Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1362/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1362/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1362/R
Ședința publică de la 03 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. DE PE L. J. A., împotriva sentinței penale nr. 1703/03.10.2012 din 27.06.2012 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul intimat L. D. P. personal, asistat de avocat ales K. P. S., inculpatul intimat C. C. D. personal, asistat de avocați aleși F. V. și I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,apărătorii aleși ai inculpaților depun la dosar concluzii scrise.
S-au luat declarații inculpaților, acestea fiind consemnate în procese – verbale, atașate separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare să se dispună condamnarea celor doi inculpați, hotărârea primei instanțe fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, la dosar cauzei existând probe temeinice privind existența celor două fapte și a vinovăției inculpaților și anume: declarațiile celor doi martori T. R. și G. V., înregistrările audio – video și planșele foto, care relevă aspecte ale comiterii faptelor ilicite, procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice, din lecturarea cărora se desprinde stare de tensiune existentă între părțile de la dosar, tensiune determinată de existența unei datorii a persoanei vătămate, față de unul dintre inculpații, declarația martorului L. sever, care este vecin cu familia C., declarația martorului F. care confirmă existența în cadrul spălătoriei a unui câine, declarația inculpatului L. D. în care acesta arată că a existat un incident, dar nu de amploarea celui descris în rechizitoriu, incident pe care-l regretă. Prima instanță a exclus mijlocul de probă constând în înregistrările audio – video, această excludere fiind nelegală, aceste înregistrări fiind realizate de un ceas purtat de către persoana vătămată.
Apărătorul ales al inculpatului L. D. P., avocat K. P. S., solicită respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, starea de fapt fiind corect reținută și care rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, făcând o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală de achitare. Toate motivele de recurs ale procurorului au fost analizate și motivate de către prima instanță. În urma expertizării s-a ajuns la concluzia că nu există autenticitatea acestei înregistrări, menționându-se că, fișierele sunt prea mici pentru a derula acele filmări, prima instanță dând o soluție perfect legală, privind înlăturarea acelei probe, înregistrările trebuind să fie spontane și nu dinainte. Cu privire la declarațiile celor doi martori, susține că acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probe de la dosar, iar persoana vătămată nu a fost lipsit de libertate, martorul având un comportament ciudat. Cu privire la suma de bani arată că, nu este 10 mii Euro ci 3 mii Euro, parchetul dorind să dea o lată turnură probelor de la dosar pentru motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. D., avocat F. V. arată, cu privire la înregistrările audio – video, că ceea ce există la dosarul cauzei sunt copii, au fost încălcate prevederile art.916 C.p.p. A doua idee este că această autentificare, nu are nici o cerință, nu s-a respectat nici o normă legală, suportul original aflându-se la sediul parchetului, suport care nu a fost păstrat de procuror în condițiile legii. Soluția dată de prima instanță este una legală și temeinică, având în vedere dubiul care există și care profită inculpaților, acest mijloc de probă necoroborându-se cu celelalte probe, copiile înregistrărilor originale fiind contrafăcute.
Apărătorul ales al inculpatului C. C. D., avocat I. C. solicită respingerea recursului declarat de procuror și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Singurele probe de la dosar sunt declarațiile celor doi martori, date în cursul urmăririi penale, prima instanță procedând corect la soluționarea cauzei, iar declarațiile avute în vedere la formularea recursului, de către procuror, sunt declarații anterioare, în fața primei instanțe cei doi martori, și-au schimbat declarațiile, nedovedindu-se care din cele două declarații sunt corecte, astfel că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată. Toate celelalte probe administrate în cauză, declarații ale martorilor oculari, nu au fost avute în vedere de către procuror. Din probele administrate în cauză nu rezultă că s-ar fi produs starea de temere și nici săvârșirea faptelor reținute prin rechizitoriu. Inculpatul C. a sunat-o o singură dată pe persoana vătămată, prima instanță stabilind corect că, din probele existente la dosarul cauzei, nu rezultă vinovăția inculpaților.
Inculpatul L. D. P., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de procuror, arătând că l-a ajutat pe martor, a ridicat tonul la acesta și a folosit un limbaj nepotrivit. Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul C. C. D., având cuvântul, arată că are un copil pe care-l crește singur, tatăl său are parchinson, a fost provocat de acea persoană, lucra la aceea spălătorie, pe care o administra.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1703/27.06.2012, pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul C. C. D. din infracțiunile de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal în infracțiunile de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul L. D. P., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a constatat că martorul cu identitate protejată T. R., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și nu a dorit să participe în calitate de parte vătămată în procesul penal.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, emis în dosar nr.1170/P/2009 la data de 22.10.2009, înregistrat la această instanță la data de 02.11.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații L. D. P. și C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 al.2 Cod penal și șantaj, prevăzută de art.194 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.74 al.1 lit.c Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în cursul lunilor martie - aprilie 2009, martorul cu identitate protejată T. R. a fost contactat telefonic și a participat la mai multe întâlniri cu inculpatul L. D. P., alături de care s-au mai aflat și inculpatul C. C. D. dar și alte persoane rămase neidentificate. Cu aceste ocazii, martorul a fost amenințat cu moartea, cu producerea unor suferințe fizice și psihice asupra acestuia, cu agresiuni de natură sexuală asupra soției martorului și asupra rudelor acestuia, în scopul de a obține de la martor suma de 10.000 de euro.
În urma cercetărilor s-a stabilit că în luna septembrie 2008, martorul a împrumutat de la inculpatul L. D. P. suma de 3.500 euro, iar începând cu finele lunii martie 2009, inculpatul a exercitat amenințări și presiuni pentru ca martorul să-i restituie suma de 10.000 de euro, sumă ce reprezenta datoria inițială dar și dobânda de 6.500 de euro, dobândă stabilită în mod arbitrar de către inculpați la suma inițial împrumutată (declarația martorului cu identitate protejată filele 20-22).
În contextul acestor presiuni de natură psihică, martorul cu identitate
protejată a încheiat în data de 7.04.2009 un contract de prestări de servicii cu firma . SRL (f.40-44) în baza căruia firma susmenționată se obliga să pună la dispoziția martorului tehnică de înregistrare audio-video și să efectueze supravegherea operativă a inculpaților L. D. P., C. C. D. dar și a persoanelor din anturajul acestora, printre care și numitul G. M..
