Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Încheierea nr. 72/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-08-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 72/DL
Camera de Consiliu din 22 august 2014
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: C. I. M.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul D. I. C. împotriva încheierii penale nr. 130/DL din data de 18.08.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul D. I. C., asistat de avocat ales G. A..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat G. A., solicită admiterea contestației și înlocuirea arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar arătând că la momentul dispunerii măsurii nu au fost probe care să-l incrimineze sau dezincrimineze pe inculpat, din raportul de expertiză criminalistică aflat la fila 68 dosar rezultând că nu s-au găsit urme de pulbere pe mâinile inculpatului. De asemenea, se arată că pe spatele tricoului inculpatului s-au găsit patru particule de praf de pușcă, lucru ce apare normal, în condițiile în care acesta conducerea autoturismul. Se mai solicită a se avea în vedere că măsura arestului la domiciliu și ordonanța de reținere au fost date în baza declarațiilor părții vătămate, alte probe neexistând. De asemenea, se arată că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, nu a influențat partea vătămată și nu a împiedicat în nici un fel urmărirea penală. Totodată se arată că inculpatul nu este recidivist, nu are cazier, în acest caz fiind vorba de un conflict mai vechi între părți, inculpatul fiind atras într-o ambuscadă și atacat, fapt dovedit de imaginile de pe camerele de luat vedere. Pe de altă parte, se arată că au fost făcute presiuni asupra inculpatului de către părțile vătămate ca acesta să nu dea declarații în dosarul privind pe inculpatul U..
Procurorul solicită respingerea contestației, arătând că încheierea atacată este legală și temeinică, T. T. admițând propunerea parchetului și dispunând prelungirea măsurii arestului la domiciliu în urma analizării infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
Inculpatul D. I. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și a se dispune o altă măsură, respectiv cea a controlului judiciar.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14.08.2014 sub nr._, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat să se dispună prelungirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul D. I. C., cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de ” Omor calificat” și săvârșirea infracțiunilor de ”Distrugere”, ”Nerespectarea regimului armelor și muniților” și ”Uzul de armă fără drept”, prev.și ped. de art. 32 alin. 1 N.c.p. rap. la art. 189 alin. 1 lit. ”f” N.c.p., art. 253 alin. 1 N.c.p., art. 342 alin. 1 N.c.p. și art. 343 alin. 1 N.c.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 N.c.p.
În motivarea cererii procurorul a arătat că se mențin temeiurile care au determinat arestul la domiciliu dispus inițial întrucât, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că măsura preventivă dispusă de către instanță este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a apreciat că faptele săvârșite de către inculpat sunt de o gravitate deosebită, una dintre acestea fiind îndreptată împotriva unui drept fundamental al persoanei, respectiv dreptul la viață . De asemenea, caracterul grav al faptelor săvârșite de către inculpat se desprinde și din modul de săvârșire, prin utilizarea unei arme letale de foc, a numărului de persoane împotriva cărora a fost îndreptată acțiunea de ucidere – trei persoane -, a locului și a orei la care au fost săvârșite faptele – loc public, frecventat la acea oră de un număr mare de persoane -, a urmărilor care s-ar fi putut produce raportat la locul săvârșirii faptelor.
S-a mai arătat că la înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, se are în vedere starea de nesiguranță creată celor care au luat la cunoștință despre comiterea faptelor și chiar neîncrederea în eficiența actului de justiție în rândul opiniei publice, date de lăsarea în libertate a unui inculpat care a comis aceste infracțiuni cu un caracter grav, rezultat, așa cum am arătat anterior, și din modul de operare, motive pentru care apreciem că starea de pericol nu poate fi înlăturată decât prin prelungirea măsurii preventive dispuse de către instanță.
