Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1495/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1495/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1495/R
Ședința publică din 25 octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR:G. B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă B. O. împotriva sentinței penale nr. 1275 din 15.05.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ privind pe inculpatul P. M. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat P. M. O. lipsă, se prezintă avocat din oficiu M. L., lipsă fiind partea civilă recurentă B. O., nereprezentat asiguratorul B. A. V. I. G. SA.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. Badică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat M. L., solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță, considerând că latura civilă a fost soluționată în mod corect.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, considerând că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, atât pe latura penală, pedeapsa fiind individualizată în mod corect, cât și pe latură civilă, în ceea ce privește cuantumul daunelor civile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. emis în dosar nr.380/P/2010 la data de 21.03.2012, înregistrat la Judecătoria A. la data de 23.03.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. M. O., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 al.2 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că în data de 14.04.2010, în jurul orelor 0800, inculpatul P. M.-O. conducea autoturismul marca F. Punto, cu număr de înmatriculare_, proprietate a numitei G. M., deplasându-se din localitatea Timișoara spre localitatea A., în autoturism aflându-se pe locul din dreapta față ca pasager, numitul B. M. V. – în vârstă de 24 ani, prieten cu inculpatul.
Când a ajuns la Km 34+300, după ieșirea din localitatea Vinga, jud.A., pe fondul vitezei neadaptate la condițiile de trafic respectiv, pe un carosabil umed, și un cer înnorat, inculpatul a pierdut controlul volanului autoturismului pe care îl conducea, a intrat în derapaj și, intrând pe contrasens s-a izbit frontal de autotractorul marca DAF, cu numărul de înmatriculare_, și care tracta o semiremorcă, cisternă transport ciment marca Ardor, cu număr de înmatriculare_, condus din sens opus de către martorul V. S., în urma coliziunii, autoturismul condus de către inculpat fiind antrenat într-un nou impact, respectiv fiind antrenat într-o mișcare plan – paralelă ce a condus la un nou impact între autoturismul condus de inculpat și spatele unui alt autovehicul, marca Iveco cu numărul de înmatriculare_, condus de către numitul T. R., și care se deplasa în fața autotractorului, tot pe sensul de mers dinspre A. spre Timișoara.
În urma accidentului, pasagerul aflat în autoturismul condus de inculpat, respectiv numitul B. M. V. a decedat pe loc, cu ocazia cercetării efectuate la locul accidentului fiind identificate fragmente osoase de mici dimensiuni, urme de țesut adipost și stropi de fluide biologice (presupus aparținând victimei – raportat la zona vitală afectată), atât pe roata de rezervă cât și pe lada de depozitare a acumulatorilor, aflate pe partea stângă a capului de tractor DAF cu număr de înmatriculare_ .
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că accidentul s-a produs din culpa inculpatului care, nu a adaptat viteza de deplasare a autovehiculului la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, și astfel încât să poată păstra controlul asupra autovehiculului în limitele benzii corespunzătoare a sensului său de deplasare, luând în considerare și faptul că intrase în zona unei curbe deosebit de periculoase, semnalate printr-un indicator amplasat în dreapta sensului său de mers, încălcând astfel prevederile art.48 din OUG 195/2002 modificată și republicată, care stipulează că, conducătorul unui autovehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și, mai ales, să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. De asemenea, art.35 din OUG 195/2002 modificată și republicată prevede că, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
De altfel, s-a reținut că și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză (f.90-96) relevă că, cauza producerii accidentului în urma căruia a decedat victima B. M. V., o constituie neadaptarea vitezei de deplasare a autoturismului F. Punto, condus de inculpat, care a condus la apariția fenomenului de derapare, respectiv pătrunderea pe contrasens a autovehiculului, cu o viteză la momentul impactului de circa 76 km/h și, în condițiile acestea, evenimentul rutier nu putea fi evitat de către martorul V. S., conducător al autotractorului marca DAF, indiferent de valoarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de acesta.
S-a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă B. O. – mama victimei, cu suma de 150.000 lei.
S-a mai constatat că inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției.
Prin sentința penală nr. 1275 din 15.05.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. _ /2011, în baza art. 178 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. M. O., la o pedeapsă de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81, art. 82 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului precum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art.84 Cod penal.
În baza art. 346 rap. la art. 14 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. O., în cadrul procesului penal și în consecință, a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul B. A. V. I. G. SA – Agenția Timișoara,, în limitele contractului de asigurare, la plata următoarelor sume către partea civilă: 000 lei despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale; 30.000 lei, cu titlu de daune morale, și au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
În baza art. 193 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, alături de asigurător la plata sumei de 3000 lei către partea civilă, reprezentând onorariul apărătorului părții civile.
