Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA nr. 455 /CO
Ședința publică din data de 13 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. M., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnata L. V. sentinței penale nr. 566 din 30.04.2014pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnata L. V. asistat de avocat ales C. C. din Baroul T..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că nu mai sunt alte cereri și acordă cuvântul avocatei pentru susținerea contestației.
Avocatul desemnat din oficiu, Schiriac L., solicită instanței să constate încetarea mandatului său de asistență și să dispună plata parțială a onorariului, având în vedere că s-a prezentat la două termene, precum și timpul acordat pentru studiul dosarului.
Avocata condamnatei solicită admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțate de T. A., iar în rejudecare să se constate că se impune reindividualizarea pedepsei conform NCp, ce reprezintă lege penală mai favorabilă pentru condamnata.
În continuare avocata arată că se impune admiterea contestației și aplicare a legii penale mai favorabile având în vedere că pedeapsa aplicată condamnatei pentru infracțiunea de trafic de persoane a fost de 7 ani, pedeapsă ce la momentul aplicării era minimul prevăzut de lege pentru acea infracțiune, iar prin . Ncp se impune micșorarea acestei pedepse întrucât la momentul actual pedeapsa aplicată apare ca orientată spre maxim.
Apărătoarea, susține că situația în care se află condamnata este inechitabilă, fiind aduse atingeri și prevederilor CEDO, deoarece la momentul în care a fost individualizată pedeapsa ce i a fost aplicată s-a bucurat de clemența judecătorului aplicându-i-se o pedeapsa orientată spre minim, iar cum nu se mai ia în considerare faptul că implicarea ei a fost una mică. Având în vedere aceste argumente, avocata arată că se justifica o pedeapsa orientată spre minim și în contextul noii legii, care de altfel este lege penală mai favorabilă.
De asemenea avocata, punctează faptul ca condamnata nu are antecedente penale, a avut o atitudine corespunzătoare, are probleme cu sănătatea, aspecte care consideră că o îndreptățesc să beneficieze de noua limită de pedeapsa, în sensul reducerii pedepsei la nivelul minim prevăzut de noua lege. Pentru aceste considerente avocata solicită admiterea pedepsei.
Procurorul solicita respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței pronunțate de T. A. întrucât acesta în mod corect a considerat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 6 Ncp.
Condamnata contestatoare având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 566 din 30.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, T. A. în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 6 Cod penal, a respins cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnata L. V., fiica lui T. și M., născută la 18.07.1980 în C., cu domiciliul în Timișoara, ..18, ., CNP_, aflată în P. de Maximă Siguranță A. .
A constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal, aplicate prin sentința penală nr. 454/07.11.2011 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 112/A/06.06.2012 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 462/R/08.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, T. a constatat că:
Prin cererea înregistrată la T. A. la data de 28.02.2014, condamnatul L. V., în prezent deținut în P. A., a formulat o contestație la executare împotriva executării pedepsei. În motivarea cererii condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 454/07.11.2011 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 112/A/06.06.2012 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 462/R/08.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a aplicării dispozițiilor din legea penală mai favorabilă.
La dosar a fost atașată copia mandatului de executare nr. 690/11 din 11.02.2013 emis de T. T., adresa nr.B_/PAAR/29.04.2014 a Penitenciarului de Maximă Siguranță A. și fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a constatat că prin sentința penală antemenționată, T. T. i-a aplicat pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, art.12 alin.2 lit. a, cu referire la art.12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001.
În baza art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, art.65 Cod penal, art.13 alin. 1 din Legea nr.678/2001 i-a fost aplicată inculpatei L. V., fără antecedente penale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pentru o perioadă de trei ani.
În baza acestei hotărâri a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 690/11 din 11.02.2013 în dosarul nr._._ al Tribunalului T., executarea pedepsei începând cu data de 18.07.2013.
În prezenta cauză, condamnata a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare solicitând reducerea acestei pedepsei prin aplicarea noilor dispoziții din Cod penal.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, instanța fondului a constatat că conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, prima instanță a arătat că pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare. Potrivit Codului penal în vigoare, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii de trafic de minori (art. 211 Cod penal alin.1) este închisoare de la 3 la 10 ani, prin urmare, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul.
În acest constext, prima instanța a constatat că nu sunt incidente nici dispozițiile prevăzute de art. 6 alin.6 Cod penal, rap. la art. 66 alin.1 din Cod penal, cu privire la pedeapsa complementară întrucât pedeapsa aplicată de 3 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d Cod penal, se înscrie limitei superioare cuprinse în noile dispoziții.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată contestația formulată de persoana condamnată, cu obligarea acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestora a formulat contestație condamnata L. V.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen. și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Se observă astfel că, spre deosebire de situația reglementată de art. 5 C.pen., în situația cauzelor definitiv soluționate, criteriile indicate de art. 6 C.pen. pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi sunt mai reduse, vizând limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive.
Aplicarea art.6 C.pen. implică astfel reducerea sancțiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității pedepsei aflată în executare, astfel încât să fie înlăturată partea din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Corelativ principiului legalității pedepsei, în cazul aplicării dispozițiilor art. 6 C.pen., se impune și respectarea principiului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, motiv pentru care, nu se va face doar analiza pedepselor individual aplicate, ci și a pedepsei rezultante aplicate prin hotărârea definitivă, prin raportare la noile norme care reglementează forma pluralității incidente, întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificarea caracterului legal al sancțiunii aflate în executare.
Cu atât mai mult, în aplicarea art. 6 C.pen. nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, la reținerea unor circumstanțe atenuante sau la reconsiderarea întrunirii condițiilor pentru condamnare, nici la o redozare a pedepselor, nefiind permisă rejudecarea cauzei, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere argumentele condamnatului în acest sens.
De asemenea, considerentele vizând lipsa abaterilor sau buna conduită în timpul executării pedepsei pot fi valorificate cu prilejul altor proceduri, aplicarea legii penale mai favorabile nefiind influențată de aceste împrejurări.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ca a rămas definitivă sub imperiul Codul penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Față de dispozițiile art. 6 C.pen. și art. 4 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, rezultă că nu are relevanță împrejurarea că persoana în cauză nu a fost condamnat la maximul special prevăzut de legea veche, legea permițând și obligând la reducerea pedepsei la noul maxim special prevăzut de legea nouă. Dispozițiile art. 15 Codul penal din 1969 privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile prin reducerea pedepesei cu o treime nu au mai fost preluate de noul cod penal, dispozițiile menționate ale art. 4 Legea 187/2012 precizând expres acest aspect.
Raportat la aceste considerente, în mod corect s-a constatat de către prima instanță că nu se impunea reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 454/07.11.2011 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._._, definitivă prin decizia penală nr. 112/A/06.06.2012 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 462/R/08.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, art.12 alin.2 lit. a, cu referire la art.12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001, în prezent art. 211 alin 1 Cod penal p pentru care a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsa nedepășind maximul de 10 ani, prevăzut de noile dispoziții penale,.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul contestatorul L. V. împotriva sentinței penale 566/30.04.2014 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul_ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală (modificat prin OUG nr. 3/2014) respinge ca nefondată contestația formulate de contestatorul L. V. împotriva sentinței penale 566/30.04.2014 pronunțată de T. A., Secția penală în dosarul_
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune virarea sumei de 80 lei, reprezentând onorariu partial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.08.2014.
Președinte,
F. M. C. Florențapentru grefier A. I. C.,
aflat în C.O. semnează grefier șef secție penală
A. A.
Red. F.F./08.09.2014
Tehnored. A.C.
Nr. ex. 4
Jud. fond. F. V.
Se comunică
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 457/2014.... → |
|---|
