Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-01-2013
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.12 /R
Ședința publică din data de 09.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: C. I. M.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. și inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ din 16.03.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru inculpatul recurent R. B. lipsă avocatul ales Clopina C. din Baroul T., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea vătămată intimată B. G. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 38513 C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 1 lit. c Cod penal din furt și lovire prev. de art. 180 alin.2 și 208 alin. 1 Cod penal. Apreciază că din materialul probator nu rezultă că violențele au fost exercitate în scopul comiterii furtului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru scăparea autorului și deci nu există legătură de cauzalitate între actele de violență și furt, încadrarea corectă a faptei fiind cea reținută de procurorul care a instrumentat dosarul. Hotărârea este nelegală și sub aspectul respingerii pretențiilor civile solicitate de partea civilă în contextul în care inculpatul a precizat în declarația dată la instanță că este de acord să le achite. Al treilea motiv de nelegalitate îl reprezintă faptul că din pedeapsa aplicată instanța a omis să deducă intervalul de 24 de ore în care autorul a fost reținut prin ordonanța de reținere emisă de către organele de poliție la 01.03.2012. Pentru toate argumentele expuse solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
În apărarea inculpatului, avocatul Clopina C. solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece inculpatul la termenul când s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei a fost lipsă și nu a fost citat pentru termenul ulterior pentru a i se aduce la cunoștință noua acuzare, astfel nu și-a putut pregăti apărarea. Mai susține că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune gravă - tâlhărie, pe recunoașterea în fața instanței pentru infracțiunea de lovire și furt. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, precum și furt, fapte recunoscute și regretate la primul termen de judecată cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală. Solicită admiterea recursului declarat de parchet în ce privește schimbarea încadrării juridice și deducerea reținerii de 24 de ore.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de inculpat cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului dar nu este deacord cu trimiterea cauzei spre rejudecare, procedural instanța a procedat corect deoarece inculpatul avea termen în cunoștință.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ din 16.03.2012, Judecătoria L. în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin. 21 lit. c, Cod penal a condamnat pe inculpatul R. B. fiul lui P. și S.-Crâșmărița, născut la data de 11.07.1992 în L., jud. T., domiciliat ., jud.T., posesor al C.I. ., nr._ elib. de SPCLEP L., având C.N.P._, studii 9 clase, fără ocupație, necăsătorit la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art 14 și 346 Cpr.pen a respins pretențiile civile ale părții civile B. G.
În baza art. 193 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei către partea vătămată reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 C.p.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:.
Prin rechizitoriul 347/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L., înregistrat la Judecătoria L. sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului R. B. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 180 alin. 2 și art. 208 alin. 1 C.p, cu aplicarea art., 33 lit. „a” C.p.
S-a reținut în esență că la data de 26 februarie 2012 inculpatul R. B. după ce a întreținut cu partea vătămată B. G. C. relații sexuale, la domiciliul acestuia din L. ., i-a solicit părții vătămate o sumă de bani. Întrucât a fost refuzat de partea vătămată, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri după care a deposedat-o de două telefoane mobile și un laptop, Ulterior inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, deplasându-se inițial într-un bar din L., unde a înstrăinat laptop-ul sustras împreună cu încărcătorul aferent și apoi la Timișoara unde a înstrăinat la piață cele două telefoane.
Partea vătămată în urma agresiuni a suferit leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 10 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral din data de 28.02.2012 declarațiile părții vătămate B. G., certificatul medico-legal nr. 27/A2/27.02.2012, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile martorilor S. G.-D. și B. F. C., dovada de ridicare, procesul - verbal de depistare, ordonanță de schimbare a încadrării juridice, referat cu propuneri de punere în mișcare a acțiunii penale, declarațiile inculpatului, cazierul judiciar al acestuia;
În faza de cercetare judecătorească au fost audiat inculpatul – care, în declarația sa a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu solicitând ca la judecarea sa să fie făcută aplicarea art. 3201 din C.pr.pen., precum și partea vătămată.