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: declarație inculpat, expertize criminalistice, constatări tehnico-științifice, declarațiile martorilor, raport medico-legal și raport de necropsie, precum și planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, coroborate cu declarația dată în fața instanței, prin care acesta a recunoscut în totalitate comiterea faptei și a solicitat să-i fie aplicate dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedurpă penală, a reținut în întregime starea de fapt din rechizitoriu mai sus expusă.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care se coroborează cu schița locului accidentului – fila 43, declarațiile martorilor V. S. (f.115) și P. O. (f.116), ce se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.22/15.02.2012 întocmit de INEC – Laboratorul Interjudețean Timișoara (f.89), din care rezultă că, cauza producerii accidentului o constituie neadaptarea vitezei de deplasare a autoturismului F. Punto condus de inculpat, ce a condus la apariția fenomenului de derapare, respectiv pătrunderea pe contrasens a autovehiculului.
De asemenea, prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatului P. M.-O., care în data de 14.04.2010,în jurul orei 08,00, pe D.N. 69 la km 34+300 m, între localitățile Vinga și Ș., jud.A., a condus autoturismul marca F. Punto și pe fondul vitezei neadaptate a pierdut controlul volanului, a derapat și a intrat pe contrasens,lovindu-se frontal de autotractorul marca DAF cu număr de înmatriculare_ condus regulamentar din sens opus de către numitul V. S.. În urma accidentului, pasagerul din autoturismul F. Punto în persoana lui B. M. V. a decedat la locul producerii accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, art.52 Cod penal, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, faptul că inculpatul nu este recidivist, a recunoscut comiterea faptei, astfel încât prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală și reducând astfel cu o treime limitele de pedeapsă, l-a condamnat la o pedeapsă de 1(un) și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 al.2 Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, prima instanță a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art 71 Cod penal.
Avându-se în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpat este una din culpă, că acesta a recunoscut și regretat sincer producerea accidentului ce a avut ca urmare decesul prietenului său, văzând că inculpatul are o vârstă tânără, Judecătoria A. a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care în baza art.81, art. 82 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului precum și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și a dispozițiilor art.84 Cod penal, referitoare la revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată B. O. – mama victimei, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cât și a asiguratorului . G. SA, cu suma de 4000 lei, reprezentând daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu pomana și amenajarea monumentului funerar și 150.000 lei daune morale.
Din înscrisurile depuse la filele 24-25 dosar, reprezentând chitanțe și facturi, coroborate cu declarațiile martorelor audiate, S. D. (f.31) și F. E. (f.32), prima instanță a considerat că au fost pe deplin dovedite pretențiile civile reprezentând daune materiale solicitate de către partea civilă, martorele arătând că partea vătămată a cheltuit chiar mai mult cu înmormântarea și obiceiurile creștinești decât suma pe care aceasta a solicitat-o, motiv pentru care Judecătoria A. a admis în întregime cererea de acordare a daunelor materiale în cuantum de 4000 lei.
În privința daunelor morale în cuantum de 150.000 lei solicitate de către partea civilă, prima instanță a reținut că decesul victimei B. M. V., fiul părții civile, a afectat-o în mod profund pe plan psihoafectiv pe aceasta. Astfel, s-a reținut că martorii mai sus menționați, au arătat că aceasta a suferit foarte mult în urma decesului fiului său în vârstă de doar 24 de ani, că legăturile afective dintre partea civilă și victimă erau foarte strânse, cu atât mai mult cu cât în urmă cu circa 6 ani decedase și tatăl victimei, respectiv soțul părții civile. Instanța de fond a considerat că pierderea unui fiu reprezintă o pagubă incomensurabilă și a cărei suferințe sunt evidente, iar în speța de față, traumele produse mamei prin decesul fiului nu pot fi cuantificate. Victima era la o vârstă la care urma să se afirme în societate, să se realizeze ca om, iar suprimarea vieții acestuia din vina exclusivă a inculpatului, a făcut ca toate ambițiile și visele sale să fie curmate. Prima instanță a apreciat că suma de 130.000 lei ce urmează a o acorda cu titlu de daune morale părții civile, chiar dacă nu poate acoperi suferințele mamei care și-a înmormântat fiul, reprezintă pentru aceasta o alinare infimă la care are dreptul.