În baza acestui contract, în dată de 9.04.2009, în jurul orelor 1430, martorului cu identitate protejată i s-a înmânat de către angajații societății susmenționate tehnică de înregistrare audio-video, în vederea unei întâlniri-pe care martorul urma să o aibă cu inc. L. D. P.. Întâlnirea a avut loc între orele 1513 și 1548, fiind înregistrată pentru o perioadă de cinci minute (a se vedea CD-urile puse la dispoziție de către firma susmenționată și de către martorul cu identitate protejată - filele 23 și 75).
Amenințările și presiunile exercitate direct dar și prin intermediul unor convorbiri telefonice (de asemenea, înregistrate de către martorul cu identitate protejată T. R. - a se vedea în acest sens, procesul-verbal de scriere a discuțiilor purtate, file 76-83) au culminat cu data de 24.04.2009, orele 1540, când inc. L. D. P. l-a sunat pe martorul cu identitate protejată solicitându-i acestuia să se deplaseze la o spălătorie auto, situată în A., ., administrată de către inculpatul C. C. D..
În aceste împrejurări martorul cu identitate protejată T. R., anterior deplasării la spălătorie, a avut o întâlnire cu reprezentantul firmei cu care încheiase un contract de prestări de servicii, martorul cu identitate protejată V. G.. Acesta din urmă i-a pus la dispoziție martorului T. R. tehnică de înregistrare audio-video disimulată într-un ceas de mână, pe care martorul l-a și purtat asupra lui.
Din declarațiile martorului cu identitate protejată V. G. dar și din analiza conținutului suporturilor magnetice puse la dispoziția organelor urmărire penală de cei doi rezultă că la orele 1545 din data de 24.04.2009, martorul a intrat în curtea imobilului, situat pe . și imediat porțile metalice ale spălătoriei auto au fost închise și încuiate cu un lacăt de o persoană rămasă până în prezent neidentificată, care de altfel, a și asigurat paza, patrulând pe trotuarul din fața imobilului pe toată perioada în care martorul T. R. a fost sechestrat în imobilul respectiv.
Din înregistrările audio-video efectuate de martorul T. R. cu acest prilej rezultă că acesta a fost supus de către cei doi inculpați la amenințări, la injurii, prilej cu care i s-a solicitat în termen ultimativ să restituie suma de 10.000 euro, în caz contrar urmând ca viața atât a acestuia, cât și integritatea fizică a familiei sale să fie puse în pericol. Aceste amenințări și injurii au fost exercitate în mod direct, atât de către inc. L. D. P., cât și de inc. C. C. D.. Tot în acest context, așa cum rezultă atât din înregistrările audio-video, cât și din fotografiile efectuate cu această ocazie (file 45-74), martorul T. R. a fost imobilizat într-o anexă a spălătoriei iar o persoană rămasă de asemenea neidentificată, purtând o cagulă pe față, a asmuțit un câine de talie mare, de culoare neagră, asupra martorului, ca expresie a aceleași rezoluții infracționale.
Ulterior, în data de 28.04.2009, inc. L. D. P. a purtat două discuții telefonice cu martorul cu identitate protejată T. R., în care proferând amenințări și injurii, inculpatul a încercat să-l determine pe martor să-i remită suma de 10.000 de euro (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice file 96-98).
Persoana vătămată, victimă a infracțiunilor de lipsire de libertate și șantaj a fost audiată în data de 28 aprilie 2009 de către procuror, prilej cu care a precizat că nu dorește să participe ca parte vătămată în procesul penal și a solicitat atribuirea unei alte identități, ca expresie a puternicei temeri psihice sub stăpânirea căreia se afla, fiind audiată conform procesului-verbal de la filele 20-22, ca martor.
Aceasta a fost audiată ca martor căruia i s-a atribuit identitatea T. R.. Declarația acestui martor confirmă situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus și se coroborează cu declarația celui de al doilea martor cu identitate protejată audiat în cauză, V. G.. Acest din urmă martor angajat al firmei de detectivi particulari, cu care persoana vătămată a încheiat un contract de prestări de servicii, 1-a însoțit pe martorul T. R. la întâlnirea din 09.04.2009 și a asistat la consumarea infracțiunii de lipsire de libertate săvârșită în 24.04.2009. În acest sens martorul a filmat pe suport magnetic întâlnirea dintre martorul T. R. și inculpat L. D. P., precum și momentul în care martorul T. R. a fost sechestrat în curtea imobilului de pe ., dar a surprins video și momentul epuizării infracțiunii de lipsire de libertate, respectiv eliberarea martorului 55 de minute mai târziu, din imobilul sus-menționat.
De asemenea, prin adresa nr.9 din 2.09.2009 firma S.C. „Eagle Eye Investigation" SRL, la solicitarea P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a pus la dispoziția organelor de urmărire penală, în copie, contractul de prestări de servicii invocat mai sus în cuprinsul rechizitoriului, un material scris (istoric ale evenimentelor petrecute începând cu data de 7.04.2009 și până la data de 24.04.2009), fotografii efectuate în aceste împrejurări precum și un DVD cuprinzând imagini video efectuate cu tehnica din dotare (file 34-75).
În baza înregistrărilor puse la dispoziție, atât de către S.C. „Eagle Eye Investigation"SRL, cât și de martorul cu identitate acoperită T. R. (în conformitate cu disp. art.916 alin.2 Cod procedură penală), organele de urmărire penală au întocmit un proces-verbal de transcrierea a convorbirilor telefonice purtate în perioada 7.04 - 24.04.2009 de martorul T. R. cu inculpatul L. D. P.. Din cuprinsul acestor transcrieri rezultă faptul că inculpatul l-a amenințat pe martor dându-i de înțeles că va fi supus la suferințe fizice dacă nu-i restituie suma de 10000de euro (filele 76-83).
