Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 828/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2012
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 828/R
Ședința publică din 28 mai 2012
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă C. I. împotriva sentinței penale nr. 60 din 07.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat A. D., reprezentat de avocat ales L. L., partea civilă recurentă C. I., reprezentat de avocat ales B. C., asigurătorul intimat . G., reprezentat de avocat ales P. C-tin G., partea civilă intimată S. C. M. de Urgență Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părții civile recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, acordarea daunelor morale solicitate în cererea de constituire de parte civilă.
Apărătorul ales al asigurătorului intimat pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă, arătând că daunele morale acordate de către prima instanță au fost dozate corespunzător, conform practicii Curții de Apel Timișoara.
Apărătorul ales al inculpatului intimat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, despăgubirile civile acordate fiind corect individualizate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 60 din 07 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, în temeiul art.184 al.2 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 320¹ cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul A. D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit in conformitate cu disp. art. 82 C.p. la 2 ani și 6 luni ( 6 luni durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani stabilit de lege ).
În temeiul art.71 al.5 C.pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 C.pr.pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art.14 al.3 lit.b C.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen. coroborat cu art.998 C.civ., art.49 al.1 și art.50 al.1 din Legea nr.136/1995 a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C. J. V. AG G., prin mandatar . Bucuresti, care răspunde în limitele contractuale și potrivit legislației în vigoare la data producerii evenimentului rutier, la plata către partea civilă, a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 27.874 lei cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse în rest pretențiile civile solicitate ca neîntemeiate.
În temeiul art.14 al.3 lit.b C.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen. coroborat cu art.998 C.civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara a sumei de 1.550,03 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate.
În temeiul art 193 C.p.p., a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul S.C. J. V. AG G., prin mandatar . Bucuresti, la plata sumei de 1.550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a constatat că societatea de asigurare S.C. Allianz Tiriac Asigurari S.A nu are calitatea de asigurător in prezenta cauză
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. nr. 329/P/2011, înregistrat la această instanță sub nr._ /16.11.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. D., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 2 și 4 C.p.
În fapt, s-a reținut prin actul de trimitere în judecată că,la data de 14.03.2011, în jurul orelor 15,30 lucrătorii Formațiunii Rutiere din cadrul poliției oraș Sânnicolau M. au fost sesizați de către ofițerul de serviciu de la poliția oraș, despre faptul că pe DN6, la intersecția cu DC9, înspre Tomnatic, s-a produs un accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.
Conform sesizării, organele de poliție, s-au deplasat la fata locului, unde în prezența a doi martori asistenți au stabilit că locul accidentului a fost situat pe DN6, la km. 610+330,5 m.
Pe porțiunea respectivă de drum circulația se efectua pe două sensuri, pe fiecare sens existând o bandă de circulație, axul drumului fiind marcat cu linie continuă, iar în profil longitudinal drumul era în aliniament, existând indicatoare rutiere de restricție, respectiv “ depășirea interzisă”.
În momentul efectuării cercetărilor, partea carosabilă a fost uscată, cerul era senin, pe timp de zi, vizibilitatea bună, specifică circulației pe timp de zi în localitate.
În accident a fost implicat autoturismul marca “Mercedes Benz” cu număr de înmatriculare NEA-512-W, condus de învinuitul A. D. și autoturismul marca “Dacia” cu număr de înmatriculare_, condus de C. V., pasager pe scaunul din dreapta față fiind partea vătămată C. I., cu domiciliul în localitatea Tomnatic, nr. 99, jud. T., soțul conducătoarei autoturismului marca “Dacia”.
Din accident a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate C. I., care a fost transportat de ambulanță la S. Județean Timișoara, având diagnosticul preliminar traumatism cranio-cerebral acut închis.
În cauză a fost întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului, o schiță a locului faptei precum și fotografii judiciare.
Din declarația învinuitului rezultă faptul că la data de 14.03.2011 în jurul orelor 15,30 a condus autoturismul marca “Mercedes Benz” cu număr de înmatriculare NEA-512-W, pe DN6 direcția Timișoara-Sânnicolau M., iar la intersecția cu drumul înspre . manevra de depășire a unui autoturism ce se deplasa în fața sa, care urma să vireze stânga. Observând târziu semnalizarea efectuată de conducătorul auto și încercând să evite coliziunea cu acesta nu a reușit, lovind în partea dreaptă spate, autoturismul, care a fost proiectat într-un șant de la marginea părții carosabile, în partea stângă, ieșind și acesta pe partea carosabilă în partea dreaptă.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a pasagerului din autoturismul marca “Dacia” cu număr de înmatriculare_, respectiv partea vătămată C. I., care a rămas imobilizat în autoturism până la sosirea echipei de descarcerare, fiind transportat cu o ambulanță la spital.
