Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1620/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1620/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-11-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1620/R
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. DE PE L. J. TIMIȘOARA, împotriva sentinței penale nr. 2546 din 17.09.2012 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul intimat personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, arătând că J. Timișoara a soluționat contestația în anulare, deși competența aparține Curții de Apel Timișoara, trebuind să decline competența în favoarea acestei instanțe.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, solicită, față de prevederile Codului de Procedură penală, admiterea recursului.
Contestatorul, având cuvântul, arată că sunt două sentințe penale care nu se pot concilia, i-a fost încălcat dreptul la calea de atac a apelului; solicită admiterea recursului, suspendarea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii, executând o pedeapsă netemeinică și nelegală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2546/17.09.2012, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 386-389 Cod proc. penală și Deciziei în interesul legii nr. XXXIV/2006 a ÎCCJ, s-a luat act de retragerea contestației în anulare, formulată de către contestatorul T. I. F., împotriva sentinței penale nr.1815/23.06.2011, dată de J. Timișoara în dosarul nr. 6054._, al Judecătoriei Timișoara.
În baza art.192 alin. 3 Cod proc. penală, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art.189 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dispus ca plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, să fie efectuată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, deliberând asupra cauzei penale de față a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 08.05.2012 sub nr._, contestatorul condamnat T. I. F. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.1815/23.06.2011, dată de J. Timișoara în dosarul nr. 6054._, al Judecătoriei Timișoara.
La termenul de judecată din 17.09.2012, contestatorul T. I. F. a arătat că își retrage contestația în anulare ce face obiectul cauzei.
Pentru aceste considerente prima instanță, în temeiul art. 386-389 Cod proc. penală și Deciziei în interesul legii nr. XXXIV/2006 a ÎCCJ, a luat act de retragerea contestației în anulare, împotriva sentinței penale nr.1815/23.06.2011, dată de J. Timișoara în dosarul nr. 6054._, al Judecătoriei Timișoara.
Împotriva sentinței penale nr. 2546 din 17 septembrie 2012 pronunțate de J. Timișoara în dosarul nr._ din 08.05.2012 a declarat recurs în termen P. DE PE L. J. TIMIȘOARA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ din 17.10.2012.
Pentru motivarea recursului procurorului, la dosar s-a depus un memoriu, prin care s-a arătat că sentința este nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială, arătându-se că a doua hotărâre la care se referă contestația în anulare a rămas definitivă la Curtea de Apel Timișoara, acestei instanțe revenindu-i competența de a soluționa calea extraordinară de atac (fila7 ).
Verificând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat și a celor care se analizează din oficiu conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 1 C. proc. pen. (nu au fost respectate dispozițiile privind competențe după materie).
Astfel, contestatorul susține prin contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. că față de el au fost date două hotărâri care nu se pot concilia, prima fiind sentința penală nr. 1485 din 16 iunie 208 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 583/R din 3 octombrie 2008 a Tribunalului T., iar a doua fiind sentința penală nr. 1815 din 29 iunie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1737/R din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit art. 389 alin. 2 C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Cum în cauză instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre este Curtea de Apel Timișoara, acesteia îi revine competența de a soluționa contestația în anulare.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va fi admis recursul declarat de P. DE PE L. J. TIMIȘOARA împotriva sentinței penale nr. 2546 din 17 septembrie 2012 pronunțate de J. Timișoara în dosarul nr._ din 08.05.2012, va fi casată sentința recurată și se va dispune trimiterea cauzei pentru judecare la Curtea de Apel Timișoara.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 3 și ale art. 189 alin. 1 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2546 din 17.09.2012 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru judecare la Curtea de Apel Timișoara.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C.p.p. dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: FP/10.12.2012.
Dact: A.B.2 exempl/ 05 Decembrie 2012
Primă instanță: J. Timișoara
Jud: G. S.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