În fapt s-a reținut că în seara zile de 26.02.2012 inculpatul R. B. s-a deplasat la locuința părții partea vătămată, B. G., situată în L. pe ., unde cei doi au întreținut mai multe acte sexuale.
După ce au întreținut relațiile sexuale, inculpatul i-a solicitat părții vătămate o sumă de bani și un taxi pentru a se deplasa în oraș însă demersurile sale au rămas fără nici un rezultat.
Față de refuzul părții vătămate, de a-i da o sumă de bani, inculpatul a luat un lemn de lângă sobă și a lovit puternic partea vătămată la nivelul capului, iar ulterior a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele. După ce victima a ajuns în stare de inconștiență inculpatul a luat din locuința părții vătămate două telefoane mobile marca Nokia, un laptop ( cu încărcător)și a părăsit imobilul. Ajuns într-un bar din L., unde a înstrăinat laptop-ul sustras împreună cu încărcătorul aferent martorului S. G. și apoi la Timișoara unde a înstrăinat la piață cele două telefoane.
La termenul din data de 16.10.2012 instanța a pus în discuție și a admis schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al.2 C. pen. și infracțiunii de furt prev. de art. 208 al.1 Cpen. cu aplicarea art. 33 lit. a din C. pen. în forma agravantă a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, 211alin 21 lit. c din C.pen.
Infracțiunea complexă este o formă a unității legale de infracțiune, așa cum rezultă explicit din denumirea marginală a art. 41 C. pen. în vigoare (unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe).
Faptele care intră în conținutul unei infracțiuni complexe își pierd autonomia infracțională, se dizolvă în infracțiunea complexă, câtă vreme se dovedește că, în fapt, sunt întrunite elementele constitutive ale unei anumite infracțiuni complexe
Tâlhăria este o infracțiune complexă care este cuprinde în conținutul său mai multe infracțiuni: de furt (art. 208 C. pen.) infracțiunea de amenințare (art. 193 C. pen.), infracțiunea de lovire sau alte violențe (art. 180 C. pen.) etc. Elementul material al laturii obiective se realizează prin două activități, dintre care o activitate principală, corespunzătoare furtului, și alta secundară, constând în folosirea violenței
Inculpatul a arătat și în declarația dată în fața instanței că după întreținerea relațiilor sexuale cu partea vătămată i-a solicitat acesteia o sumă de bani. Dată fiind relația existentă între cei doi și situația concretă în care se afla la momentul respectiv (26.02,2012) inculpatul, acesta recunoscând că nu avea nici bani de mâncare, nici unde dormi, este evident că acesta a urmărit obținerea unor avantaje materiale din partea părții vătămate în urma întreținerii relațiilor sexuale.
Inculpatul a reacționat violent în momentul în care s-a lovit de refuzul părții vătămate de a-i da o sumă de bani, refuz pe care nu-l putea accepta în condițiile în care urma să părăsească domiciliul acesteia, ajungând din nou în stradă, fără adăpost și fără nici un ban.
Loviturile aplicate părții vătămate nu pot fi privite și analizate separat de acțiunea de deposedare a acesteia de bunurile sale de către inculpat, ci doar împreună, în cauză fiind realizat astfel elementul material al laturii obiective al infracțiunii complexe de tâlhărie.
In drept, faptele inculpatului R. B., care în seara zilei de 26.02.2012, în locuința părții vătămate a exercitat violențe asupra acesteia, după care a deposedat-o de două telefoane mobile marca Nokia și un laptop cu încărcătorul aferent, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. art. 211 alin. 1 art 211 al. 21 lit. c Cod penal. În urma leziunilor suferite partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 10 zile îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr.27/A2/27.02.2012.
În alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre care una principală – furtul – iar a doua – întrebuințarea de violențe– care este secundară raportată la prima acțiune.
Activitatea principală – furtul – constă în luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare.
Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele acțiuni pe care legea le prevede alternativ: întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență sau punerea victimei în neputință de a se apăra.
