probe pe latura civilă, văzând și art. 343 Cpp alin.2 care prevede că ” Deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei…” și art. 345 alin.2 Cpp., care prevede că ” Condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârsită de inculpat.”
În concluzie prima instanță a constatat faptul că, cu ocazia soluționării laturii penale a fost stabilita, existența infracțiunilor și implicit a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și infracțiuni, s-a stabilit faptul că inculpatul poate să răspundă penal pentru fapta sa, în aceste condiții existând și răspunderea delictuală pentru fapta proprie prev. de art.1357 Noul Cod civil, și a formei de vinovăție a inculpatului la comiterea faptei, respectiv culpa, însă s-a constatat faptul că, cu ocazia soluționării laturi penale a acestei cauze nu a fost stabilită valoarea prejudiciului creat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpat, și modul de reparare a acestuia din moment ce acțiunea civilă a fost disjunsă.
Cu privire la acțiunea civila exercitata de către parte vătămata N. P. prima instanță a considerat+o ca fiind întemeiata numai in parte.
Astfel, sub aspectul daunelor materiale pretinse de către aceasta, în cuantum de 11.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate ca urmare a spitalizării 2000 lei, tratamentul medicamentos 9000 lei, cheltuieli deplasare cu taxi 388 lei, s-a reținut faptul că, din probele administrate în prezenta cauză au fost dovedite cu acte justificative, un prejudiciu material în valoare de 8492 lei filele, având în vedere faptul că cheltuielile materiale se acordă în măsura dovedirii lor, instanța constată că această sumă a fost dovedita de către partea civilă așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a reținut că partea civilă care în urma accidentului auto din data de 16.12.2012 a suferit leziuni grave care au necesitat un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale inclusiv intervenții chirurgicale, viața acestuia fiind pusă în primejdie, conform Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.54A1/11.03.2013 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală A., a fost internată la S. C. Județean A. din data de 16.02.2012 până la data de 09.01.2013, urmând ulterior tratament medical la domiciliu.
S-a constatat că pentru această perioadă, partea civilă a depus la dosar bonuri fiscale și facturi prin care dovedește achiziționarea de medicamente necesare tratamentului medical în valoare totală de 9000 lei, din care instanța va reține ca dovedită suma 6140,73 lei reprezentând cheltuieli efectuate de partea vătămată cu tratamentul medicamentos. Instanța de fond a considerat ca dovedită cheltuiala efectuată de partea civilă cu achiziționarea medicamentelor coroborând bonurile fiscale cu declarațiile martorilor D. A. și B. S., care conformă achiziționarea tratamentului medicamentos de către partea civilă datorită lipsei medicamentelor necesare din spital.
Din suma de 9000 lei pentru care partea civilă a depus acte doveditoare, prima instanță a înlăturat suma de 2859,27 lei reprezentând bonuri fiscale de la fast food pentru mâncare, precum și bonurile fiscale nr.123,124 și 125 din data de 28.12.2012 eliberate de farmacia ., care se regăsesc în factura nr._/28,12,2012 emisă de aceeași farmacie ., precum și bonul fiscal nr.74/28.12.2012 emis de . care se regăsesc în bonul fiscal nr.71/28.12.2012, emis de aceeași farmacie.
Au mai fost considerate ca fiind dovedite și întemeiate cheltuielile cu deplasările cu taxi, necesare dată fiind starea de sănătate a părții civile, în sumă de 388,27 lei conform bonurilor fiscale anexate, precum și sumele achitate pentru diferite investigații către S. C. Județean A., în sumă totală de 163 lei conform chitanțelor anexate.
Pentru aceste sume, prima instanță a considerat că dată fiind situația excepțională în care se afla partea civilă la data efectuării cheltuielilor, aceasta se afla în imposibilitatea de a solicita ca actele doveditoare să fie eliberate întotdeauna pe numele său, astfel că vor fi luate în considerare și bonurile fiscale și facturile eliberate de furnizorii de medicamente pe numele unor apropiați ai părții civile care s-au ocupat de achiziția acestor medicamente.
