Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 463/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-08-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 463 /CO
Ședința publică din data de 13 august 2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Grefier: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestațiilor formulate inculpații Ș. I. și Ș. F. împotriva încheierii de ședință din 4 august 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații Ș. I. și Ș. F., asistat de avocat din oficiu E. R. .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța că nu mai sunt alte cereri și acorda cuvântul avocatul pentru susținerea contestației.
Avocatul solicită admiterea contestație și dispunerea față de inculpați a unui măsuri neprivative de libertate sau măsura arestului la domiciliu, întrucât temeiurile avute în vedere de instanța fondului la prelungirea măsurii nu mai subzistă. De asemenea avocata arata că există o declarație a părții vătămate din care reiese că a avut relații de concubinaj cu inculpații.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestațiilor formulate de inculpați ca nefondate, solicitând instanței să aibă în vedere forma organizată de săvârșire a faptelor și gravitatea acestora. În acest context, reprezentanta ministerului public apreciază că este necesara menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul arată că de la comiterea fapte a fost în continuare la lucru, a lucrat până la luarea acestei măsuri față de el și nu a reprezentat un pericol public pentru oamenii din . Ș. I. arată că este arestat de un an de zile, că la dosar nu exista nici o plângere, iar în tot acest timp, la proces nu a venit nici o parte, ceea ce denotă că el nu reprezintă pericol public.
Inculpatul Ș. F. arată că este arestat de 11 luni, că este învinuit în baza declarației date de partea civilă care acum pretinde 3000 de euro, deși a stat cu ea o săptămână și a întreținut-o cu bani. De asemenea arată că timp de 7 ani nu a avut probleme nici cu poliția din Austria și nici cu cea din România.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 4 august 2014 pronunțata în doarul nr._ 14 Tribunalul A. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu formulată de apărătorii inculpaților: Ș. I., Ș. P.-I., Ș. F..
În baza art. 208 alin.4 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:
1) Ș. I. – fiul lui G. și F., născut la data de 26.10.1979 în loc. Salonta, jud. Bihor, cetățean român, fără studii, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, 5 copii minori, domiciliat în ., jud. A., posesor al CI ., nr._, CNP_;
2) Ș. P.-I. – fiul lui P. și F., născut la data de 06.01.1975 în mun. A., jud. A., cetățean român, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în com. V., ., ., fără forme legale în com. V., .. 39 A, jud. A., posesor al CI ., nr._, CNP_;
3) Ș. F., fiul lui P. și F., născut la data de 16.08.1976 în oraș Chișineu-Criș, jud. A., cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, divorțat, domiciliat în com. V., ., ., jud. A., fără forme legale în oraș Chișineu Criș, ., jud. A., posesor al CI . nr._, CNP_,
Pentru a hotărî astfel, prima instanță:
A constatat că prin rechizitoriul nr.105/P/D/2013 din 11.02.2014 al D. –Biroul T. A., înregistrat la această instanță în data de 11.02.2014, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații: Ș. P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 342 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 38 Cod penal ; Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și proxenetism prevăzute și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal, și Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și proxenetism prevăzute și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal. Tot prin acest act de sesizare a instanței au fost trimise în judecată în stare de libertate inculpatele: Ș. L., Ș. F. și Ș. A. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.
Verificând în procedura de cameră preliminară măsurile preventive luare în cauză, în condițiile art. 207 NCPP, judecătorul de cameră preliminară, a constatat că:
Prin încheierea nr. 61 din 20.09.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a dispus arestarea inculpaților pe 29 de zile, până în data de 18.10.2013.
Prin încheierea nr. 67 din 16.10.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a prelungit arestarea inculpaților pe 30 de zile, până în data de 17.11.2013.
Prin încheierea nr. 399 din 01.11.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpatele Ș. F. și Ș. L..
Prin încheierea nr. 78 din 12.11.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a prelungit arestarea inculpaților pe 30 de zile, până în data de 17.12.2013.
Prin încheierea nr. 86 din 13.12.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a prelungit arestarea inculpaților pe încă 30 de zile, până în data de 16.01.2014.
Prin încheierea nr.2 din data de 13 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul cu nr._, a Tribunalului A., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.01.2014 până la data de 15.02.2014 inclusiv.
La luarea și prelungirea ulterioară a măsurii arestării preventive, luată față de cei trei inculpați, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, în condițiile art. 208Cod procedură penală, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 202 alin.1 Cod procedură penală, art.223, art.208 alin.4 și 207 alin.4 Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența suspiciunii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și judecată, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, s-a reținut că împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 223 alin.2 Cod procedură penală - acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare al instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale.
Prin urmare, prima instanță a fost obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia.
Totodată, instanța fondului a reținut că în conformitate cu art. 242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a constatat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpații Ș. I., Ș. P. I. și Ș. F., este actual și persistent și în consecință;
Ca atare, a respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu formulată de apărătorii inculpaților Ș. I., Ș. P.-I., Ș. F. și în baza art. 208 alin.4 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 zile.