Prin urmare, în baza art. 346 rap. la art. 14 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. O., în cadrul procesului penal și în consecință a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul B. A. V. I. G. SA – Agenția Timișoara, în limitele contractului de asigurare și conform poliței nr._, la plata următoarelor sume către partea civilă: 4000 lei despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale; 130.000 lei, cu titlu de daune morale, și au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
În baza art. 193 al.1 Cod procedură penală, văzând chitanțele depuse la filele 26-28 dosar, a fost obligat inculpatul, de asemenea alături de asigurător la plata sumei de 3000 lei către partea civilă, reprezentând onorariul apărătorului părții civile.
Deoarece inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință în baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, având în vedere durata și complexitatea procesului penal, prima instanță l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr.1275 din 15.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. a declarat recurs în termen partea civilă B. O., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 7.06.2012.
În motivarea recursului se solicită de către partea civilă majorarea daunelor morale, raportat la suferințele psihice cauzate.
Examinând recursul declarat de partea civilă împotriva sentinței primei instanțe, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art.3856 și următoarele Cod procedură penală, Curtea de Apelul apreciază recursul părții civile ca fondat pentru următoarele considerente:
Reținând că fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și producerea prejudiciului au fost dovedite, inculpatul fiind condamnat definitiv prin sentința penală recurată, starea de fapt nefiind contestată de inculpat care a recunoscut comiterea faptei, beneficiind de reținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzut de art.320/1 C.pr.pen, instanța va analiza doar întinderea prejudiciului conform evaluării efectuate de partea civilă în raport de probele administrate pe parcursul procesului penal și funcție de motivele de recurs .
Curtea de Apel în privința daunelor morale solicitate, observă că fapta inculpatului a avut consecințe considerabile asupra stării psihice a părții civile, traumele pricinuite acestei părți civile urmare a decesului fiului neputând fi cuantificate. Aceste consecințe subliniază gravitatea infracțiunii și suferința la care a fost supusă partea civilă, nevoită a suporta privațiunile rezultând din dispariția descendentului. În raport de aceste considerente, Curtea de Apel constată că temeinic prima instanța a considerat necesară repararea acestui prejudiciu de ordin nepatrimonial. În privința întinderii acestui prejudiciu instanța de recurs constată că suma acordată de prima instanță este insuficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu, nereflectând pe deplin raportul între faptă și prejudiciu moral. Astfel, prima instanță nu a evaluat prejudiciul astfel ca acesta să fie în măsură să compenseze condițiile de viață alterate ale victimei, cel în cauză trebuind să-și creeze o ambianță aptă să suplinească o existență firească, care actual îi este refuzată datorită traumelor cauzate prin fapta ilicită a inculpatului. Pentru aceste motive se constată că recursul părții civile prin care a solicitat majorarea acestor daune este fondat și urmare a admiterii recursului părții civile și casării sentinței se vor majora daunele acordate de la suma de 120 000 lei la suma de 150 000 lei. La acordarea întregii sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de partea civilă urmează a se avea în vedere că scopul acordării daunelor morale este de a contribui la reducerea suferințelor psihice cauzate de activitatea infracțională a inculpatului, fiind vorba despre un prejudiciu strâns legat de persoana prin natura sa intrinsecă, astfel că determinarea acestuia presupune evaluarea tuturor consecințelor negative produse și a implicațiilor pe planul vieții sociale a persoanei lezate. În speță, fapta ilicită a inculpatului a condus la lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste determinate de pierderea fiului, repercusiunile acestei suferințe și a șocului violent suportat de partea civilă la aflarea veștii despre decesul fiului reprezintă o durere nemăsurată provocată de lipsa ireparabilă a acestuia, sens în care majorarea cuantumului daunelor morale la suma rezonabilă solicitată de parte este justificată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. va fi admis recursul declarat de partea civilă B. O. împotriva sentinței penale nr. 1275 din 15.05.2012 pronunțată de Judecătoria A., va fi casată sentința penală recurată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, va fi obligat inculpatul alături de asiguratorul B. A. V. I. G. SA – Agenția Timișoara la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. O..
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de partea civilă B. O. împotriva sentinței penale nr. 1275 din 15.05.2012 pronunțată de Judecătoria A..
Casează sentința penală recurată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând:
Obligă inculpatul alături de asiguratorul B. A. V. I. G. SA – Agenția Timișoara la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. O..
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. A. N. G. bugarsky
Grefier,
C. U.
Red.A.N.- 26.10.2012
Tehnored. C.U. – 29.10.2012
Prima inst.-jud. M. C. – Judecătoria A.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1365/2012. Curtea de Apel... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