Prin ordinea publică se înțelege, între altele, starea de legalitate, siguranța persoanei, a colectivităților și a bunurilor, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Prin urmare, se arată că în contextul în care au fost săvârșite faptele de către inculpat, lăsarea în libertate a acestuia prezintă într-adevăr pericol public concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate, de încurajare a altor persoane din mediul din care provine inculpatul să săvârșească fapte similare fără teama de repercusiunile legale și de neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Pe de altă parte, se arată că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, se apreciază că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit. c din CEDO că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de ”Omor calificat” și săvârșirea infracțiunilor de ”Distrugere”, ”Nerespectarea regimului armelor și munițiilor” și ”Uzul de armă fără drept”, prev.și ped. de art. 32 alin. 1 N.c.p. rap. la art. 189 alin. 1 lit. ”f” N.c.p., art. 253 alin. 1 N.c.p., art. 342 alin. 1 N.c.p. și art. 343 alin. 1 N.c.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 N.c.p.
S-a mai aratat că în raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Se consideră că din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinită și această condiție necesară detenției preventive a inculpatului D. I. C..
De asemenea, s-a arătat că prelungirea măsurii arestului la domiciliu este motivată de faptul că urmărirea penală este în desfășurare și urmează a fi audiată persoana vătămată B. F. G., căreia îi aparține autoturismul marca Nissan Navaro cu nr. de înmatriculare_, efectuarea unei constatări tehnico-științifice privind comportamentul simulat al persoanelor vătămate Calofeteanu M. F., P. A. V. și B. L., precum și al inculpatului D. I. C., atașarea listingului comunicațiilor efectuate în perioada 01.07. 2014 – 31.07.2014 de pe numerele de telefon aparținând persoanelor vătămate și inculpatului, efectuarea unui supliment la raportul de constatare criminalistică numărul_/29.07.2014 al I.N.E.C. - Serviciul Expertize Fizico-Chimice, având ca principal obiectiv formularea unui punct de vedere de către experții criminaliști cu privire la posibilitate/imposibilitatea decelării urmelor reprezentând factori secundari de tragere pe mâna inculpatului D. I. C., având în vedere ipoteza în care de la ora incidentului (22.07.2014, 20,15 – 20,30) și până la ora la care s-a predat la poliție(23.07.2014, ora 14,00) acesta s-a spălat pe mâini cu apă sau alte substanțe chimice, atașarea raportului de constatare tehnico-științifică fizico-chimică criminalistică asupra urmelor ridicate din autoturismul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare M-RD-9009.
Înlăuntrul perioadei în care inculpatul a fost arestat la domiciliu au fost dispuse efectuarea de percheziții domiciliare, în baza mandatelor de percheziție domiciliară cu numerele 226/30.07.2014, 227/30.07.2014, 228/30.07.2014, 229/30.07.2014, 230/30.07.2014 și 231/30.07.2014 emise de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., s-a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți autorizarea transmiterii listingului comunicațiilor efectuate în perioada 01.07. 2014 – 31.07.2014 de pe numerele de telefon aparținând persoanelor vătămate și inculpatului, s-a solicitat reprezentanțelor celor două mărci de autoturisme să precizeze dacă modelele din speță sunt prevăzute cu sistem de localizare GPS, au fost audiați martorii T. A., P. D. L. Crsitian și Calofeteanu I. V., s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice pentru evidențierea reziduurilor de tragere, s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice traseologice, a unei constatări criminalistice care să stabilească dacă cele trei proiectile au fost trase cu aceeași armă, au fost efectuate verificări cu privire la existența camerelor de supraveghere pe traseul indicat de către inculpat.
S-a mai arătat în motivare că cercetările ce se vor efectua în continuare vizează audierea persoanei vătămate B. F. G., căreia îi aparține autoturismul marca Nissan Navaro cu nr. de înmatriculare_, efectuarea unei constatări tehnico-științifice privind comportamentul simulat al persoanelor vătămate Calofeteanu M. F., P. A. V. și B. L., precum și al inculpatului D. I. C., efectuarea unui supliment la raportul de constatare criminalistică numărul_/29.07.2014 al I.N.E.C. - Serviciul Expertize Fizico-Chimice.
Prin încheierea penală nr. 130/DL din data de 18.08.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de prelungire a măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpat D. I. C..