Împotriva acestora au formulat contestație inculpații Ș. I. și Ș. F..
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.206 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Inculpații contestatori Ș. I. și Ș. F. au fost trimis în judecată alături de alți inculpați, pentru de trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și proxenetism prevăzute și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal.
La luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, instanța a reținut că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată fiind îndeplinite prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin 2 rap. la art. 202 C. pr. pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a se constata că existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, în privința inculpaților Ș. I. și Ș. F. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, respectiv infracțiunile de trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și proxenetism prevăzute și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal, probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a inculpaților, de la data ultimei verificări a stării de arest, neintervenind elemente noi care să modifice substanțial situația de fapt inițială.
Faptul că se susține în apărare că anumite părți vătămate și-au schimbat declarațiile nu sunt atenuează suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care sunt inculații trimiși în judecată. Sub acest aspect, instanța reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, faptele care au dat naștere suspiciunii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, termenul de „suspiciune rezonabilă” presupunând existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
În cauză sunt îndeplinite și prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen., deoarece traficul de persoane se regăsește în enumerarea limitativ prevăzută de lege, iar infracțiunea de proxenetism este pedepsită de lege cu închisoare peste 5 ani.
Curtea de apel apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, analiza acestor criterii făcându-se pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a acestora ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care sunt cercetați inculpații, a modalității concrete în care au fost comise presupusele fapte. Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, iar privarea de libertate a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzației adusă și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, pericol pentru ordinea publică rezultă și din natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, (respectiv trafic de persoane în formă continuată prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și proxenetism prevăzute și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal,), din modul și circumstanțele presupuse de comitere a faptelor, și contribuția reținută în sarcina inculpaților.
Instanța constată că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. De altfel, în cauza Lettelier c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat faptul că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări reale a ordinii publice care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, iar privarea de libertate continuă să fie legitimă dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată
Timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive în 20.09.2013, până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil prev. de art.5 par.3 CEDO, apreciat prin prisma criteriilor pe care Curtea Europeană le-a menționat în jurisprudența sa, măsura arestării este proporțională cu gravitatea faptelor și persoana inculpaților, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art.242 alin.1 și 2 NCPP “Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”
Ori la acest moment procesual după cum s-a arătat deja, nu se constată o modificare a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestului preventiv, iar măsura arestării la domiciliu prevăzută de art.218 NCPP, nu este de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
Critica contestatorilor în sensul că o măsură preventivă mai ușoară nu ar impieta asupra desfășurării procesului, nu poate justifica admiterea prezentei contestații.
Cum în mod corect a arătat și instanța de fond, măsura arestării preventive a avut ca fundament principal pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, neavând capacitatea de a altera pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, împrejurare care ar avea un ecou negativ în rândul indivizilor, ecou ce le-ar putea crea convingerea că poate oricând săvârși astfel de fapte grave, cum sunt tentativa de omor, fără a suporta rigorile legii, sau, dimpotrivă, le-ar crea temerea că ar putea fi oricând și ele victime ale unor astfel de fapte.
Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. Or, dispozițiile art. 218 alin 2 C. pr. pen. prevăd că aprecierea condițiilor pentru luare măsurii arestului la domiciliu, condiții printre care se numără și caracterul suficient al măsurii pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 202 alin 1 C. pr. pen., îl reprezintă gradul de pericol social al infracțiunii, astfel încât, având în vedere argumentele deja expuse instanța apreciază că nu sunt întrunite în momentul de față condițiile pentru înclouirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, și cu atât mai mult măsura controlului judiciar.
De asemenea, scopul măsurilor preventive cum este precizat de art. 202 alin 1 C. pr. pen. nu poate fi atins prin lăsarea inculpaților în libertate, procesul penal aflându-se în faza de cercetare judecătorească și, dată fiind probațiunea esențialmente testimonială care se află în curs de administrare, este deosebit de important pentru buna desfășurarea a procesului penal, să fie limitate posibilele interferențe în aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât, dată fiind natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, vulnerabilitatea persoanelor supuse audierilor este una sporită.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații Ș. I. și Ș. F. împotriva încheierii penale din data de 4.08.2014 pronunțată de TRIBUNALUL A. SECȚIA PENALĂ în dosarul nr._ ..
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpații să plătească statului suma de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. (modificat prin OUG nr. 3/2014) rap. la art. 206 C. pr.pen. respinge ca nefundate contestațiile formulate de inculpații Ș. I. și Ș. F. împotriva încheierii penale din data de 4.08.2014 pronunțată de TRIBUNALUL A. SECȚIA PENALĂ în dosarul nr._ .
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpații să plătească statului suma de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.08.2014.
Președinte, Grefier,
F. M. C. FlorențaAnamaria I. C.
Red. F.F. /22 August 2014
Tehnored. A.C./22.08.2014/Nr. ex. 5
Jud. fond. C. V. L.
Se comunică
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 457/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