Prin încheierea din 28.04.2009 a Tribunalului A. în dosar nr._ s-a admis solicitarea parchetului de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice a mai multor numere de telefon printre care și un număr de 6 numere utilizate de inculpatul L. D. P. (filele 84-93). În luna aprilie după admiterea acestei autorizații au fost interceptare și ulterior redate în formă scrisă două convorbiri telefonice purtate de inculpatul L. D. P., având numărul de telefon_ cu martorul T. R., având numărul de telefon_. Cele două convorbiri au avut în data de 28.04.2009 au fost transcrise iar din conținutul celor două procese-verbale (filele 94-98) rezultă că inculpatul exercita violențe psihice dar și amenințări la adresa martorului cu scopul de a obține suma de 10.000 de euro.
În cauză s-au efectuat un număr de 3 percheziții domiciliare la domiciliile inc. L. D. P., C. C. D. dar și imobilul din .. Din planșele foto efectuate cu acest prilej la spălătoria situată pe . rezultă că locul este unul și același cu imobilul care apare în înregistrările video și descris de martorul T. R. ca fiind cel al săvârșirii infracțiunii (filele 124-140).
Cu ocazia audierilor efectuate cei doi inculpați au recunoscut faptul că a avut loc un incident în data de 24.04.2009 în spălătoria de pe . iar inculpatul L. D. P. a relatat că incidentul s-a produs datorită unei stări nervoase de moment (declarații inculpați filele 150-153).
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: declarația martorului cu identitate protejată R. T. (file 20-22); un DVD marca Maxell având . DR5F60-_, pus dispoziție de către martorul cu identitate protejată R. T., conținând înregistrări audio-video și fotografii efectuate de către acesta (fila 23); declarațiile martorului cu identitate protejată V. G. (file 24-27); declarațiile martorului L. S. (file 28-31); declarațiile martorului F. I. F. (file 32-33); adresa S.C. „Eagle Eye Investigation"SRL (file 35-44); planșa foto pusă de către S.C. „Eagle Eye Investigation" (file 45-74); un DVD marca Memorx, pus la dispoziție de S.C. „Eagle Eye Investigation" SRL, conținând înregistrări audio-video și fotografii efectuate cu prilejul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, de către martorul R. T. cu tehnica pusă la dispoziție de către firma sus menționată având . CPDR47G-CSMWP03-_; proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice înregistrate de către martorul R. T. (file 76-83); procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației din 15/2009 (file 94-98); DVD marca TDK având . AMC16DMR47DJ1301 conținând înregistrările audio ale convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizației sus-menționate (fila 99); procese-verbale de percheziție domiciliară însoțite de planșe foto (file 106-140) și CD-uri cuprinzând înregistrări audio-video ale perchezițiilor efectuate (fila 141); adresa nr._ din 3.09.2009 a I.P.J. A. (fila 146); declarațiile inculpatului L. D. P. (file 148-151); declarațiile inc. C. C. D. (file 152-153); în cursul judecății: declarații inculpați (f.60, 61); declarații martori (f.74, 179, 196, 197, 227-230, 235-238, 239, 240); adresă Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara (f.107-108, 116, 120, 127, 132); raport de expertiză criminalistică nr.90/23.05.2012 (f.201 – 214); prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La începutul anului 2009, între martorul cu identitate protejată T. R. și inculpatul L. D. P. se declanșează un diferend generat de un împrumut acordat martorului în cuantum de aproximativ 2700 Euro, sumă care inculpatul L. D. P. susținea că nu i-a fost restituită.
Aproximativ începând cu finele lunii martie 2009, inculpatul L. D. P. a exercitat presiuni pentru ca martorul să-i restituie suma împrumutată, motivând această cerere printr-o împrejurarea specială, generată de necesitatea de a-și trata copilul la o unitate medicală din Ungaria.
Presiunile au fost exercitate de către inculpatul L. D. P. atât direct cât și prin intermediul unor convorbiri telefonice (înregistrate de către martorul cu identitate protejată T. R. – după cum rezultă din procesul-verbal de transcriere de filele 76-83 dosar urmărire penală).
În data de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 1540 inculpatul L. D. P. l-a sunat pe martorul cu identitate protejată solicitându-i acestuia să se deplaseze la o spălătorie auto, situată în municipiul A., ., pentru a discuta situația restituirii împrumutului, solicitare cu care martorul a fost de acord.
Motivând că are „niște divergențe cu anumite persoane”, martorul cu identitate protejată T. R., anterior deplasării la spălătorie, a avut o întâlnire cu reprezentantul unei firme de detectivi particulari, cu care încheiase un contract de prestări de servicii, martorul cu identitate protejată V. G., după cum rezultă din declarația acestuia de la fila 235 dosar. Acesta din urmă i-a pus la dispoziție martorului T. R. tehnică de înregistrare audio-video disimulată într-un ceas de mână, pe care martorul l-a și purtat asupra lui.
În incinta spălătoriei sus-menționate, între inculpatul L. D. P. și martorul cu identitate protejată T. R. are loc o discuție aprinsă, la care participă ocazional și inculpatul C. C. D.. Martorul este în continuare supus unor presiuni din partea celor doi inculpați cu scopul de a se asigura că martorul restituie împrumutul primit de la inculpatul L.. Aceste presiuni s-au concretizat în injurii, expresii jignitoare, aspect confirmat atât de martor cât și de cei doi inculpați în declarațiile date în fața instanței. Martorul cu identitate protejată T. R. susține în fața instanței că a fost și amenințat, însă declară la fila 228 dosar că: „Nu mai îmi aduc aminte exact în ce au constat aceste amenințări, având în vedere că perioadele de amenințări alternau cu cele de discuții pașnice”. Referitor la pretinsele amenințări, instanța va mai reține din aceeași declarație că: … la tensiunea în care mă aflam percepeam cam orice lucru ca pe o amenințare”.
Prima instanță a reținut din declarația aceluiași martor că: „discuția de la spălătorie s-a finalizat într-un moment în care discuția s-a mai calmat, eu m-am ridicat și am plecat cu autoturismul care era parcat afară, în aproprierea spălătoriei” (declarație fila 229 dosar).
Și ulterior, având în vedere că martorul în continuare nu a restituit suma împrumutată, în data de 28 aprilie 2009, inculpatul L. D. P. a purtat două discuții telefonice cu martorul cu identitate protejată T. R., în care proferând injurii, a încercat să-l determine pe martor să-i restituie suma împrumutată.