De asemenea, avându-se în vedere declarația martorei D. A. a fost considerată ca fiind întemeiată solicitarea părții civile privind sumele achitate pentru remunerația asistentei care, după externare, se deplasa zilnic la domiciliul părții civile pentru efectuarea tratamentului cu perfuzii, persoană remunerată cu suma de 60 lei /zi timp de 30 de zile, în total 1800 lei.
P. urmare, prima instanță a considerat ca fiind dovedite cheltuielile materiale efectuate de partea civilă N. P. în sumă totală de 8492 lei, sumă pentru care a fost admisă acțiunea civilă a acestuia în ceea ce privește aspectul cheltuielilor materiale.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de partea civilă N. P., prima instanță a reținut că termenul „prejudiciu” folosit în textul art. 1357 Noul C. civ. trebuie avut în vedere atât în înțelesul său patrimonial, cât și în cel nepatrimonial.
S-a considerat că că în cauză este vorba despre o astfel de pagubă nepatrimonială, decurgând din suferința părții civile determinate de leziunile produse ca urmare a faptei comise de inculpat însă, s-a avut în vedere și faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, nu este supus unor criterii legale de determinare, astfel că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor astfel de criterii de evaluare referitoare la producerea unor suferințe morale, consecințele negative ale vătămării suferite de partea civilă în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, etc. Totodată, în evaluarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs care rezultă din ansamblul probelor dosarului.
Astfel, pentru evaluarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, prima instanță a apreciat ca fiind necesar a recurge la următoarele criterii: caracterul neintenționat al faptei săvârșite de inculpat; gravitatea leziunilor; durata șederii în spital, vârsta părții civile, precum și culpa inculpatului în producerea accidentului, instanța va ține cont și de faptul că partea civilă a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale conform Din Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.54A1/11.03.2013 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală A., s-a reținut că că leziunile suferite i-au pus victimei viața în primejdie și i-au cauzat mari suferințe fizice, de asemenea din declarația martorilor D. A. și B. S., rezultând că, partea civilă are si in prezent suferințe fizice si psihice și că nu mai poate să-și desfășoare activitățile zilnice în același mod ca înainte de accident, fiind nevoit să trăiască din banii trimiși de copii aflați în străinătate, motiv pentru care s-a apreciat ca suma de 130.000 lei este necesara dar si suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de către partea civila N. P.. Aceste sume urmează a fi actualizate cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective.
În ceea ce privește suma lunară de 350 lei solicitată avându-se în vedere urmările accidentului pun partea civilă în imposibilitatea desfășurării activităților lucrative prin care își asigura venitul lunar, respectiv activitatea de colectare și comercializare a fierului vechi, prima instanță a considerat că partea civilă nu a dovedit în nici un fel că înainte de accident desfășura activități lucrative din care câștiga un venit lunar, astfel că a fost respins acest capăt de cerere.
F. de cele expuse, instanța in baza art. 346 și art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Noul Cod civil va admite în parte acțiunea civila formulată de către partea vătămata/civilă N. Petrul și în consecință:
P. urmare, prima instanță a obligat inculpatul N. P., alături de asiguratorul . SA., la plata sumelor de 8492 lei cu titlu de daune materiale și 130.000 lei daune morale către partea civilă N. P., sumă ce va fi actualizată cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestei sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective și respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea vătămată/civilă N. P..
.În ceea ce privește ațiune acivilă formulată de părțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I., prima instanță a reținut că părțile civile, în fapt copii victimei decedate a accidentului auto provocat de inculpat, numita C. A., au solicitat prin acțiunile civile promovate sumele de 100.000 Euro fiecare parte civilă cu titlu de daune morale ca urmare a traumei pricinuite de suferința îndurată de mama lor în urma accidentului, care a agonizat timp de 14 zile, urmată de decesul acesteia.
Deasemenea, s-a reținut că partea civilă Ștefanovits I. a solicitat daune materiale în sumă de 90.000 lei ca urmare a cheltuielilor efectuate de toate părțile civile în perioada internării în spital a mamei lor precum și ulterior decesului cu ceremonia de înmormântare.
