Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1027/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. E. împotriva sentinței penale nr. 78/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant M. E., asistat de avocat ales B. N..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului apelant M. E., după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat B. N., solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului, considerând că acesta este nevinovat. Se consideră că la dosar nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de către inculpat, acesta aflându-se în mașina sa care nu circula, împreună cu prietena, neexistând probe conform cărora acesta ar fi pus autoturismul cu numere expirate în circulație. Se mai arată, totodată că depozițiile martorilor audiați, solicitați în apărare de către inculpat, nu au fost luate în considerare de către prima instanță.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefiind fondat, considerând hotărârea pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală, fiind valorizate corect probele administrate, iar probele solicitate de inculpat fiind apreciate ca probe pro-causa.
Inculpatul apelant M. E., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, arătând că este de acord cu concluziile apărătorului său.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 19 decembrie 2013 în dosar nr. 1124/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria O. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art.85alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și ,, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat,, faptă prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG 195/2002 și refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. Și ped. de art.87 alin 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art 33 lit. a Cpen..
În fapt, s-a reținut că în data de 02.08.2013, organele de poliție s-au din oficiu cu privire la faptul că numitul M. E. a condus pe drumurile publice, autoturismul marca Renault cu numerele provizorii de înmatriculare CS_, având valabilitatea numerelor provizorii expirată, dreptul de a conduce vehiculele suspendat și a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii, declarații învinuit, declarații martori, proces verbal refuz recoltare probe biologice, adresa Serviciului Rutier C. S. cazier judiciar.
În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 11.02.2014 inculpatul nu a dorit să beneficieze de procedura simplificată, sens în care instanța a procedat la audierea acestuia și a martorilor C. I. L., Osoloș A. Lakatoș T. C. I..
Prin sentința penală nr. 78 din 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art.85 al.1 din OUG 195/2002 republicată (în prezent art.334 alin.1 C.p.), cu aplicarea art.5 C.p., a fost condamnat inculpatul M. E., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .
În baza art.86 al.2 din OUG 195/2002 republicată ( în prezent art.334 alin.2 C.p.), cu aplicarea art.5 C.p, a fost condamnat inculpatul M. E., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art 87 alin 5 din OUG 195/2002 republicată (în prezent art. 337) cu aplicarea art 5 C.pen a fost condamnat inculpatul M. E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare,
În baza art.33 lit. b) Codul penal din 1969 raportat la art.34 lit.b) Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal au fot contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 81 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani în condițiile art. 82 CP din 1969.
În temeiul art. 404 C.pr.p. au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria O. a reținut că în data de 02.08.2013, în jurul orelor 00,30 organele de poliție O. s-au din oficiu cu privire la faptul că numitul M. E. a condus pe drumurile publice, autoturismul marca Renault neînmatriculat, iar numerele provizorii de înmatriculare CS_ erau expirate, dreptul de a conduce vehicule expirat și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a constatat că cu ocazia verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul M. E. aflat sub influența băuturilor alcoolice a sunat pe prietena sa, martora Osoloș A. D., care se afla la domiciliu cerându-i să se întâlnească în fața bisericii catolice de pe . din O. pentru a merge la ziua unui prieten. Deși era sub influența alcoolului inculpatul M. E. conduce autoturismul descris mai sus pe drumurile publice din loc. O. și se întâlnește cu martora la locul stabilit. După ce martora Osoloș A. D. s-a urcat pe scaunul din dreapta față inculpatul conduce autoturismul marca Renault cu nr. provizorii CS_ din fața bisericii catolice din partea de sus a orașului și până la parcul de pe . O. de lângă sediul BRD Bank, unde a oprit autoturismul pe care îl condusese, iar martorul Lakatoș s-a urcat pe bancheta din spate. Apoi inculpatul a condus autoturismul până în stația Peco Petrom O., după care își continuă deplasarea la volanul aceluiași autoturism până în parcul de pe . O., din zona fostului teatru de vară.
