Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1024/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1024/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul T. C. A. și partea civilă C. M. D. împotriva sentinței penale nr. 2412/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant T. C. A., asistat de avocat ales B. C., pentru partea civilă intimată apelantă C. M. D. lipsă, se prezintă avocat L. I. C. în substituirea avocat Cimpu M., nereprezentată partea civilă intimată S. M. Timișoara.
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul părții civile apelante, avocat L. I. C., solicită admiterea apelului, arătând că despăgubirile acordate sunt cu mult sub limita solicitată și solicită majorarea acestora.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat B. C., solicită admiterea apelului, atât sub aspectul laturii penale, cât și cel al laturii civile. În ceea ce privește latura penală a cauzei, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare și solicită reducerea acesteia, raportat la modul de săvârșire a faptei și persoana inculpatului care a avut o atitudine de recunoaștere. Prin urmare, solicită a se ține cont de circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, iar fapta a fost săvârșită de acesta în urma provocării de către partea vătămată, fapt ce rezultă din depozițiile martorilor. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că suma de 5000 Euro acordată de prima instanță este una exagerată și solicită reducerea acesteia.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă solicită respingerea acestuia.
Apărătorul părții civile apelante, avocat L. C. I., solicită respingerea apelului formulat de inculpat, considerând că pedeapsa a fost aplicată într-un cuantum corect de către prima instanță.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, arătând că pedeapsa a fost aplicată de prima instanță în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, solicită admiterea acestuia și majorarea daunelor morale, suma acordată de prima instanță nefiind suficientă față de suferințele cauzate părții civile.
Inculpatul apelant T. C. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr._/P/2009 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 10.02.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 C.p.
Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: la data de 03 noiembrie 2009 partea vătămată C. M.-D. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 29/30.10.2009, în timp ce se afla în localul Club Art 700 din mun. Timișoara a fost agresat fizic de către inculpatul T. C.-A., cât și de trei agenți de pază, angajați ai localului, cauzându-i-se leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 18 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu hipoacuzie ureche stângă, conform certificatului medico-legal nr. 2155 din 10.11.2009 și respectiv raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 1427/11.10.2010, emise de Institutul de Medicină Legală Timișoara.
Inculpatul a solicitat schimbarea a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 194 NCP (lovirea sau alte violente) în infracțiunea prev. de art. 198 NCP (încăierare) iar la termenul de judecata din data de 04.06.2014 inculpatul prin apărător ales a solicitat sa nu fie pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, nefiind necesara, raportat la conținutul juridic al cauzei.
Partea vatamata C. M. D. s-a constituit parte civile cu contravaloarea prejudiciului cauzat de către inculpat, respectiv suma de 15.000 euro, cu titlu de daune morale si sumele plătite de acesta reprezentând contravaloarea consultatiilor medicale, contravaloare medicamente si dispozitive medicale, contravaloare consultatii la Institutul de Medicina Legala, cu titlu de daune materiale.
S. M. T. nu s-a constituit parte civila in cauza.
La termenul de judecata din 04.06.2014 inculpatul a solicitat instantei de fond judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
Prin sentința penală nr. 2412 din 11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 182 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen și a prevederilor Dec.C.C. nr 265/2014 și cu aplicarea art 396 al 10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul T. C. A., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 C.pen.1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și lit b C.pen 1969.
În temeiul art. 81 C. pen 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen 1969.
În temeiul art. 359 C.pr.pen 1969. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art.71 al.5 C.pen.1969, a fost suspendată pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 397 C.pr.pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. D. și în consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 euro daune morale către parte.
În temeiul art 7 al 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul T. C. A. după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În temeiul art 5 al 5 din Legea nr 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. pen, a fot obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoara a reținut că în data de 03 noiembrie 2009 partea vătămată C. M.-D. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 29/30.10.2009, în timp ce se afla în localul Club Art 700 din mun. Timișoara a fost agresat fizic de către inculpatul T. C.-A. cât și de trei agenți de pază, angajați ai localului, cauzându-i-se leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 18 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu hipoacuzie ureche stângă, conform certificatului medico-legal nr. 2155 din 10.11.2009 și respectiv raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 1427/11.10.2010, emise de Institutul de Medicină Legală Timișoara.