Analiza probelor:
1.Analizarea cererii formulate de inculpați privind excluderea mijlocului de probă nelegal și neloial administrat, respectiv a înregistrării audio-video realizate de către martorul cu identitate protejată T. R..
Prima instanță a reținut că înregistrarea la care se face referire se regăsește pe un DVD marca Maxell având . DR5F60-_, pus la dispoziție de către martorul cu identitate protejată R. T., conținând înregistrări audio-video și fotografii efectuate de către acesta la fila 23 dosar urmărire penală.
Înregistrările au fost efectuate personal de către partea vătămată-martorul cu identitate protejată T. R. cu un ceas de mână marca „Quartz”, „Stainless Stell” cu o memorie internă de 4 GB (foto nr. 2 și nr. 3 de la fila 207 dosar). În aceste condiții, instanța a încuviințat la solicitarea inculpaților expertizarea mijlocului de probă, văzând în drept dispozițiile art. 916 Cod procedură penală.
În ciuda demersurilor întreprinse de instanță, rezultatele expertizei criminalistice nr. 90 din 23 mai 2012, dispuse în cauză nu a fost în măsură să confirme autenticitatea înregistrărilor din mai multe motive.
Prima instanță a reținut că deși acest mijloc de probă era esențial în instrumentarea dosarului și construirea acuzării, organele de urmărire penală nu au dispus ridicarea suportului original, în speță ceasul de mână marca „Quartz”. Acest ceas ulterior efectuării înregistrărilor este restituit de către martorul cu identitate protejată T. R., firmei de detectivi, după cum rezultă din declarațiile martorului cu identitate protejată V. G. de la fila 236 dosar, acesta fiind ulterior folosit în alte situații la solicitarea clienților societății. În fapt, ceasul a fost ridicat de la societatea în cauză, abia la data de 29 iunie 2011 la solicitarea instanței, adică la peste doi ani de la data comiterii presupuselor fapte, după cum rezultă din încheierea de la fila 106 dosar. Martorul cu identitate protejată V. G., angajat al societății, în declarația de la fila 236 dosar confirmă aceste aspecte: „Ceasul pe care l-am dat părții vătămate l-am primit ulterior după vreo săptămână-două. Arăt că ceasul mi-a fost restituit și a fost folosit în alte cauze ale societății, acesta fiind înmânat și altor clienți înainte de a fi solicitat de instanță.”.
În aceste condiții, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara prin adresa nr. 131 din 15.07.2011 de la fila 107 dosar, a adus la cunoștința instanței că în memoria dispozitivului există doar patru fișiere de dimensiuni foarte reduse, în total (8,01 Mb.) care nu pot să conțină înregistrările în discuție și a solicitat permisiunea instanței de a încerca recuperarea fișierelor ascunse/șterse prin intermediul unor programe specifice de recuperare, permisiune acordată de instanță. În urma acestor operațiuni specifice au fost recuperate o . fișiere, dintre care o parte au fost expertizate, însă acestea în mod evident nu aveau nici o legătură cu cauza de față, acest lucru putând fi constatat din examinarea acestor fișiere de pe suportul optic de la fila 122 dosar, remis de această instituție.
Înregistrările fiind efectuate de partea vătămată/martorul cu identitate protejată T. R., există posibilitatea ca acesta să fi transcris pe suportul magnetic de la fila 23 dosar urmărire penală, doar acele fișiere/înregistrări de natură a susține propria versiune și de a incrimina pe inculpați, omițând altele de natură a-i disculpa pe aceștia din urmă. Această suspiciune a fost ridicată de inculpatul C. C. D. încă de la audierea în calitate de inculpat în fața instanței în declarația de la fila 61 dosar acesta arătând: „Am rămas șocat să văd pe înregistrare că apărem doar noi, deoarece în curte erau o mulțime de oameni care lucrau”. Declarațiile martorilor U. C. B. (fila 166 dosar), O. D. (fila 179 dosar) și B. R. (fila 239 dosar) toți prezenți în spălătorie la momentul respectiv vin să confirme aceste susțineri. Instanța va avea în vedere și conduita martorului cu identitate protejată T. R., care după incident nici măcar nu apelează la serviciile de specialitate ale firmei de unde primise dispozitivul și transcrie personal înregistrările de pe suportul original, pe DVD-ul de la fila 23 dosar, după cum rezultă din declarația martorului cu identitate protejată V. G. de la fila 237 dosar: „Arăt că o dată cu ceasul mi-a fost restituită de către partea vătămată și două CD-uri care conțineau imagini înregistrate de ceas. Deoarece i-am explicat părții vătămate cum să folosească dispozitivul presupun că acesta a încercat să-și transcrie singur și să-și prelucreze imaginile”.
Mai mult suspiciunile privitoare la împrejurarea că pe DVD - ul de la fila 23 dosar urmărire penală nu sunt redate integral înregistrările de pe suportul original, sunt confirmate și de angajatul firmei de detectivi, martorul cu identitate protejată V. G., care în declarația de la fila 238 arată: „Arăt că am verificat dacă imaginile înregistrate pe ceas erau identice cu cele de pe CD-urile primite de la partea vătămată și am constatat că unele înregistrări nu apăreau în ambele locuri”.
Prima instanță a apreciat că procedura expertizării prevăzută de dispozițiile art. 916 alin. 2 raportat la art. 916 alin. 1 Cod procedură penală a fost instituită tocmai în scopul de a garanta autenticitatea înregistrărilor care sunt folosite ca mijloc de probă. În speță, ca urmare a omisiunii organelor de urmărire penală de a ridica suportul original de la martorul cu identitate protejată, verificarea autenticității înregistrărilor nu mai este în prezent posibilă.
Având în vedere și suspiciunile care au fost ridicate și descrise pe larg în rândurile de mai sus, văzând și imposibilitatea expertizării înregistrărilor, prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 916 alin. 2 raportat la art. 916 alin. 1 Cod procedură penală, a exclus mijlocul de probă constând în înregistrările audio-video realizate de către martorul cu identitate protejată T. R., considerând că acest mijloc de probă a fost nelegal și neloial administrat, acest mijloc de probă nefiind avut în vedere de prima instanță la soluționarea cauzei, pentru motivele expuse anterior.
