Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARAoperator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.
Ședința publică din data de 28 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORENȚA F. M. C.
GREFIER: C. A. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul K. I. împotriva sentinței penale nr. 76 din 3 februarie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Dezbaterile cauza au avut loc în sedința publică din 26 februarie 2014 fiind consemnate în încheierea de sedința de la acea data, când s-a stabilit termen de pronunțare pentru data prezentei. Încheierea face parte integrantă din prezenta decizie.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76 din 3 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr._, T. A. a admis sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul K. I., fiul lui F. și M., născut la data de 03.06.1985, CNP_, aflat în executarea pedepsei de 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 196 din 12.08.2011, pronunțată de T. Harghita, în dosar nr._ .
A descontopit pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal pe o durată de 10 ani, în pedepsele componente de:
- 18 ani închisoare pentru art. 174, art. 176 lit. d Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal pe o durată de 10 ani;
- 12 ani închisoare pentru art. 211, alin. 1, 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 6 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d, f noul Cod penal reduce pedeapsa de 12 ani la 10 ani închisoare.
A redus durata pedepsei complementare de la 10 la 5 ani.
A contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
A dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata executată de la 25.12.2010, până la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 331/2011 din 27.01.2012, emis de T. Harghita, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, T.:
A luat în examinare sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul K. I..
A constat că, la data de 20 ianuarie 2014, a fost înregistrată la T. A., sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal.
În speță au fost incidente prevederile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, în ceea ce privește pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru art. 211, alin. 1, 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal.
Astel că s-au înlăturat dispozițiile privind contopirea pedepselor componente de:
- 25 ani închisoare pentru art. 174, art. 175 lit. d și art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 10 ani și a înlăturat sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare;
- 18 ani închisoare pentru art. 174, art. 176 lit. d Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal pe o durată de 10 ani;
- 12 ani închisoare pentru art. 211, alin. 1, 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal.
În baza textelor legale mai sus arătate, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie are, potrivit dispozițiilor art. 234 alin. 1 lit. d, f noul Cod penal, un maxim special de 10 ani, instanța de fond a redus pedeapsa de la 12 ani la 10 ani închisoare.
Sesizarea a fost considerată de prima instanță admisibilă, potrivit prevederilor art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, și cu privire la durata pedepsei complementare ce a fost aplicată condamnatului, durata acesteia urmând să fie redusă de la 10 ani la 5 ani, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, conținutul pedepsei anterioare complementare aplicate fiind același în legile succesive.
Potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, care cuprind dispoziții mai favorabile în raport cu prevederile art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal privind contopirea pedepselor, instanța de fond a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, pe care condamnatul o va executa.
A dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata executată de la 25.12.2010, până la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 331/2011 din 27.01.2012, emis de T. Harghita, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămase în sarcina statului.
Împotriva acestora a formulat contestație condamnatul K. I..
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen. și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Se observă astfel că, spre deosebire de situația reglementată de art. 5 C.pen., în situația cauzelor definitiv soluționate, criteriile indicate de art. 6 C.pen. pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi sunt mai reduse, vizând limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive.
Aplicarea art.6 C.pen. implică astfel reducerea sancțiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității pedepsei aflată în executare, astfel încât să fie înlăturată partea din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Corelativ principiului legalității pedepsei, în cazul aplicării dispozițiilor art. 6 C.pen., se impune și respectarea principiului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, motiv pentru care, nu se va face doar analiza pedepselor individual aplicate, ci și a pedepsei rezultante aplicate prin hotărârea definitivă, prin raportare la noile norme care reglementează forma pluralității incidente, întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificarea caracterului legal al sancțiunii aflate în executare.
Raportat la aceste considerente, în mod corect s-a constatat că se impunea reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 196 din 12.08.2011, pronunțată de T. Harghita, în dosar nr._ pentru infracțiunea prevăzută de art. 211, alin. 1, 2 lit. b alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal de la 12 ani la maximul special de 10 ani închisare prevăzut de art. 234 alin. 1 lit. d, f noul Cod penal și aplicarea art. 6 alin 6 C.pen. referitor la pedepsele complementare.
În privința pedepsei principale de 18 ani aplicate prin aceeași sentință în baza art. 174 -175lit. c Codul penal din 1969 se constată nu depășește maximul special prevăzut în Noul Cod penal, și nici pedeapsa rezultantă de 18 ani aflată în executare, aplicată conform art. 33-34 Codul penal din 1969 nu depășește pedeapsa rezultantă la care s-ar fi ajuns prin aplicarea noilor dispoziții ale art. 39 C.pen.
Față de considerentele anterior expuse, apreciind că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul contestatorul K. I. împotriva sentinței penale 76/3.02.2014 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală (modificat prin OUG nr. 3/2014) respinge ca nefondată contestația formulate de contestatorul K. I. împotriva sentinței penale 76/3.02.2014 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.02.2014.
PREȘEDINTE, FLORENȚA F. M. C. | GREFIER, C. A. I. |
Red. F.F. 18 Martie 2014
Tehnored. A:C.17.03.2014
NR. EX. 2
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