S-a constatat că fiind audiat, inculpatul T. C. a avut o atitudine oscilantă, astfel, în declarațiile din datele de 29.01.2010 și respectiv 05.07.2010 ( dată în fața procurorului) a arătat că în incinta barului, pe fondul discuțiilor în contradictoriu, întrucât partea vătămată încerca să-l lovească l-a prins cu mâna dreaptă de față și l-a împins, iar apoi, afară, în fața clubului s-au lovit reciproc cu pumnii. În declarația din data de 21.02.2011, dată în fața procurorului, arată că l-a lovit pe C. M. cu palma peste față, întrucât se tot împingea în el, după care s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele. De asemenea a declarat că numiții C. N. și B. G. A. nu l-au agresat fizic nici pe el nici pe partea vătămată C. M. D., iar afară, partea vătămată a fost cea care a sărit la cei doi agenți de pază. În declarația din data de 08.02.2012 inculpatul arată că în noaptea respectivă a avut un conflict cu partea vătămată, împingându-se reciproc, fără a se lovi, deși C. avea în mână o scândură cu care încerca să-l lovească, fără a reuși fiind oprit de o altă persoană, apoi au fost scoși afară de către agenții de pază, unde au mai avut dor schimburi de replici, fără fi implicat în vreun fel în altercația ce se crease și în care erau implicate multe persoane, unele se băteau iar altele stăteau și priveau. S-a reținut de asemenea, că în declarația din data 25.10.2012, dată în prezența apărătorului ales, inculpatul a revenit și a arătat că a avut un conflict cu numitul C. M., în local, ulterior fiind conduși afară de agenții de pază, după care a plecat acasă și nu mai cunoaște ce s-a întâmplat în continuare, făcând precizarea că deși afară ar fi intenționat să se lovească cu partea vătămată, au intervenit agenții de pază și nu s-a mai întâmplat nimic.
De asemenea, s-a reținut că, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, la data de 18.12.2013, inculpatul T. C.-A. a declarat că nu recunoaște comiterea faptei, iar în faza cercetării judecătorești, fiind audiat, acesta a recunoscut fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a fost de acord să se judece cauza pe probele administrate la urmărirea penală.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului T. C.-A., de a-i aplica acte de violență părții vătămate C. M.-D., în data de 29/30.10.2009, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 18 zile, provocându-i o hipoacuzie stângă - infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182, al. 2, C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a constatat că infracțiunea s-a realizat prin agresarea fizică a părții vătămate, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 18 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu hipoacuzie ureche stângă.
Prima instanță a reținut că raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului îmbracă forma intenției directe raportat la acțiunea de lovire a victimei și forma praeterintenției raportat la rezultatul mai grav produs ca urmare a loviturilor aplicate, respectiv hipoacuzie ureche stângă, ce constituie o infirmitate fizică permanentă.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă instanța de fond a reținut că în cauză sunt mai favorabile dispozițiile 182 al.2 CP cu aplicarea art.5 Cp si prev. Dec. CC nr. 265/2014. Referitor la modalitatea de individualizare, vor fi avute în vedere dispozițiile vechiului cod penal, întrucât acesta prevede pentru inculpatul major posibilitatea suspendarea executării pedepsei, care este lege penală mai favorabilă, întrucât prevede posibilitatea reabilitării de drept.
Pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a aplicat o pedeapsă, având însă în vedere si faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale făcând aplicarea art.396 alin.10 C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.74 Noul Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpatului, inclusiv lipsa antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.
Prin urmare, Judecătoria Timișoara i-a aplicat inculpatului T. C. A., pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, interzicându-i drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și lit b C.pen 1969 și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen 1969.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată C. M. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de de 15.000 euro daune morale si daune materiale al caror cuantum nu l-a precizat, iar S. M. Timișoara nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că fapta cauzatoare de prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția persoanei sunt dovedite în cauză, astfel cum rezultă din analiza laturii penale.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă instanța de fond a constatat că acestea nu au fost dovedite.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral prima instanță a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
S-a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a suferit prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice prin care a trecut aceasta ca urmare a vătămărilor pricinuite, respectiv hipoacuzie la urechea stânga, neexistând remedii terapeutice pentru aceasta.
La stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de partea civilă, prima instanță a avut în vedere gravitatea vătămărilor produse, pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 18 de zile de îngrijiri medicale și intensitatea suferințelor cauzate și prin urmare, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. D. și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 euro daune morale către parte.