S-a constatat că partea civilă a afirmat că a efectuat următoarele cheltuieli materiale: 12.600 lei ca urmare a asigurării mesei zilnice pentru un număr de 30 de persoane care se aflau în vizită la victimă pe perioada cât acesta s-a aflat internată în spitalul Județean A., până la decesul acesteia din data de 29.12.2012. Masa a fost asigurată la un fast food din apropierea spitalului fiind în cuantum de 30 de lei de persoană; 1000 lei achiziționarea de fructe pe periaoda spitalizării victimei, timp de 10 zile, aproximativ 100 lei/zi; 13.380 lei, achiziția de medicamente necesare victimei pe perioada spitalizării; 20.400 lei cheltuieli cu mancare și băutură pentru organizarea a 4 zile de priveghi după decesul victimei; 8920 lei costurile corului și fanfarei în timpul aceleiași perioade de priveghi; 1748 lei costurile cu filmatul și fotografiatul în timpul aceleiași perioade de priveghi; Contravaloarea sicriului – 4000 lei;Contravaloare gaine și accesorii decedată pentru înmormântare- 2200 lei; remunerația predicatorilor care au oficiat înmormântarea – 2200 lei; remunerația fanfarei la înmormântare- 2200 lei; fotografiatul și filmatul înmormântării- 900 lei; pomana organizată după înmormântare pentru circa 150 de persoane- 5250 lei; Pomana organizată la 9 zile de la înmormântare- 6000 lei; Pomana organizată la 6 săptămâni de la înmormântare- 4500 lei; Pomana organizată la un an de la înmormântare- 6000 lei;
S-a mai constatat că prin concluziile scrise depuse la termenul din 14.01.2014, partea civilă Ștefanovits I. și-a modificat cuantumul pretențiilor materiale solicitând suma de 11.631 euro reprezentând: 500 EURO medicamente;1883 Euro masa asigurată vizitatorilor zilnici de la spital; 6000 Euro cheltuieli cu priveghiul: 1000 Euro cheltuieli cu sicriul și hainele decedatei; 300 Euro cheltuieli cu fanfara; 1000 Euro Poze și filmat; 448 Euro pomană după înmormântare, în dovedirea acestor cheltuieli parte civilă invocând declarațiile martorilor P. Zalninka S. și R. E., precum și imposibilitatea obținerii documentelor justificative datorat stării de șoc în care se afla familia în urma accidentului suferit de mama lor precum și concentrării exclusive pe activitățile necesare vindecării victimei, iar ulterior decesului pe împlinirea ritualului de înmormântare potrivit obiceiului locului, din punct de vedere legal, partea civilă invocând faptul că despăgubirile materiale izvorâte dintr-un fapt ilicit reprezentă un fapt juridic și prin urmare pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, nu doar prin înscrisuri, invocând în acest sens prevederile art.1349, 1357, 1381,1385 Cod Civil.
Față de despăgubirile materiale solicitate de partea civilă Ștefanovits I. prima instanță a constatat că acestea nu sunt admisibile, nefiind dovedite de partea civilă. Deși s-a reținut că în situația în care se aflau părțile civile există posibilitatea ca anumite cheltuieli necesare procurării medicamentelor, tratamentul, asigurarea respectării obiceiurilor de înmormântare potrivit credinței și convingerilor celor implicați să nu poată fi dovedite cu înscrisuri tocmai datorită situație de criză și traumei prin care trec părțile, s-a considerat că acest aspect trebuie dovedit în sine, fiind de apreciat de la caz la caz dacă exista sau nu posibilitatea procurării unor minime înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor efectuate. În acest sens, s-a reținut că partea civilă N. P. a dovedit atât prin martori dar și prin înscrisuri cheltuielile efectuate deși nu se afla nici pe departe în situația celorlalte părți civile, persoane mature, sănătoase beneficiind de sprijinul unui număr mare de persoane, aflate întradevăr în situație traumatică cauzată de agonia și ulterior decesul mamei.