2.Cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal, prima instanță a constatat următoarele:
Singurele mijloace de probă care susțin existența acestei infracțiuni sunt declarațiile martorului cu identitate protejată T. R. date în cursul urmăririi penale, la fila 21 dosar urmărire penală acesta arătând: „În acel moment eu am vrut să fug din spălătorie, dar nu am reușit, pentru că ei au închis poarta spălătoriei cu lacăte și în fața porții erau postați băieți care păzeau acea poartă”. Aceste declarații sunt confirmate parțial de declarația altui martor cu identitate protejată, V. G., la filele 24-27 dosar urmărire penală.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 861 alin. 6 Cod procedură penală, declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, nu pot justifica singure în acest dosar o soluție de condamnare a inculpaților, aceste declarații putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ori, în urma probatoriului administrat, aceste declarații sunt contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate în cursul judecății și chiar inclusiv de declarațiile celor doi martori cu identitate protejată date în fața instanței, după cum s-au analizat în cele ce urmează.
În primul rând prima instanță a reținut că spălătoria în care se petrece incidentul descris în actul de sesizare al instanței este un loc public, în care la momentul respectiv se aflau numeroase persoane, aceste nesesizând nimic ieșit din comun în timpul discuției dintre inculpați și martorul cu identitate protejată T. R.. Astfel martora U. C. B., prezentă și ea în spălătorie, în declarația de la fila 166 dosar preciza că: „Arăt că noi ne-am uitat în acest timp la televizor, am mai ieșit în curte, însă discuția nu ne-a atras în nici un fel atenția” și „Arăt că în incinta spălătoriei mai era asociata mea, o fată de la un bar din zonă care nu avea clienți în acel moment și șeful firmei de pază O. D.. De asemenea mai erau muncitorii care lucrau la imobil”.
Martorul O. D. în declarația de la fila 179 dosar, arăta că: „… în spălătorie era un du-te-vino, fiind multe persoane de față inclusiv muncitorii pe care-i adusesem eu”; „Arăt că din discuția inculpaților cu acea persoană nu mi s-a părut nimic ieșit din comun, chiar și eu am schimbat câteva cuvinte cu aceasta”. Mai mult după cum rezultă din declarația acestui martor, la un moment dat, partea vătămată chiar părăsește incinta și ulterior se întoarce: „Știu că la un moment dat am coborât în bar pentru a lua niște sucuri, numitul C.M. a venit după mine și nu m-a lăsat să plătesc eu. Arăt că acel bar era situat în stradă, astfel încât era necesar să ieși din spălătorie pentru a intra în bar. Arăt că numitul C. nu era speriat sau emoționat, îmi amintesc doar că nu se putea opri din râs”. Nici martora B. R. nu sesizează nimic special, în declarația de la fila 239 dosar acesta relatând: „Arăt că discuțiile erau amiabile cei prezenți râdeau, glumeau și stăteau chiar lângă ușă”.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că este foarte greu de presupus că o infracțiune de lipsire de libertate se putea săvârși în prezența atâtor persoane, fără ca nici unul dintre cei prezenți să observe ceva.
În al doilea rând chiar configurația locației în care s-a petrecut incidentul este improprie realizării unei „sechestrări” așa cum a fost descrisă de martorul cu identitate protejată T. R. în declarația de la fila 21 dosar urmărire penală. Astfel prima instanță a reținut din depozițiile martorilor U. C. B. (fila 166 dosar), O. D. (fila 179 dosar) și B. R. (fila 239 dosar) că poarta spălătoriei era realizată din bare de metal dispuse la o distanță de 20 de cm. între ele, astfel încât orice persoană care circula pe . A. putea să observe direct ceea ce se petrecea în incinta spălătoriei. Aceste probe testimoniale sunt confirmate atât de partea vătămată în declarațiile date în fața instanței la fila 228 dosar: „Precizez că poarta spălătoriei era dintr-un grilaj ce permitea vederea în interior și din acest motiv nu-mi amintesc dacă a fost sau nu închisă”, cât și de celălalt martor cu identitate protejată V. G. la fila 238 dosar: „Arăt că eu, din unghiul în care mă aflam nu puteam vedea în spălătorie, însă persoanele de pe stradă puteau vedea prin poartă”. Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că spălătoria era amplasată exact vis-a-vis de sediul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A., iar . la acel moment. Și anexa la care face referire partea vătămată, în care ar fi discutat cu inculpații la un moment dat, permitea o vedere directă a tuturor celor prezenți în incintă, după cum chiar aceasta declară la fila 228 dosar: „Datorită naturii discuțiilor ne-am perindat în timpul acestora prin mai multe părți ale spălătoriei. Am ajuns la un moment dat și într-o anexă, fără poartă, un fel de garaj din incinta spălătoriei”.
În plus, prima instanță din ansamblul probator administrat, a reținut că accesul în spălătorie a fost în întreg intervalul analizat neîngrădit, poarta spălătoriei nefiind încuiată în ciuda celor declarate de cei doi martori cu identitate protejată în cursul urmăririi penale. Astfel martora U. C. B. în declarațiile de la fila 166 dosar, relatează: „Arăt că poarta spălătoriei se mai închidea și se mai deschidea. Poarta era pe șine și era operată de angajatul de la spălătorie”. Similar martorul O. D. (fila 179 dosar) declară: „Arăt că în acea zi am închis și eu poarta de mai multe ori. Arăt că poarta mare, deși era închisă nu era niciodată încuiată, ea culisând pe șine. Poarta conținea și o ușă de acces care era în permanență închisă”. Martora B. R. (fila 239 dosar) confirmă și ea că: „Aceasta era pe rotile și se mai întâmpla să mai fie închisă pe jumătate când se spălau mașini”. Mai mult decât atât deși în cursul urmării penale cei doi martori cu identitate protejată relatau că poarta a fost încuiată cu un lacăt, în fața instanței declarațiile sunt diametral opuse. Dacă martorul cu identitate protejată T. R. declară că nu-și mai amintește dacă poarta era închisă, martorul cu identitate protejată V. G. prezintă o stare de fapt în totală contradicție cu cele declarate anterior, declarație ce se coroborează însă cu celelalte probe testimoniale administrate în fața instanței: „Am observat de asemenea că în spălătorie intrau și ieșeau persoane, însă nu pot preciza dacă erau clienți sau angajați. Știu că la un moment dat poarta a rămas întredeschisă. Nu am observat ca poarta să fi fost încuiată cu vreun lacăt, din poziția în care mă aflam neobservând acest lucru”.