În baza art. 222 alin. (2) și (7) C. proc. pen., a fost prelungită măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpatul D. I. C., pe o durată de 30 de zile, de la data de 23 08 2014 până la data de 21 09 2014 inclusiv.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. T. a reținut că prin încheierea numărul 93/DL/24.07.2014, pronunțată în dosarul numărul_, T. T., în temeiul art. 223 c.p.p., a respins propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în temeiul art. 219 alin. 7 c.p.p., a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul D. I. C.,
În fapt, s-a reținut că, în data de 22.07.2014, în jurul orelor 20,30 – 21,00, în zona Stadionului D. Păltinișan, D. I. C. a executat mai multe focuri cu o armă letală de calibru 9 mm., ce nu a fost găsită, asupra autoturismului marca Nissan Navaro cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau persoanele vătămate Calofeteanu M. F., P. A. V. și B. L., proiectilele oprindu-se în grila radiatorului, în portiera dreaptă față, în locul în care se afla persoana vătămată P. A. V. și în ușa din spate a autovehiculului menționat anterior.
T., prin judecătorul de drepturi și libertăți, a fost sesizat cu judecarea cererii de față la data de 14 08 2014.
In fața tribunalului s-a constastat că inculpatul a declarat că solicită respingerea cererii întrucât nu există probe care să confirme vinovăția sa în afară de declarațiile părților vătămate, persoane care nu pot fi crezute deoarece sunt in relații de dușmănie cu el și care, de fapt, sunt cele care au intenționat să îl agreseze .
S-a reținut că prin cererea formulată, organele de urmărire penală solicită prelungirea măsurii preventive luată, având in vederea, in esență, faptul că se mențin temeiurile avute in vedere la luarea măsurii și este necesară in continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a asigura desfășurarea in bune condiții a anchetei penale
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Totodată, s-a reținut că potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, s-a constatat că potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen., „Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.”
S-a constatat de către T. că la baza luării măsurii preventive a arestului la domiciliu, s-a avut în vedere, în esența faptul că, există indicii cu privire la posibila implicarea a inculpatului in săvârșirea infracțiunilor față de care a fost pusă în mișcarea acțiunea penală și, privarea de libertate ar fi necesară în vederea asigurării desfășurării anchetei penale.
S-a apreciat că, la acest moment, temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestului la domiciliu se mențin, întrucât în continuare există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul este implicat in activitatea ilicită de mai sus.
S-a considerat că este stabilit cu certitudine faptul că a existat un conflict armat in zona Stadionului D. Păltinișan și că s-au tras focuri de armă din autoturismul inculpatului asupra autoturismului marca Nissan Navaro cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau persoanele vătămate Calofeteanu M. F., P. A. V. și B. L.. Deși s-a reținut că susține că nu el personal a tras cu arma, inculpatul confirmă că o persoană din autoturism a folosit pistolul, că el personal nu cunoștea acea persoană și care sunt intențiile acestuia. Aceste apărări nu a putut fi luate in considerare de către tribunal, în sensul eliminării suspiciunii ce planează asupra inculpatului întrucât nu poate fi credibilă o astfel de afirmație cu atât mai mult cu cât, așa cum el însuși susține, întâlnirea dintre cele două grupuri era anterior stabilită și consimțită de inculpat fiind recunoscută de ambele tabere existența unei stări conflictuale. Mai mult, s-a considerat că din declarațiile de la dosar și înscrisurile depuse ar reieși că împușcăturile s-ar fi petrecut în condițiile în care mașina inculpatului era in mișcare, respectiv urmărindu-se celălalt autoturism, fapt ce presupune cunoașterea și urmărirea de către conducătorului autoturismului a unei poziții pentru tragere și o colaborare a pasagerilor in sensul atacării celorlalți participanți.
T. a constatat, deci, că declarațiile părților vătămate cu privire la existența conflictului, se coroborează cu urmele de cartuș identificate pe autoturismul lor și parțial cu susținerile inculpatului care confirmăm că din mașina sa s-au efectuat manevrele de tragere. S-a considerat că faptul că, pe tricoul acestuia au fost identificate, cu prilejul expertizei, urme secundare ale tragerii este de asemenea un fapt care confirmă susținerile acuzării, ipoteza nefolosirii de către inculpat a armei nefiind complet înlăturată.
Aceste elemente probatorii au apărut ca fiind suficiente in opinia tribunalului pentru a se alimenta presupunerea că inculpatul este implicat in activitățile ilicite reclamate de acuzare și care să justifice luarea măsurii arestului la domiciliu.