Din afirmațiile părților civile prima instanță a reținut că acestea au organizat în mod amănunțit fiecare moment al acestei perioade, respectiv au organizat servirea mesei la un local din apropierea spitalului pentru un număr de 30 de persoane zilnic, au organizat priveghiul și înmormântarea în concordanță cu propria lor convingere cu participarea unui număr mare de persoane, a patru pastori, fanfară, cor, filmat, fotografiat, au achiziționat un sicriu scump, iar ulterior înmormântării au organizat o pomană la un local pentru un număr de 150 de persoane, aceste activități organizate amănunțit dovedind faptul că părțile civile au avut capacitatea, cu toată trauma prin care treceau de a se organiza în mod eficient astfel încât obținerea, măcar pentru cheltuielile majore și efectuate în același loc, respectiv masa la fast-food-ul din apropierea spitalului, achiziționarea sicriului scump, masa și băutura pentru un număr mare de persoane cu ocazia priveghiului, sumele importante plătite pentru filmat, fotografiat, pastori la înmormântare precum și pomana organizată la un local după înmormântare nu ar fi trebuit să reprezinte o mare problemă pentru parțile civile. De asemenea s-a reținut că inclusiv, ulterior evenimentelor, e de presupus că majoritatea furnizorilor ar fi acceptat emiterea facturilor fiscale și a bonurilor de casă pentru cheltuielile efectuate, iar încercarea de dovedire a acestor cheltuieli doar prin declarațiile martorilor P. Zalninka S. și R. E., care și ei și-au bazat afirmațiile doar pe cele auzite de la părțile civile, neconstatând în mod direct efectuarea niciuneia din cheltuielile pe care parțile civile susțin că le-au efectuat, nu poate fi primită și în consecință prima instanță a respins capătul de cerere privind despăgubirile materiale solicitate de partea civilă Ștefanovits I. ca nedovedite.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile prima instanță, pornind la evaluarea prejudiciului moral cauzat reclamanților din prezenta speță, prima instanță a remarcat în primul rând că ar trebui avută în vedere repararea integrală a acesteia reținând că, dat fiind că decesul mamei reclamanților este un eveniment ireparabil, repararea daunelor morale cauzate copiilor săi poate avea doar sensul unor măsuri complexe cu caracter just și echitabil, de compensare a prejudiciului psihic printr-o satisfacție de natură pecuniară („ pretium affectionis”), coroborată cu însăși satisfacția recunoașterii judiciare a dreptului lor la despăgubire. Nu s-a avut în vedere, în acord cu practica instanței supreme, nici situația patrimonială a pârâtei ori a reclamanților, nici forma vinovăției autorului accidentului, însă a fost avută în vedere natura contractuală a răspunderii civile a pârâtei și faptul că legiuitorul a înțeles să atenueze întinderea acestei răspunderi, conform art.49 și 53 din Legea nr.136/1995, prin instituirea unor plafonări în privința nivelului despăgubirilor ce pot fi acordate.
Tot datorită naturii contractuale a acestei răspunderi, prima instanță nu a avut în vedere aspectele invocate de pârâtă privind relația de familie dintre autorul accidentului și victimă, acestea nefiind de natură a circumstanția nivelul despăgubirilor morale cuvenite reclamanților care solicită despăgubiri de la asigurator exclusiv în limitele contractului de asigurare încheiat de acesta din urmă pentru autoturismul implicat în accident, care nu distinge cu privire la natura relațiilor dintre asigurat și terții păgubiți ( dimpotrivă, art.50 alin.3 din lege precizează că au dreptul la despăgubiri și soțul/soția sau persoanele care se aflau în întreținerea conducătorului vehiculului asigurat).
În concret, s-a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru suferința cauzată de decesul mamei lor, circumstanțele tragice ale accidentului provocând o percepție deosebit de intensă a durerii psihice cauzată de despărțirea brutală de una dintre ființele ce constituiau reper existențial al acestora, iar sentimentele de afecțiune reciprocă între defunctă și familiile celor doi copii, pe fondul unor relații deosebit de strânse, argumentând o estompare dificilă, în timp, a suferinței cauzate de lipsa fizică a mamei reclamanților.