Coroborând aceste probe, concluzia desprinsă de prima instanță a fost aceea că nu rezultă cu putere de certitudine că a existat vreo privare de libertate a martorului cu identitate protejată T. R. de către cei doi inculpați. Starea de fapt reținută în rechizitoriu cu privire la săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal, are ca temei probe secundare ce nu pot fi coroborate cu alte probe, acestea fiind doar probe indirecte care nu pot dovedi prin ele însele vinovăția inculpaților raportat la dispozițiile art. 861 alin. 6 Cod procedură penală. Apreciind că vinovăția inculpaților raportat la săvârșirea acestei infracțiuni nu a fost dovedită fără putere de tăgadă, prima instanță a constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost anulată.
3.Cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, prima instanță a constatat următoarele:
Din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, s-a reținut că în mod cert au existat presiuni din partea inculpatului L. D. P. exercitate asupra martorului cu identitate protejată T. R. cu scopul de a obține restituirea unui împrumut acordat anterior.
Se impune însă precizarea că starea de fapt descrisă în rechizitoriu care face referire la o sumă de 10.000 de Euro, sumă ce reprezenta datoria inițială dar și dobânda de 6.500 de euro, dobândă stabilită în mod arbitrar de către inculpați la suma inițial împrumutată, nu este confirmată decât de declarația părții vătămate din cursul urmăririi penale. Singura referire la această sumă de 10.000 de Euro există în convorbirea interceptată dintre inculpat și martor de la fila 79 dosar urmărire penală. Însă din analiza în context a celor discutate, prima instanță a reținut că martorul cu identitate protejată îi aduce la cunoștință inculpatului L. că urmează să primească suma de 10.000 de Euro din partea unor persoane necunoscute, din care urma să achite datoria către inculpatul, inculpatul având mari rezerve privitoare la aceste susțineri. În rest toate celelalte declarații: ale inculpatului L. (fila 60 dosar), martorului M. L. F. (fila 167 dosar) și ale martorului F. I. F. (fila 240 dosar), fac referire la o sumă mult mai mică, de aproximativ 3000 de Euro, fără să se fi pus problema vreunei dobânzi. Chiar și martorul cu identitate protejată T. R. în declarația în fața instanței la fila 227 dosar confirmă că: „Discuțiile se refereau la o sumă de 3000-3000 și ceva de Euro, pe care eu i-am restituit-o inculpatului L.”.
Deși după cum arătam anterior au existat acțiuni de constrângere din partea inculpatului L. D. P. asupra martorului cu identitate protejată T. R. cu scopul de a obține restituirea unui împrumut acordat anterior, fapt ce rezultă neîndoielnic din interceptările telefonice reproduse în procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației nr. 15/2009 (file 94-98 dosar urmărire penală), aceste acțiuni nu sunt suficiente pentru existența infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 Cod penal. Doctrina este unanimă în a aprecia că față de esența infracțiunii, constând în încălcarea libertății morale a persoanei, constrângerea trebuie să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deoarece, numai în felul acesta, fapta aducând atingere libertății morale a persoanei, va constitui o infracțiune contra acestei libertăți, respectiv, infracțiunea de șantaj.
Analizând întreaga conduită a părții vătămate atât înainte cât și după săvârșirea presupuselor fapte, prima instanță a apreciat că acest efect descris anterior, nu s-a produs în psihicul acesteia.
În primul rând prima instanță a avut în vedere că martorul cu identitate protejată nu se gândește vreun moment să anunțe organele de cercetare penală, deși așa cum susținea fusese victima unor infracțiuni deosebit de grave. În fapt, martorul decide să conducă o „anchetă” proprie, apelând la sprijinul unei firme de detectivi particulari, își produce singur probatoriul, pe care doar ulterior îl transmite și organelor de urmărire penală. Cu privire la motivele care l-au determinat să procedeze în această manieră, relevantă este declarația martorului F. I. F. de la fila 240 dosar, care se întâlnește cu partea vătămată ulterior incidentului din incinta spălătoriei: „Partea vătămată mi-a spus că s-a întâlnit cu L. la o spălătorie ocazie cu care l-a filmat și la înregistrat. L-am întrebat de ce nu s-a dus la poliție, iar partea vătămată mi-a spus că lui nu îi este frică, fiind prieteni și dorește doar să-l sperie până va putea face rost de bani”.
În al doilea rând, determinantă în formarea convingerii instanței privitoare la inexistența stării de temere a părții vătămate este un incident care se petrece în luna iunie 2009, adică la mai puțin de două luni de săvârșirea presupuselor infracțiuni de șantaj și lipsire de libertate. Din conținutul interceptărilor efectuate în baza autorizației emise de instanță (DVD marca TDK având . AMC16DMR47DJ1301 conținând înregistrările audio ale convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizației nr. 15/2009 de fila 99 dosar urmărire penală), prima instanță a reținut că martorul cu identitate protejată decide să apeleze din nou la bunăvoința inculpatului L. D. P., pentru a obține un nou împrumut: „ - Acum nu știu, poate îs un pic mai tupeist, dar sper să nu te superi pe mine… alo… mă auzi? – te ascult; - mi-ar trebui 2000 euro împrumut… până marți… dacă mă poți ajuta” (track 24). Această solicitare pentru un nou împrumut este confirmată și de martorul V. M. la fila 196 dosar: „Am surprins o discuție între acesta din urmă și inculpatul L., numitul C. rugându-l să îl ajute cu 2000 de euro…” și S. I. la fila 197 dosar: „Știu că numitul C. îi cerea lui L. să-i dea împrumut 2000 de euro. Inculpatul i-a răspuns că mai are încă să-i restituie o sumă de bani și că dacă nu a fost în stare să-i restituie pe aceia, cum ar putea să-i mai acorde alt împrumut”. Martorii fixează această discuție în luna mai-iunie 2009. Această discuție este în mod cert ulterioară incidentului din spălătorie, interceptările la care s-a făcut referire fiind autorizate de instanță ulterior acelei date.