Învinuitului A. D. i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 170/A/18.03.2011 emis de IML TImișoara rezultă că alcoolemia învinuitului la orele 17,15 și 18,15 a fost “zero”.
Din Raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei rezultă că partea vătămată C. I. a fost internat la S. C. Județean Timișoara Clinica neurochirurgie, în perioada 14-22-03-2011, cu diagnosticul externare TCC închis, prin accident de circulație, contizie cerebrală, hematom subdural de emisfer, iar din concluziile raportului rezultă că leziunile victimei pot avea vechimea din data de 14.03.2011 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure, posibile în condițiile unui accident de trafic rutier.
Partea vătămată a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii accidentului.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal, urmând ca pretențiile civile să le precizeze în cursul cercetărilor judecătorești.
Conform adresei nr._/17.10.2011 a Spitalului Județean de Urgneță Timișoara, rezultă faptul că partea vătămată C. I. a fost internat în cadrul secției neurochirurgie, în perioada 14-22.03.2011, drept pentru care această unitate spitalicească se constituie parte civilă cu suma de 1550,03 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat acestuia.
În faza de judecată au fost audiați: inculpatul - care recunoaște si regretă săvârșirea faptei, partea civilă, martorii T. G. si K. I. C..
În cursul procesului penal partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei daune materiale si suma de 650.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.550,03 lei lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.
În faza cercetării judecătorești, inițial, a fost introdusă în cauză în calitate de asigurator de răspundere civilă S.C. Allianz Tiriac Asigurari S.A., citată în această calitate, ulterior a fost introdus în această calitate, societatea de asigurare J. V. AG G., prin mandatar . Bucuresti, prin avocat C. G. P..
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, mai sus expuse, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.03.2011, în jurul orelor 15,30, inculpatul a condus pe DN6 dinspre loc. Lovrin spre orașul Sânnicolau M.,autoturismul marca “Mercedes Benz” cu număr de înmatriculare NEA-512-W, iar la intersecția cu DC9, a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca “Dacia” cu număr de înmatriculare_, care s-a încadrat corespunzător pentru schimbarea direcției de mers spre stânga, depășirea fiind interzisă, atât prin indicatoare cât și prin marcaje, provocând accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate C. I., pasager în autoturismul cu număr de înmatriculare arătat mai sus și condus de soția acestuia, numita C. V., necesitând 70 de zile îngrijiri medicale.
Ca urmare a lovirii, partea vătămata a suferit traumatism cranio cerebral închis, contuzie cerebrală,, hematom subdural de emisfer dr., având nevoie de 56 de zile de ingrijiri medicale, daca nu survin complicații.
Această situație de fapt este reținută de către instanță din probele legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, atât in faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, prin declarația atașata la dosar, recunoaștere ce se coroborează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșe foto, proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, declarații parte vătămată, declarații învinuit, cerere de analiză-fila nr. 31, raport de primă expertiză medico-legală, fișa de cazier judiciar, declarații martor, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, plângerea părții vătămate C. I., certificat medico-legal, raport de constatare medico-legală nr. 774/28.03.2011, plângerea numitei C. V., raport de constatare medico-legală nr. 794/30.03.2011 al IML Timișoara, certificat medico-legal nr. 349/30.03.2011 al IML Timișoara, buletin de analiză toxicoligă - alcoolemie nr. 173/18.,03.2011 a IML TImișoara.
Raportat la împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, instanța a constatat că vătămarea corporală a părții vătămate Clancea I., ce a suferit leziunile mai sus arătate, a fost exclusiv urmarea conduitei culpabile a inculpatului care prin comportamentul sau a încălcat prev. art 35 al. 1 din OUG 195/2002 rep., potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
În drept, fapta inculpatului care - ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a unor măsuri de prevedere pentru îndeplinirea unei activități, a produs, din culpă, vătămarea corporală a părții vătămate C. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, infracțiune ce va fi reținută în sarcina sa.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat actul ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv vătămarea corporală din culpă a unei persoane. Această acțiune a avut ca rezultat material o lezare a unei valori fundamentale a omului, respectiv integritatea corporală, încălcându-se astfel relațiile sociale ocrotite prin normele penale care apără integritatea persoanei. Este evident lanțul cauzal între fapta ilicită a inculpatului și rezultatul produs.