S-a reținut că reclamanții au încercat să probeze – cu declarații de martori– trauma psihică deosebită cauzată de nefericitul eveniment și pe care nici pârâta – și cu atât mai mult instanța – nu a contestat-o, fiind iluzorie pretenția de cuantificare valorică a ceva ce, fizic, nu poate fi evaluat.
Instanța de fond nu a putut decela, din punct de vedere uman, suferința produsă reclamanților de decesul mamei după o agonie de 14 zile, dar este evident că această împrejurare a multiplicat durerea psihică a reclamanților și ca atare o va avea în vedere la stabilirea cuantumului despăgubiri.
În fine, s-a avut în vedere că reclamanții sunt persoane adulte, având la rândul lor familie și copii, beneficiind așadar de un climat familial care face suferința psihică mai ușor de suportat.
P. urmare, avându-se în vedere considerațiile particulare ale cauzei, statuând în echitate, prima instanță a considerat ca suma de 120.000 lei daune morale către fiecare din parțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I. este necesara dar si suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de către aceste părți civile.. Aceste sume urmează a fi actualizate cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective, admițând în parte acțiunea civila formulată de către partea vătămata/civilă N. petrul și obligând inculpatul N. P., alături de asiguratorul . SA., la plata sumelor de 120.000 lei daune morale către fiecare din parțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I., sume ce vor fi actualizate cu indiciile de inflație până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale aferente acestei sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la momentul achitării efective și respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanovits I..
Împotriva sentinței penale nr. 146/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, au declarat recursuri, calificate drept apel de art. 10 din Legea nr. 255/2013, asiguratorul . civile C. I., N. A., C. V. și S. I., criticând-o ca netemeinică.
În motivarea căii de atac declarate de asiguratorul .-a solicitat diminuarea sumelor stabilite cu titlu de daune morale pentru părțile civile C. I., N. A., C. V. și S. I., ținându-se cont de următoarele împrejurări: infracțiunea a fost produsă din culpă și nu cu intenție, însuși autorul accidentului suferind vătămări corporale, persoana decedată și cea vătămată au consimțit să fie transportate de către inculpat și toți ocupanții autoturismului avariat erau rude sau cunoștințe apropiate. Se mai arată că din relatările martorilor audiați în cauză a rezultat cu claritate că părțile civile erau plecate de multă vreme în străinătate unde prestau diferite munci, urmare cărora obțineau venituri.
Cu privire la partea civilă N. P. se solicită să se constate că suma acordată drept daune morale excede media despăgubirilor acordate pentru vătămări corporale produse din culă, astfel, pentru vătămări corporale care au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale mai mare de 60 zile, a fost achitată o valoare medie a despăgubirilor de 413 lei/zi în considerarea intervalului anilor 2011 – 2012 și aplicând această valoare medie la cazul de față ar rezulta o despăgubire morală în cuantum total de 74.340 lei, alături de despăgubirile materiale acordate în limitele în care au fost aprobate.
În motivarea căii de atac declarate de părțile civile C. I., N. A., C. V. și S. I., hotărârea a fost criticată în ceea ce privește: neacordarea întregii sume solicitare cu titlu de daune materiale; neacordarea întregii sume solicitate cu titlu de daune morale; neacordarea dobânzii legale și a actualizării cu indicele de inflație aferent sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri; respingerea pentru partea civilă S. I. a cheltuielilor reprezentate de chitanțele fiscale din 22.12.2012 și 23.04.2012.
Analizând apelurile declarate de părțile civile și de asigurator prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În prealabil se constată că în cauză nu a fost criticat cuantumul daunelor materiale stabilite pentru partea civilă N. P. la suma de 8492 lei. De altfel, această sumă a rezultat din probele administrate în fața instanței, atât bonuri fiscale, cât și declarațiile martorilor D. A. și B. S..