Împotriva sentinței penale nr. 2412/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul T. C. și partea civilă C. M. D., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de apel formulate de partea civilă C. M. D. s-a arătat că prin infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cp săvârșită de inculpatul T. C. A. i s-a adus o vătămare corporală gravă care a necesitat pentru vindecare un număr de 18 zile de îngrijiri medicale și a suferit o hipoacuzie stângă, afecțiune ce constituie o infirmitate fizică permanentă, fapt constatat prin raportul de primă expertiză medico-legală eliberat de IML Timișoara sub nr. 1427/11.10.2010, iar din a doua expertiză administrată în cauză cu nr. 2680/16.11.2011 rezultă faptul că hipoacuzia stângă este consecința agresiunii din data de 30.10.2009. S-a învederat că această vătămare deosebit de gravă i-a provocat o intensă suferință fizică și i-a afectat pe cei dragi lui, care au trebuit să îl îngrijească neîncetat în toată perioada vindecării sale, suferința prin care a trecut provocându-i o adevărată traumă psihică peste care probabil nu va trece niciodată. S-a mai arătat în motivele de apel că în momentul săvârșirii faptei de către inculpat lucra, având o poziție foarte bună pe care însă și-a pierdut-o datorită vătămărilor suferite și în prezent infirmitatea de care suferă aducându-i mari deservicii, fiind foarte greu să muncești la o capacitate normală în condițiile în care lipsește simțul auzului pe partea stângă, fapt ce-i îngreunează atât echilibrul, cât și menținerea relațiilor interumane. Prin urmare, s-a susținut că este firesc să fie despăgubit pentru prejudiciul evident produs, deși suferința sa nu poate fi evaluată în bani și nu va putea fi niciodată just reparată, considerând că suma de 15.000 euro constituie o despăgubire corectă a daunelor suferite.
Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, însă în concluziile orale s-a solicitat reducerea pedepsei, apreciată ca prea mare față de modul de comitere a faptei, împrejurarea că partea civilă l-ar fi provocat, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale. Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, stare de fapt recunoscută de inculpat, care a înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 374 și 396 alin. 10 C.p.p.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și cu împrejurarea că în noul Cod penal s-a menținut incriminarea infracțiunii de vătămare corporală gravă, singura distincție între cele două acte de incriminare fiind limita maximă a pedepsei prevăzută de legiuitor (10, respectiv 7 ani închisoare), însă regimul suspendării condiționate prevăzut de art. 81 C.p. din 1969 este mai favorabil decât celelalte instituții care reglementează modalitatea de executare a unei pedepse.
Fiind identificată legea în vigoare la data comiterii faptei ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, nu se poate omite gravitatea faptei, împrejurarea că a avut loc într-un local public, a avut drept consecință o infirmitate fizică permanentă, inculpatul a avut o conduită oscilantă pe parcursul urmăririi penale, astfel că recunoașterea faptei în fața primei instanțe nu este rezultatul unui proces de înțelegere și regret a consecințelor conduitei sale, ci, mai curând, exclusiv al dorinței de a obține o sancțiune mai ușoară. Față de aceste aspecte, instanța de apel constată că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării fiind necesară pentru a se obține prevenirea altor fapte de natură penală.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilite în cauză, instanța de apel apreciază că suma se impune a fi majorate. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Mai trebuie avute în vedere câteva criterii relevate de practica judiciară: sumele stabilite cu titlu de prejudiciu moral trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate. Astfel, partea civilă C. M. D., în vârstă de 30 ani, a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, constând în hipoacuzie stângă, ceea ce în mod evident i-a provocat probleme de readaptare la noua situație și va constitui o problemă și în viitor. În raport cu suferința provocată de fapta inculpatului, dar și cu nivelul de trai al colectivității (nivel care dă o anumită valoare practică unei sume de bani), instanța apreciază că se impune majorarea daunelor morale acordate părții civile la suma de 10.000 euro.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. C. A. împotriva sentinței penale nr. 2412/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ; în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de partea civilă C. M. D. împotriva aceleiași hotărâri, desființa în parte sentința penală și majora de la 5.000 euro la 10.000 euro daunele morale acordate părții civile C. M. D..
Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. C. A. împotriva sentinței penale nr. 2412/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă C. M. D. împotriva aceleiași hotărâri.
Desființează în parte sentința penală nr. 2412/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ și rejudecând:
Majorează de la 5.000 euro la 10.000 euro daunele morale acordate părții civile C. M. D..
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, pentru judecător A. N.,
L. ANI B. aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte complet
L. ANI B.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.15.12.2014
Tehnored- .C.U- 15.12.12.2014
Prima inst. jud. E. L. B. – Judecătoria Timișoara
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