Conținutul calificat al acestei infracțiuni este dat de săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute pentru efectuarea unei anumite activități. P. comportamentul său, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 din OUG 195/2002, republicata.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma culpei cu neprevedere, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pen., întrucât el nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Ca atare, instanța a procedat la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, la individualizarea pedepsei având în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește modalitatea concretă în care fapta a fost săvârșită, instanța a apreciat că aceasta este reflectată de lipsa vigilenței inculpatului în timpul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, și că a avut o conduită corectă pe întreg parcursul procesului.
Conform art. 320 indice 1 cod pr. pen., instanța a redus cu o treime limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul care a săvârșit fapta penală, nefiind obligatorie si aplicarea unei pedepse cu o treime mai redusă, această cauză fiind facultativă pentru instanță, nu obligatorie, or, având in vedere rezultatul produs prin fapta sa, cât si pericolul social al infracțiunii săvârșite, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa de 6 luni închisoare.
În privința pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu va interzice inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., reținând că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.
În același sens, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c C.pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, trebuie analizat în contextul faptei săvârșite de inculpat.
S-a constatat că singura ipoteză din cele enunțate de textul legal citat care ar fi compatibilă cu infracțiunea săvârșită de inculpat (ne referim la conducerea autovehiculului ca și cauză în ansamblu a vătămării corporale a părții vătămate) este noțiunea de „activitate” însă instanța a apreciat că legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care „activitatea" este o circumstanță reală, o stare de fapt înlesnitoare, care creează inculpatului posibilitatea săvârșirii infracțiunii.
Or, în speță, conducerea unui autovehicul ca amator, nu poate fi apreciată ca fiind o activitate folosită de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Această interpretare rezultă și din sintagma folosită de legiuitor „….de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii…… ”, sintagmă care în opinia instanței exprimă existența unei intenții directe sau indirecte, cu excluderea culpei, inculpatul folosindu-se de această circumstanțele reale enunțate de legiuitor în mod voit, cu scopul înlesnirii săvârșirii infracțiunii.
P. urmare, s-au interzis inculpatului doar drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen..
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 al.1 C.pen., respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că instanța a suspendat condiționat executarea ei, pe un termen de încercare stabilit potrivit art.82 C.pen., de 2 ani și 6 luni.
Suspendând executarea pedepsei principale, instanța a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă in cauza cu suma de 50.000 lei daune materiale si suma de 650.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.550,03 lei lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.
Instanța a constatat că are calitatea de asigurator în prezenta cauză societatea de asigurare J. V. AG G., prin mandatar . Bucuresti, nu societatea de asigurare ..
Potrivit art.998 C.civ., care se aplică conform art. 6 al. 2 din Noul Cod Civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
Prevederile act. 14 C.pr.pen. sunt relevante și sub aspectul constituirii prejudiciului ca element al structurii răspunderii civile delictuale în procesul penal. Din cuprinsul acestor prevederi rezultă că sursa dreptului la reparație este fapta infracțională, susceptibilă de sancționare, iar prejudiciul cauzat prin acea faptă este cauza acțiunii civile în procesul penal. Existența deci a prejudiciului este condiția indispensabilă a răspunderii civile în reparație, exercitate in cadrul procesului penal.
Prejudiciul constă în vătămarea corporală a părții civile, vătămare corporală ce se exprimă printr-un prejudiciu fizic, moral și material produs părții civile.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului, acestea au fost analizate in contextul stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare din culpa.
Urmare accidentului a cărui victimă a fost, partea civilă a avut de suferit în primul rând fizic și psihic ca urmarea a vătămărilor corporale.
Este fără echivoc că acest traumatism a generat suferințe părții civile pe o perioadă îndelungată de timp, din probele administrate in cauza (inscrisuri medicale, declarațiile martorilor T. G. si K. I. C.) reieșind ca acesta a fost încadrat in grad de invaliditate II, așa cum rezulta din înscrisul de la fila 22 dosar.
Referitor la daunele morale, instanță a subliniat că, în conformitate cu practica judiciară și literatura de specialitate, aceste daune nu trebuie să reprezinte un izvor de îmbogățire fără justă cauză pentru victimele infracțiunilor. Este incontestabil că parte civilă a suferit o vătămare prin comiterea infracțiunii; caracterul inestimabil al prejudiciului moral, nu poate suprima protecția victimei, despăgubirea acordată acesteia, neconstituind atât un echivalent, cat o satisfacție de substituție.
Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice.
În acest sens, instanța a apreciat că partea civilă a încercat un prejudiciu moral intens și că suma de 50.000 lei - reprezintă o compensație echitabilă a suferințelor provocate de accident, fiind în măsură să acopere prejudiciul moral încercat.
În același timp, din materialul probatoriu administrat în cauză reiese faptul ca partea civilă a suferit și un prejudiciu material, în urma accidentării sale fiind nevoită să suporte cheltuieli ocazionate de achiziționarea medicamentelor, controalelor medicale necesare, dar și cheltuieli de transport la spital.
În ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, partea civilă a solicitat suma de 50.000 lei.
Conform unei axiome tradiționale, prejudiciul trebuie sa fie direct, actual si cert; art. 14 cod pr. pen., recunoaște dreptul la despăgubiri bănești si pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, fiind astfel susceptibilă de integrare in noțiunea de prejudiciu si pierderea unei șanse actuale sau viitoare; instanța a avut în vedere că suma de 16.874 lei este dovedită prin înscrisuri, reprezentând costuri tratament medicamentos, investigații medicale, transport, iar suma de 11.000 lei prin proba testimoniala, așadar doar pentru suma totală de 27.874 lei.
Situația că diferența de sumă până la valoarea de 50.000 lei reprezintă contravaloarea estimată a cheltuielilor cu medicamentele si întreținerea părții civile, instanța nu a reținut-o, deoarece nu îndeplinește caracterul cert al prejudiciului, fiind un prejudiciu viitor.
În conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 1/28.03.2005 a I.C.C.J, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile art. 998 C.civ. a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului. Scopul legii mai sus pronunțate este acela de a proteja victimele unui accident de circulație.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar potrivit art. 55 alin. 1 din același act normativ „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”. În concluzie, rezultă că în speță, asigurătorul are obligația de plăti alături de inculpat atât pentru despăgubirile materiale și morale ce sunt acordate părții vătămate, cât și pentru cheltuielile de judecată ale acesteia.
Astfel, instanța a obligat inculpatul, alături de asigurator la plata sumei de 1.550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat, către partea civilă.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.” P. urmare, răspunderea inculpatului față de S. C. Județean de Urgență Timișoara, este reglementată de legea specială și nu se încadrează în ipotezele prevăzute de Legea nr. 136/1995. Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar potrivit art. 55 alin. 1 din același act normativ „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”. În cauză, S. C. Județean de Urgență Timișoara nu se încadrează în categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ci sunt furnizori de servicii medicale, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.550,03 lei, către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă C. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, acordarea daunelor morale solicitate în cererea de constituire de parte civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar și cu cele cuprinse în hotărârea atacată, este mai întâi de menționat că în aprecierea daunelor morale, instanțele trebuie să țină cont de suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, de intensitatea și durata acestora, de împrejurările în care au fost cauzate leziunile, de aspectul lor, de efectul asupra persoanei, de caracterul lor reversibil sau ireversibil și nu în ultimul rând de eforturile persoanei pentru reintegrare socială și în general în activitățile anterior avute.
Din acest punct de vedere, fiecare speță prezintă particularitățile proprii, ceea ce determină o jurisprudență mai puțin unitară chiar dacă criteriile de cuantificare sunt aceleași.
Așa cum prima instanță a reținut, leziunile suferite de partea civilă au fost grave, au necesitat 70 zile îngrijiri medicale, fiind supusă unui tratament de lungă durată și mai grav, leziunile suferite au dus la invaliditate de gradul II, cu pierdere totală a capacității de muncă, afectându-i semnificativ situația familială, profesională și socială în general, cu atât mai mult cu cât afecțiunile cauzate părții civile sunt la nivel cranio-cerebral, nevindecate până în prezent, așa cum rezultă din actele medicale anexate la dosar, deși de la data accidentului a trecut mai mult de 1 an.
De aceea, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p., va admite recursul declarat de partea civilă C. I., împotriva sentinței penale nr. 60/07.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va casa și rejudecând:
Va majora daunele morale acordate părții civile de prima instanță la 100.000 lei.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de partea civilă C. I., împotriva sentinței penale nr. 60/07.03.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează și rejudecând:
Majorează daunele morale acordate părții civile de prima instanță la 100.000 lei.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. C. F. P.
Grefier,
C. I.
Red. M.C./19.06.12
Tehnored. C.I./19.06.12
PI. – M. D. – Jud. Sânnicolau M.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 858/2012.... → |
|---|