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune materiale de către partea civilă S. I., instanța de apel constată că în mod corect Judecătoria A. a stabilit că nu a fost dovedită. Astfel, partea civilă susține că: cheltuielile cu masa persoanelor care vizitau victima la spital – 1.883 euro, cheltuielile cu priveghiul – 1.345 euro, cheltuielile cu pomana de după înmormântare – 448 euro, cheltuielile cu fanfara – 300 euro, costurile aferente predicatorilor – 500 euro, costuri poze și filmat – 1000 euro, cheltuielile cu sicriul și hainele decedatei – 1.000 euro, cheltuieli cu medicamentele – 500 euro, un total de 6.076 euro, ar fi dovedite cu martorii D. A., R. E. și P. Z. S.. Instanța de apel nu își însușește aceste susțineri întrucât martorii sunt persoane apropiate familiei părții civile și care au beneficiat de aceste servicii, ceea ce conduce la un risc ridicat de subiectivitate; cea mai mare parte a informațiilor relatate sunt cunoscute din spusele părților civile; sumele puteau fi probate măcar parțial cu chitanțe, facturi sau bonuri fiscale; cheltuielile nu sunt unele care se practică în mod obișnuit astfel încât să se poată ajunge la o estimare pe principii de echitate. În acest sens, se observă că se solicită sume pentru poze și filmarea unui eveniment tragic în viața unei familii, sume pentru că s-ar fi asigurat masa persoanelor care vizitau victima la spital, un număr de 30 – 35 persoane pe zi. Nici susținerea părților civile că nu și-au putut procura documente justificative ale cheltuielilor efectuate datorită stării psihice în care se aflau nu poate fi reținută ca reală de către instanță în condițiile în care se susține în același timp că s-ar fi ocupat zilnic de masa a 30 – 35 de persoane care vizitau victima la spital, că au organizat un priveghi de 3 zile la care au participat zilnic 100 – 150 de persoane. Mai mult, cheltuielile cu fanfara, costurile aferente predicatorilor, pozelor și filmărilor, sicriului și hainelor decedatei, cu medicamentele puteau fi probate cu bonuri fiscale, cu atât mai mult cu legislația impune cumpărătorului de bunuri și servicii să solicite asemenea bonuri.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator, instanța de apel apreciază că suma de 130.000 lei pentru partea civilă N. P. este echitabilă în raport cu suferințele părții civile în urma producerii accidentului de circulație. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
În evaluarea daunelor morale trebuie reținut faptul că partea civilă N. P., în vârstă de 58 ani, a necesitat un număr de 180 zile de îngrijiri medicale, fiind supusă și unor intervenții chirurgicale și unei perioade mari de tratament și recuperare, fiind diagnosticat cu comoție cerebrală, insuficiență respiratorie acută, a necesitat suport ventilator, cu protezare mecanică a ventilației. În raport cu toate aceste aspecte, instanța de apel constată că nu se poate aprecia că suma stabilită cu titlu de daune morale ar fi una care să conducă la o îmbogățire fără justă cauză sau că ar fi mare câtă vreme partea a fost împiedicată să desfășoare în mod obișnuit activitățile sale zilnice, dar și să se supună unor proceduri medicale pentru vindecare și perioade de recuperare.
