Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1016/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul H. V. C. împotriva sentinței penale nr. 2226/29.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul apelant H. V. C. în stare de detenție, asistat de avocat ales I. D..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al condamnatului depune la dosar împuternicire avocațială și motivele apelului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al condamnatului apelant, avocat IovănașDan, solicită în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cpp, admiterea apelului cu consecința desființării hotărârii și să se constate că cererea de redeschidere a procesului penal este admisibilă. Consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 466 al. 1, 2 Cpp. Astfel,s e arată că persoana condamnată, în primele momente ale fazei de urmărire penale, după comiterea faptei, a dat o declarație în fața lucrătorilor de poliție în care a arătat împrejurările faptei, spunându-i-se că nu se va dispune trimiterea în judecată, având în vedere prejudiciul mic, drept care inculpatul a plecat în străinătate pentru a munci, timp în care cauza a fost pusă pe rolul Judecătoriei A.. Se mai arată că nici una dintre citații nu au ajuns în posesia inculpatului pentru ca acesta să poată lua cunoștință despre existența procesului penal. De asemenea, precizează că între inculpat și mama sa la domiciliul căreia au ajuns citațiile, relațiile sunt încordate, cei doi nu au ținut legătura, mama inculpatului dând o declarație prin care a arătat că a primit citațiile la domiciliul său însă nu le-a comunicat inculpatului, tocmai datorită relațiilor încordate existente între cei doi. Prin urmare, consideră că inculpatul a fost văduvit de un proces echitabil și în situația dată, cererea este admisibilă cu atât mai mult cu cât fapta nu este gravă, inculpatul are un copil minor, el însuși fiind o persoană tânără, fapta fiind consecința imaturității.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, din actele dosarului rezultând că în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat o altă adresă decât cea existentă în cartea de identitate, iar în cursul procesului penal a fost citat la ambele adrese, susținerea acestuia potrivit căreia nu ar fi avut cunoștință despre existența procesului penal fiind nefondată, instanța depunând toate diligențele pentru a cita inculpatul.
Condamnatul apelant H. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și rejudecarea procesului penal, arătând că nu a ținut legătura cu părinții fiind în relații încordate cu aceștia și prin urmare, nu a avut cunoștință despre existența procesului penal.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la J. A. la data de 09 septembrie 2014, condamnatul Hoștinariu V. C., deținut în P. București -Rahova, a solicitat instanței rejudecarea cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 3112/16.11.2011 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._/55/2011, definitivă prin nerecurare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, prin sentința penală nr. 3112/16.11.2011 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._/55/2011, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a, e, g. și i Cod penal 1969, fiind judecat în lipsă.
A precizat că nu a luat cunoștință în niciun mod oficial despre judecarea sa. După ce a dat declarații în fața organelor de poliție în septembrie 2010, nu i s-a adus la cunoștință despre desfășurarea vreunui proces; având loc de muncă în străinătate, a fost plecat din țară și nu a avut apărător ales. A învederat că a aflat despre faptul că împotriva sa s-a desfășurat un proces penal și că a fost condamnat, doar în momentul în care a fost reținut de autoritățile din Spania, în data de 21 sau 22 august 2014.
Prin sentința penală nr. 2226/29.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza dispozițiilor art. 469 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 466 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată, cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de petentul-condamnat H. V. C., condamnat prin sentința penală nr. 3112/16.11.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare.
În baza art. 274-275 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. A. a reținut că petentul-condamnat H. V. C. se află în stare de deținere, în executarea mandatului nr. 3340 din 28.12.2011, emis de J. A. în baza sentinței penale nr. 3112 din 16.11.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare (3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința nr. 744/2009 a Judecătoriei A.).
S-a mai reținut că petentul a fost reținut de autoritățile spaniole și preluat de o escortă din cadrul I.G.P.R. La data de 04.09.2014, fiind încarcerat la aceeași dată în P. Rahova.
Totodată, prima instanță a constatat că pe parcursul soluționării procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2011 al Judecătoriei A., petentul a fost citat în mod legal la adresa de domiciliu, din Vinga nr. 1253, județ A. și la adresa indicată de acesta organelor de poliție, pentru citare, în A., ., . (fila 31 verso dosar de urmărire penală nr. 4254/P/2010).
S-a reținut că în drept, potrivit art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 177 Cod procedură penală anterior (în vigoare la data soluționării cauzei penale a cărei redeschidere se solicită), învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește; dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instana de judecată de schimbarea intervenită.
Totodată, prima instanță a reținut că potrivit art. 179 Cod procedură penală anterior, dacă nu se poate ajunge la înmânarea citației, negăsindu-se nicio persoană la adresa de citare și neputându-se afla când poate fi găsită persoana, agentul afișează citația pe ușa locuinței, încheind proces-verbal.