S-a mai reținut că în jurul orelor 01,15 cei trei au hotărât să meargă acasă astfel că inculpatul se oferă să îl conducă pe martorul Lakatoș C. până la domiciliul acestuia din Zona Gării, în dreptul Școlii Generale 1 din O. și în timp ce conducea autoturism marca Renault a observat că în spatele său circulă o autospecială a poliției, motiv pentru care s-a speriat și a oprit autoturismul pe care îl conducea în parcarea blocurilor F8 și F7.Polițiștii i-au solicitat inculpatului să îi înmâneze documentele personale ale autoturismului condus, acesta înmânându-le cartea de identitate personală și permisul de conducere, declarând verbal că autorizația de conducerea provizorie este expirată. S-a mai reținut că ulterior inculpatul a refuzat testarea aerului expirat motiv pentru care a fost condus la Spitalul O., unde în prezența personalului medical a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzul acestuia fiind consemnat în registrul Secției de Interne a Spitalului O. la poziția 2255/02.08.2013.Cu privire la infracțiunile comise inculpatul în faza de urmărire penală nu își recunoaște faptele declarând că la data de 01.08.2013a transportat autoturismul său marca Renault cu o platformă din partea de sus a orașului până pe . atelierul numitului B. M., în spatele blocului F2.În seara zilei de 02.08.2013 el și prietena sa Osoloș A. D. ar fi fost conduși din partea de sus a orașului până în zona gării CFR O. de numitul Creniceanu I. L. cu autoturismul acestuia marca BMW cu nr. de înmatriculare_ , aspecte infirmate de inculpat cu ocazia audierii.
După ce au coborât din autoturismul lui C. I. L. inculpatul a mers cu prietena acestuia pe jos până la parcul de lângă sediul BRD unde s-au întâlnit cu numitul Lakatoș, iar împreună au mers pe jos la parcul de lângă fostul teatru de vară unde au consumat fiecare câte 5 sticle de bere a câte 0,500 ml fiecare sticlă cu alcool, aspecte infirmate de martorul Lakatoș.După acestea cei trei ar fi mers pe jos până în spatele blocului F2, unde s-au urcat în autoturismul acestuia ce fusese lăsat la reparat cu o zi în urmă, iar în timp ce aceștia discutau ar fi venit organele de poliție care i-au cerut inculpatului documentele sale și ale autoturismului, iar acesta fiind intrigat de faptul că autoturismul era parcat i-au solicitat testarea aerului expirat și recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat susținând ferm că nu a condus autoturismul respectiv.
Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin 2 din OUG 195/2002, prima instanță a reținut că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește pedepsele aplicabile, în sensul că potrivit art. 334 alin 1 C. pen. respectiv art. 334 alin 2 din C. pen. se poate aplica și pedeapsa amenzii penale, alternativ cu pedeapsa închisorii, ale cărei limite au rămas nemodificate, astfel că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., inculpatul a fost condamnat în temeiul art. 334 alin 1 C. pen. Și 334 alin 2 C. pen., aceste dispoziții legale fiind mai favorabile în prezent .
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului, care la data de data de 02.08.2013, în jurul orelor 00,30 a condus pe drumurile publice, autoturismul marca Renault neînmatriculat, iar numerele provizorii de înmatriculare CS_ erau expirate, dreptul de a conduce vehicule expirat și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal și de a conduce autoturismul cu numere false de înmatriculare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, faptă prevăzută de art. 334 alin 2 din C. pen precum și refuzul de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei faptă prevăzută de art. 337 Cpen cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că aceasta constă în fapta inculpatului care a condus autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, respectiv pe . art. 6 pct.14 din OUG 195/ și de a conduce pe drumurile publice un autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost expirat precum și refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a reținut că urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare creează o stare de pericol în conducerea în siguranță a autovehiculelor, constatându-se de asemenea, că fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Din perspectiva laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, prin conducerea autoturismului după ce în prealabil a cunoscut acest fapt, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La alegerea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, s-a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și împrejurarea că acesta nu a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală în vederea prezentării materialului de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată, aspecte care îndreptățesc instanța să opineze în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special.
Prin urmare, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse conform dispozitivului sentinței penale atacate.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Analizând condițiile necesare pentru aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 67 alin. 1 C. pen., prima instanță a reținut că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu este necesară. Având în vedere că potrivit art. 65 alin. 1 C. pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d - o, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, iar în cauză nu au fost aplicate pedepse complementare, instanța de fond a constatat că nu pot fi aplicate pedepse accesorii.