De asemenea, și în ceea ce privește suma de câte 120.000 lei cu titlu de daune morale acordată fiecăreia dintre părțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanivits I., instanța de apel constată că este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele acestora, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie avut în vedere că suferința pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi compensată prin nici o valoare materială, iar posibilitățile materiale ale inculpatului sau sancțiunea penală aplicată acestuia nu au relevanță sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind criterii în această privință. În speță însă, nu se poate omite că victima avea 66 de ani, vârstă la care nici așteptările și speranța de viață a aparținătorilor nu sunt foarte mari, că părțile civile nemaifiind la vârste la care există aceeași dependență de mamă ca cea a unor minori, presupunându-se că au familii proprii și viață separată trebuiau să probeze legăturile mai strânse cu victima, precum și că stabilirea unui plafon maxim de către legiuitor pentru despăgubirile acordate pentru prejudiciile rezultate din accidente de circulație nu presupune că aceasta sumă, maximă, se acordă de fiecare dată, ci se apreciază de la caz la caz. Totodată, se constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea acestei sume că o perioadă de 14 zile, victima s-a aflat în spital, ceea ce a mărit suferința familiei. Nici solicitarea asiguratorului în sensul reducerii cuantumului daunelor morale nu este întemeiată, acesta având un cuantum rezonabil și justificat de suferințele pierderii unui membru al familiei.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale și a ratei inflației atât pentru daunele materiale, cât și pentru cele morale, începând cu data producerii accidentului instanța constată că este nefondată. Astfel, este adevărat că temeiul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie răspunderea civilă delictuală, în cadrul căreia funcționează însă principiul reparării integrale a prejudiciului. Acest principiu de drept presupune repararea nu numai a prejudiciului efectiv, ci și a beneficiului nerealizat, ceea ce și dispozițiile art. 14 alin. 4 C.p.p. reglementează în sensul că „se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă”; iar în materia obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani operează evaluarea legală a daunelor interese constând în dobânda legală, cel ce a cauzat fapta ilicită prejudiciabilă fiind de drept în întârziere, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități în acest scop. În speță însă, pentru părțile civile C. I., C. V., N. A. și Ștefanivits I., s-au stabilit doar daune morale, iar obligația de plată a daunelor morale și cea a asiguratorului de garantare a sumelor stabilite în sarcina inculpatului se naște din momentul pronunțării definitive a hotărârii, dată la care obligațiile părților sunt determinate cu certitudine și evaluate de instanță.
Referitor la cele două chitanțe emise de S. C. Județean de Urgență A. (filele 123, 124 dosar judecătorie) . nr._/22.12.2012 pentru suma de 101 lei care atestă că suma a fost plătită de C. I. cu titlu de taxe pentru T. I., respectiv . nr._ din 23.04.2013 care atestă să s-a plătit suma de 554 de către Lanevschi S. pentru C. A. – autopsie și expertiză, într-adevăr nu a rezultat că este vorba în primul caz de o plată efectuată în legătură cu cauza, iar în al doilea caz că s-au efectuat de către părțile civile și suma nu a fost deja inclusă în cheltuielile indicate de apărător în serviciile efectuate de acesta.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul . civile C. I., N. A., C. V. și S. I. împotriva sentinței penale nr. 146/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga fiecare apelant la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
În ceea ce privește cererea intimatului N. P. de a se dispune obligarea asiguratorului la plata sumei de 1500 lei constând în onorariul avocatului angajat în susținerea apărării sale, instanța va dispune obligarea doar la parte din acesta, respectiv la 500 lei. În acest sens, se reține că potrivit art. 276 alin. 6 din Codul de procedură penală, instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți conform legii civile. Astfel, în temeiul art. 276 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat. În speță, se constată (fără a impieta în raporturile dintre avocat și client) că onorariul este exagerat de mare în raport cu obiectul cauzei (contestarea daunelor morale de către asigurator în ceea ce îl privește pe acest) și cu asistența asigurată ( cauza a fost soluționată la primul termen de judecată), astfel că va dispune obligarea asiguratorului la plata, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat către intimat, a unei sume inferioare celei solicitate de acesta, care corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei. Astfel fiind, în temeiul art. 276 C.p.p. va obliga asiguratorul la plata sumei de 500 lei către partea civilă N. P., cheltuieli parțiale de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul . civile C. I., N. A., C. V. și S. I. împotriva sentinței penale nr. 146/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă fiecare apelant la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 276 C.p.p. obligă asiguratorul la plata sumei de 500 lei către partea civilă N. P., cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 15.04.2014
Tehnored- .C.U.- 15.04.2014
Prima inst. Jud. F. C. E. - Judecătoria A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 853/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 855/2014.... → |
|---|