Este greu de presupus că o persoană, victimă a unei infracțiuni de șantaj, are disponibilitatea de a apela chiar la autorul acelei presupuse infracțiuni, pentru a obține un nou împrumut. În aceste condiții, conduita părții vătămate îndreptățește instanța să considere că nu a existat o stare de temere generată de presiunile inculpatului L. D. P. în psihicul părții vătămate, acesta neavând aparent nici o reținere a de angaja alte împrumuturi de la inculpat.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpaților raportat la săvârșirea infracțiunii de șantaj nu a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În drept, prima instanță a constatat pe de o parte că inculpatul L. D. P. nu este cunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 182 dosar urmărire penală. În ceea ce îl privește pe inculpatul C. C. D., prima instanță a constatat că acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 7 luni închisoare prin sentința penală nr. 1996 din 20 iulie 2006 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr. 1892/2006, executarea acestei pedepse fiind suspendată condiționat.
În aceste condiții și pentru cele arătate anterior, prima instanță a procedat potrivit dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr. 1703 din 27.06.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat recurs P. de pe lângă J. A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.07.2012, sub nr._ .
În motivarea recursului procurorul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpaților L. D. P. și C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, la dosar cauzei existând probe temeinice privind existența celor două fapte și a vinovăției inculpaților. De asemenea s-a mai solicitat ca urmare a rejudecării instanța să dispună cu privire la restituirea ceasului de mână cu care s-au efectuat înregistrări audio – video și care aparține .” SRL.
În ceea ce privește probatoriul din care rezultă vinovăția celor doi inculpați se solicită a se avea în vedere declarațiile părții vătămate, ale martorilor T. R. și G. V., care confirmă în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, înregistrările audio – video, planșele foto care relevă toate aspectele edificatoarea ale comiterii faptelor ilicite precum și violențele verbale și fizice exercitate asupra persoanei vătămate, declarațiile martorilor L. S. și F. I., care întregesc și clarifică starea de fapt în ce privește împrejurările privind rasa câinelui folosit la intimidate precum și atitudinea inculpatului C., și, nu în ultimul când declarațiile celor doi inculpați.
Un alt de nelegalitate al hotărârii, criticat de către parchet, este acela că, prima instanță a exclus mijlocul de probă constând în înregistrările audio – video realizate de martorul cu identitate protejată T. R., însă nu a oferit nici o motivare a faptului că acest mijloc de probă este unul nelegal. Aceste înregistrări trebuiau integrate în întregul ansamblu probator și raportate la celelalte probe pentru a se forma convingerea obiectivă a instanței cu privire la acestea, cu atât mai mult cu cât nu există dovezi că înregistrările ar fi fost falsificate sau distorsionate. S-a mai arătat că nu există nici dovezi că persoana vătămată ar fi fost nesinceră sau necinstită în administrarea acestei probe.
O altă critică adusă motivării este aceea care vizează infracțiunea de lipsire de libertate, în mod incorect instanța de fond apreciind că e foarte greu de presupus că astfel de infracțiune se putea săvârși în prezenta atâtor persoane. Se menționează că existența unei fapte de lipsire de libertate în mod ilegal nu este condiționată de numărul mare de persoane la locul faptei, întrucât există posibilitatea ca acestea că fie într-o poziție care să nu le permită perceperea infracțiunii, fie persoana vătămată să nu-și trădeze trăirile prin manifestării exterioare care să atragă atenția acelor persoane, fie fapta să se fi desfășurat într-un loc mai retras. În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că locul comiterii acestei infracțiuni a fost o spălătorie amplasată vizavi de sediul IJPF, . și că poarta spălătoriei era neîncuiată, aspecte care nu înlătură existența faptei deoarece aceasta s-a petrecut în interiorul spălătoriei și prin folosirea mai multor mijloace de constrângere ( amenințări verbale, fizice, existența unui pitbull, prezența în scop de intimidare a unei persoane cu cagulă, închiderea porților din când în când). Deși instanța a admis existența unor acțiuni de constrângere din partea inculpatului L. D. asupra martorului T. R., pentru a obține restituirea unui împrumut acordat anterior, a stabilit în mod nelegal că starea de temere produsă persoanei vătămate nu s-a produs în psihicul acesteia, deoarece nu a anunțat organele de cercetare penală și ulterior incidentului a mai solicitat un împrumut de la inculpat și, nu în ultimul rând, trebuie observat că părțile se cunoșteau, erau prieteni și în cursul timpului au avut o relație sinuoasă – prietenie/dușmănie, și au adoptat diverse comportamente și atitudini specifice fiecărui stadiu.
Din analiza sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859 al.3 C.p.p. ,Curtea reține următoarele:
Prin actul de sesizare al instanței au fost trimiși în judecată inculpații L. D. P. și C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 al.2 Cod penal și șantaj, prevăzută de art.194 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a și art.74 al.1 lit.c Cod penal, reținându-se că în cursul lunilor martie - aprilie 2009, martorul cu identitate protejată T. R. a fost contactat telefonic și a participat la mai multe întâlniri cu inculpatul L. D. P., alături de care s-au mai aflat și inculpatul C. C. D. dar și alte persoane rămase neidentificate. Cu aceste ocazii, martorul a fost amenințat cu moartea, cu producerea unor suferințe fizice și psihice asupra acestuia, cu agresiuni de natură sexuală asupra soției martorului și asupra rudelor acestuia, în scopul de a obține de la martor suma de 10.000 de euro, în mod injust. S-a mai reținut că la data de 24.04.2009 același martor a fost lipsit de libertate prin sechestrarea sa în imobilul de pe ., A., fapta fiind săvârșită de cei doi inculpați.
Instanța de recurs își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care nu rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., „inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.” Potrivit art. 69 C. proc. pen. „declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.” Inculpații nu au recunoscut niciodată faptele imputate prin actul de sesizare al instanței, astfel cum a reținut procurorul.