Cu privire la legea penală aplicabilă, cât privește individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a reținut că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de individualizare a executării pedepsei, astfel că în temeiul art. 5 alin. 1 C. pen. au fost aplicate în această privință dispozițiile Codului penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii faptei.
În consecință, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție și văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C. penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind totodată în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani, iar în temeiul art. 359 C.proc.penală din 1968 și atrăgând acestuia atenția că, în situația în care în cursul acestui termen va săvârși cu intenție o altă infracțiune s-a dispus revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 C. penal din 1969, având drept consecința executarea în întregime a pedepsei pronunțate în prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
Împotriva sentinței penale nr. 78/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât nu ar fi condus autoturismul cu număr de înmatriculare CS_, fiind depistat de organele de poliție în staționare, în parcare.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de Judecătoria O. corespunde realității, fiind susținută de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Apărarea inculpatului este contrazisă nu doar de procesul verbal de constatare din 02.08.2013, care a fost semnat fără obiecțiuni de martorii asistenți Lakatos T. C. I. și Osolos A. D., ci și de declarațiile constante ale ultimei martore. Astfel, atât în cursul urmăririi penale (. nr._), cât și în fața Judecătoriei O. (fila 69), martora Osolos A. D. a arătat că inculpatul M. E. este cel care a condus autoturismul, că a oprit mașina urmare a solicitării organelor de poliție și că nu a consumat alcool în prezența sa. Deși în fața instanței, martorul Lakatos T. și-a modificat declarația, în cursul urmării penale a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de constatare și a relatat că: „Am stat aici aproximativ 30 minute după care M. E. s-a oferit să mă conducă până acasă, conducând auto Renault cu nr. CS_ de la parcul de jos din oraș pe . fața Scolii generale nr. 1, în spatele nostru circulând un autoturism de Poliție; M. E. speriindu-se și oprindu-se în parcarea din spatele blocului F4”. Și referitor la martorul C. L., instanța de apel dă eficiență declarației din cursul urmăririi penale întrucât se coroborează cu probele anterior analizate, martorul arătând că nu l-a dus pe inculpat niciunde în ziua faptei. Ulterior, în fața Judecătoriei Reșița, martorul a susținut că ar fi fost amenințat de organele de poliție pentru a declara în sensul menționat, afirmație care nu se probează cu nicio împrejurare în speță. Mai mult, acest martor nu a fost prezent la sosirea organelor de poliție, ci anterior faptei, astfel că nu avea cum să cunoască ce s-a întâmplat ulterior plecării sale.
Încadrarea juridică dată faptelor este temeinică și legală, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și cu împrejurarea că în noul Cod penal s-a menținut incriminarea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 alin. 1 C.p. actual), de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat (art. 334 alin. 2 C.p. actual) și refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice (art. 337 alin. 2 C.p. actual), neexistând distincții între cele două acte de incriminare, OUG nr. 195/2002 și C.p. actual. La stabilirea legii penale mai favorabile se reține că regimul suspendării condiționate prevăzut de art. 81 C.p. din 1969 este mai favorabil decât celelalte instituții care reglementează modalitatea de executare a unei pedepse, precum și lipsa obligativității aplicării unui spor de pedeapsă cu ocazia contopirii infracțiunilor concurente.
Fiind identificată legea în vigoare la data comiterii faptei ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, Judecătoria O. a aplicat inculpatului pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut pentru fiecare infracțiune, nu s-a aplicat nici un spor cu ocazia contopirii, toate acestea în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut faptele și a încercat să denatureze adevărul. Prin urmare, se constată că nu se impune o reindividualizare a pedepselor, acestea reflectând pericolul social al faptelor și persoanei inculpatului.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. E. împotriva sentinței penale nr. 78/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. E. împotriva sentinței penale nr. 78/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B. 08.12.2014
Tehnored- .C.U.- 09.12.2014
Prima inst. jud. P. R. – Judecătoria O.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 786/2014.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