In ce privește necesitate prelungirii măsurii arestului la domiciliu tribunalul a constatat că această condiție este îndeplinită in cauză .
S-a apreciat că măsura preventivă arătată mai sus este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, față de faptul că poziția procesuală a inculpatului este una contradictorie, că incidentul care a avut loc pare a fi un incident de proporții în care sunt implicate mai multe persoane care se impun a fi identificate și audiate, iar in ipoteza lăsării în libertate a inculpatului este posibil ca acesta să încerce să influențeze declarațiile acestora.
De asemenea, s-a reținut că măsura mai este necesară pentru a elimina riscul săvârșirii altor infracțiuni de aceeași natură urmare a degenerării și escaladării stării conflictuale dintre cele două tabere, fiind evident că părțile fac parte din grupări care au și preocupări violente, preocupări care se impun a fi limitate prin intervenția organelor de anchetă.
Totodată, s-a considerat că măsura este necesară pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, întrucât așa cum reiese din susținerile sale, acesta lucrează in Germania, a fost plecat in Germania și, față de proporțiile conflictului pe care el însuși îl reclamă raportat la părțile vătămate, poate fi formată convingerea că, in ipoteza lăsării in libertate, ar fi interesat să părăsească țara.
De asemenea, prima instanță a reținut că măsura este conformă cu exigențele art 202 cod pr penală, respectiv este proporțională cu acuzația care se aduce inculpatului, fiind vorba de o infracțiune îndreptată împotriva persoanei, urmare a unui conflict armat care prezintă prin ea însăși un grad ridicat de pericol social, dar care pericol devine accentuat prin modalitatea de săvârșire, respectiv in condițiile desfășurării unei conflict intre două grupări violente, prin manevre de urmărire cu mașina și folosirea unor arme.
S-a considerat că măsura arestului la domiciliu nu are un efect excesiv asupra persoanei întrucât dreptul privat al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate apare secundar, în acest moment, față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Prin urmare, T. T. a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23 08 2014 până la data de 21 09 2014 inclusiv.
Împotriva încheierii penale nr. 130/DL din data de 18.08.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ a formulat contestație inculpatul D. I. C. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.08.2014 sub nr._ .Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.204 C.p.p. raportat la art.4251 C.p.p., judecătorul de drepturi și libertăți reține următoarele:
Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art.218 C.p.p. raportat la art.223 alin. (2) C.p.p., „măsura arestării la domiciliu a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Din analiza materialului probator, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de tentativă de omor calificat, distrugere, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, uzul de armă fără drept, deoarece la data de 22.07.2014 în zona stadionului D. P. din Timișoara inculpatul ar fi executat mai multe focuri cu o armă letală de calibru 9 mm, ce nu a fost găsită asupra unui autoturism în care se aflau trei persoane proiectilele oprindu-se în grila radiatorului, în portiera dreapta față,în locul unde se afla persoana vătămată P. A. V. și în ușa din spate a autovehiculului
Condițiile examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o reacție particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Curtea înlătură apărările inculpatului privind faptul că este nevinovat, pe motiv că nu ar fi folosit nicio armă în acea zi, deoarece în această etapă procesuală nu se stabilește vinovăția inculpatului, iar la dosar există probe care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta în condițiile în care pe tricoul inculpatului în urma expertizei au fost identificate urme secundare ale tragerii, și nu există probe care să susțină în totalitate susținerile inculpatului.
Referitor la situația personală a inculpatului, raportat la anturajul, mediului din care acesta provine, antecedentele penale instanța constată că nu au intervenit elemente noi de la luarea măsurii arestării la domiciliu care să justifice punerea în libertate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.204 C.p.p. va fi respinsă ca nefondată contestația declarată de inculpatul D. I. C. împotriva încheierii penale nr. 130/DL din data de 18.08.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.204 C.p.p. respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul D. I. C. împotriva încheierii penale nr. 130/DL din data de 18.08.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 22.08.2014.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, C. I. M.
Grefier,
C. U.
Red.-C.I.M...- 27.08.2014
Tehnored- .C.U.- 27.08.2014
Prima inst. Jud. M. B. – T. T.
4
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 638/2014.... → |
|---|