Astfel, văzând dispozițiile legale incidente, față de starea de fapt reținută, prima instanță a apreciat că cererea de redeschidere a procesului penal nu este admisibilă în principiu. S-a reținut că una dintre condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a se admite o astfel de cerere este aceea că persoana condamnată să nu fi fost citată în mod legal la soluționarea cauzei. Or, prima instanță a constatat că petentul a fost legal citat, atât la domiciliul său, cât și la adresa indicată în cursul anchetei penale, pentru citare (fila 31 verso dosar de urmărire penală nr. 4254/P/2010) și că acesta a fost ascultat în calitate de învinuit în cursul procesului penal, deci avea cunoștință despre anchetă. Prin urmare, s-a reținut că petentul avea obligația să încunoștințeze organele de urmărire penală cu privire la schimbarea reședinței și totodată, s-a reținut că acesta nu a dovedit nicio imposibilitate de a anunța organele de anchetă cu privire la schimbarea reședinței și nici că ar fi muncit în străinătate.
Prima instanță a constatat că aspectul că procedura de citare a fost realizată prin afișare nu este de natură a vicia această procedură, potrivit textului de lege, mai sus citat, procedura este legal îndeplinită prin afișare, dacă nu este găsită nicio persoană la adresa de citare și nici nu se poate afla când poate fi găsită. Analizând procedurile de citare de la dosar (procesele verbale întocmite de agentul procedural), prima instanță a constatat că acestea au fost legal întocmite, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
De asemenea, s-a apreciat că nici aspectul că petentul nu a luat în serios procesul, întrucât prejudiciul era mic, crezând astfel că se va soluționa prin aplicarea unei sancțiuni administrative, nu poate fi reținut de instanță ca fiind o cauză de necunoaștere a derulării anchetei, fiind doar o apreciere subiectivă a condamnatului, fără o bază legală.
Prin urmare, constatând că petentul a fost legal citat în cursul procesului penal, instanța de fond a respins cererea de redeschidere a procesului penal, aceasta nefiind admisibilă, prin neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale.
Împotriva sentinței penale nr. 2226/29.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declar apel, în termen legal, condamnatul H. V. C. susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 alin. 1 și 2 C.p.p.
În susținerea apelului, condamnatul a învederat că în faza cercetării penale a dat o singură declarație în fața organelor de poliție, imediat după constatarea faptei, după care ar fi plecat în străinătate întrucât i s-a comunicat că nu se va dispune trimiterea sa în judecată avându-se în vedere prejudiciul redus. Totodată, a susținut că nu a avut cunoștință despre faptul că a fost trimis în judecată decât în momentul în care s-a pus în executare hotărârea sa de condamnare; că în perioada respectivă se afla în relații tensionate cu familia și niciunul dintre membrii acesteia nu i-a comunicat că ar fi primit vreo citație, fapt recunoscut de mama sa în declarația autentificată depusă la dosar. S-a mai învederat că prejudiciul este redus, a fost reparat, iar partea vătămată înțelege să se împace.
Analizând apelul declarat de condamnat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. 2 C.p.p., este admisibilă doar în două ipoteze: - fie persoana nu a fost citată și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta; - fie a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Fiind o procedură inclusă în capitolul V – căile extraordinare de atac, al Codului de procedură penală, legiuitorul a înțeles să prevadă condiții stricte, limitative, condiții ce trebuie să fie cumulativ îndeplinite, pentru a se asigura accesul la o nouă judecată numai în situații excepționale și nu atunci când condamnatul s-a sustras de la judecată sau nu a fost interesat de propria situație juridică. Astfel, în prima ipoteză ar trebui ca inculpatul să nu fi fost citat în proces, ceea ce nu este situația în speță. În acest sens, instanța de apel își însușește analiza efectuată de J. A. privind faptul că apelantul H. V. C. a fost legal citata în dosarul nr._/55/2011, atât la adresa indicată chiar de acesta în fața organelor de poliție, cât și la cea de domiciliu. Susținerile apărării în sensul că apelantul nu ar fi ținut legătura cu familia nu pot fi interpretate ca o viciere a procedurii întrucât s-a procedat și la citarea sa la adresa de domiciliu. Mai mult, condamnatul a fost audiat în calitatea de învinuit în cursul urmăririi penale și, ca atare, avea cunoștință de existența dosarului penal, neputându-se susține în mod rezonabil că nu a fost diligent întrucât s-ar fi așteptat la o soluție de netrimitere în judecată datorită prejudiciului redus. Împotriva acestei apărări este faptul că nu i s-a făcut nicio comunicare oficială privind o posibilă soluție de acest fel, dar și împrejurarea că fapta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 744/2009 a Judecătoriei A..
În ceea ce privește ce de-a două ipoteză de admisibilitate a unei cereri de redeschidere a procesului, așa cum în mod corect a constatat și prima instanță, nu există împrejurări care să conducă la concluzia că apelantul a lipsit în mod justificat de la judecată și nu a putut încunoștința instanța.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul H. V. C. împotriva sentinței penale nr. 2226/29.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul H. V. C. împotriva sentinței penale nr. 2226/29.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 11.12.2014
Tehnored- .C.U.- 12.12.2014
Prima inst. jud. D. L. T. – J. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