În mod corect prima instanță a înlăturat ca fiind nelegal administrate potrivit art. 64 alin.2 C.p. p. înregistrările efectuate personal de către partea vătămată-martorul cu identitate protejată T. R. cu un ceas de mână marca „Quartz”, „Stainless Stell” cu o memorie internă de 4 GB (foto nr. 2 și nr. 3 de la fila 207 dosar), deoarece în urma expertizei mijlocului de probă potrivit art. 916 Cod procedură penală, rezultatele expertizei criminalistice nr. 90 din 23 mai 2012, dispuse în cauză nu a fost în măsură să confirme autenticitatea înregistrărilor. Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara prin adresa nr. 131 din 15.07.2011 de la fila 107 dosar, a adus la cunoștința instanței că în memoria dispozitivului există doar patru fișiere de dimensiuni foarte reduse, în total (8,01 Mb.) care nu pot să conțină înregistrările în discuție și a solicitat permisiunea instanței de a încerca recuperarea fișierelor ascunse/șterse prin intermediul unor programe specifice de recuperare, permisiune acordată de instanță. În urma acestor operațiuni specifice au fost recuperate o . fișiere, dintre care o parte au fost expertizate, însă acestea în mod evident nu aveau nici o legătură cu cauza de față, acest lucru putând fi constatat din examinarea acestor fișiere de pe suportul optic de la fila 122 dosar, remis de această instituție.
De asemenea, organele de urmărire penală nu au dispus ridicarea suportului original, ceasul de mână marca „Quartz”. Acest ceas ulterior efectuării înregistrărilor este restituit de către martorul cu identitate protejată T. R., firmei de detectivi, după cum rezultă din declarațiile martorului cu identitate protejată V. G. de la fila 236 dosar, acesta fiind ulterior folosit în alte situații la solicitarea clienților societății și ridicat în vederea expertizării la 2 ani de la producerea evenimentului.
Înregistrările efectuate de partea vătămată/martorul cu identitate protejată T. R., transcrise de acesta pe suportul magnetic de la fila 23 dosar urmărire penală, au fost infirmate și potrivit declarațiilor inculpatului C. C. D., declarațiile martorilor U. C. B. (fila 166 dosar), O. D. (fila 179 dosar) și B. R. (fila 239 dosar) toți prezenți în spălătorie, declarația martorului cu identitate protejată V. G. de la fila 237,238 dosar care au arătat că evenimentele s-au petrecut în alt mod și că pe DVD-ul de la fila 23 dosar urmărire penală nu sunt redate integral înregistrările de pe suportul original.
Referitor la expertizarea acestui mijloc de probă, instanța de recurs constată că această procedură este reglementată de dispozițiile art.916 C.p.p., astfel încât susținerea procurorului privind inadmisibilitatea acesteia este nefondată.
În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpaților, întrucât singurele probe în acuzare sunt declarațiile date în faza de urmărire penală de către martorului cu identitate protejată T. R. (la fila 21 dosar urmărire penală ) și ale martorului cu identitate protejată, V. G., ( filele 24-27 dosar urmărire penală), declarații care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.
Potrivit dispozițiilor art. 861 alin. 6 Cod procedură penală,” declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum și declarația martorului, consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.”
Ori, în cauză declarațiile celor doi martori cu identitate protejată sunt contrazise de declarațiile depozițiile martorilor U. C. B. (fila 166 dosar), O. D. (fila 179 dosar) și B. R. (fila 239 dosar) inclusiv de declarațiile celor doi martori cu identitate protejată date în fața instanței.
Astfel, în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că a existat vreo privare de libertate a martorului cu identitate protejată T. R. de către cei doi inculpați. Spălătoria în care s-a petrecut incidentul descris în actul de sesizare al instanței este un loc public, în care la momentul respectiv se aflau numeroase persoane, acestea nesesizând nimic ieșit din comun în timpul discuției dintre inculpați și martorul cu identitate protejată T. R.. Accesul în spălătorie a fost în întreg intervalul analizat neîngrădit, poarta spălătoriei nefiind încuiată în ciuda celor declarate de cei doi martori cu identitate protejată în cursul urmăririi penale.
De asemenea critica procurorului cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, este nefondată.
Astfel, în cauză s-a dovedit faptul că au existat presiuni din partea inculpatului L. D. P. exercitate asupra martorului cu identitate protejată T. R. cu scopul de a obține restituirea unui împrumut acordat anterior, dar suma împrumutată nu a fost cea descrisă în actul de sesizare, ci aproximativ 3000 euro potrivit declarațiilor inculpatului L. (fila 60 dosar), martorului M. L. F. (fila 167 dosar) și ale martorului F. I. F. (fila 240 dosar).
În cauză însă, constrângerea pentru existența infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 Cod penal nu a fost de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deoarece, martorul cu identitate protejată nu a anunțat organele de cercetare penală, deși așa cum susținea fusese victima unor infracțiuni deosebit de grave ci a decis să conducă o „anchetă” proprie, apelând la sprijinul unei firme de detectivi particulari, iar la mai puțin de două luni de săvârșirea presupuselor infracțiuni de șantaj și lipsire de libertate decide să apeleze din nou la bunăvoința inculpatului L. D. P., pentru a obține un nou împrumut așa cum rezultă din conținutul interceptărilor efectuate în baza autorizației emise de instanță ,declarația martorului F. I. F. de la fila 240 dosar.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.
Critica procurorului privind omisiunea instanței de a dispune restituirea ceasului de mănă cu ajutorul căruia s-au efectuat înregistrările audio-video, aparținând . SRL este întemeiată.
Astfel, potrivit art.109 C.p.p. „obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.”
În cauză, având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță trebuia să restituie acest obiect, întrucât nu a fost supus confiscării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. d lit. b C. pr. pen. va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 1703 din 27.06.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, va casa sentința recurată și rejudecând, în baza art.109 C.p.p. Va dispune restituirea ceasului de mână marca „Quartz Stainless Stell” către . . Va menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct.2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 1703/03.10.2012 din 27.06.2012 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
Casează sentința recurată și rejudecând:
În baza art. 109 C.p.p. dispune restituirea ceasului de mână marca „Quartz” „ Stainless Stell” către . SRL.
Menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/11.10.2012.
Dact: A.B. 2 exempl/ 09 Octombrie 2012
Primă instanță: J. A.
Jud: B. L..
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1495/2012. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 194/2012. Curtea... → |
|---|