Acțiunile inculpatul de a aplica lovituri părții vătămate pe care ulterior a deposedat-o de bunurile sale realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie include, în afara scopului specific furtului – folosirea pe nedrept a bunului – și scopul folosirii, violenței pentru săvârșirea furtului. Inculpatul a realizat că doar prin adresarea unei simple cereri părții vătămate nu a obținut suma de bani pe care și-o dorea, astfel că, deși spontan el a acționat cu intenție directă prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea acestui rezultat.
La stabilirea răspunderii penale a inculpatului R. B., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C.p., faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, dar raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei, ce denotă o periculozitate nu s-a putut reține vreo circumstanță atenuantă în favoarea sa; pentru toate aceste considerente, instanța a stabilit și aplicat o pedeapsă la minimul special al infracțiunii reținute în sarcina sa redus ca urmare a aplicării art. 3201 din C.pr.pen. .
Astfel că, în baza art. 211 alin.1, art. 211 alin., 21 lit. „c” Cod penal cu aplicarea art 3201 din C.pr.pen, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. B., la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
I-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce o privește pe partea vătămată B. G. instanța a reținut că aceasta potrivit mențiunilor cuprinse în încheierea din data de 04.09.2012 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3100 de lei din care de 400 lei reprezentând daune materiale și 2700 de lei daune morale. A mai solicitat partea vătămată obligarea inculpatului la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat
Instanța a reținut că la dosar nu a fost produsă nicio dovadă cu privire la prețul celor două telefoane mobile, iar în ceea ce privește laptopul sustras acesta a fost restituit părții civile.
Din declarațiile inculpatului și a părții vătămate rezultă că pe durata procesului partea civilă a primit de la inculpat suma de 1400 de lei.
Față de cele reținute mai sus instanța a constatat pe de o parte că suma solicită cu titlu de daune materiale (400 lei) a fost achitată de inculpat.
Pe de altă parte în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța a apreciat că se impune limitarea acestora la suma de 1000 de lei și reținând că și această sumă a fost achitată instanța a respins alte pretenții părții civile ca neîntemeiate.
Aflat în culpă procesuală în baza art. 193 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei către partea civilă reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ din 16.03.2012 au declarat recursuri în termen P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. și, pentru inculpatul R. B., apărătorul din oficiu, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ din 19.12.2012.
Pentru motivarea recursului procurorului, la dosar s-a depus un memoriu, prin care s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21 lit. c) C.p. în loc de cele de furt și lovire prev. de art. 180 alin. 2 și 208 alin. 1 C.p., sub aspectul respingerii pretențiilor civile în contextul în care inculpatul a precizat că e de acord să le achite, precum și pentru că instanța a omis să deducă reținerea din 01.03.2012.
Pentru motivarea recursului său, inculpatul a depus la dosar prin apărător un memoriu, prin care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, arătând că: o dată cu punerea în discuție a schimbării încadrării juridice, instanța nu a acordat un termen pentru ca inculpatul să își poată pregăti apărarea față de noua faptă reținută în sarcina sa; la termenul din 16.10.2012 când s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, inculpatul a lipsit și nu a fost citat pentru termenul din 06.11.2012 pentru a i se aduce la cunoștință noua acuzare; inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune gravă (tâlhărie) pe recunoașterea făcută în fața instanței pentru infracțiunea de lovire și furt.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor care se analizează din oficiu conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursurile sunt fondate, în cauză fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 9 (motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii), 10 (instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului) C. proc. pen.
Astfel, în încheierea din 4 septembrie 2012 s-a consemnat că inculpatul solicită a se face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. Însă, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
De asemenea, în cuprinsul motivării soluției se arată că „instanța va stabili și aplica o pedeapsă la minimul special al infracțiunii reținute în sarcina sa redus ca urmare a aplicării art. 3201 din C.pr.pen.” Cu toate acestea, în dispozitivul sentinței nu se regăsește aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere aceste inadvertențe, instanța de recurs este pusă în imposibilitatea de a efectua controlul judiciar asupra hotărârii atacate.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. vor fi admise recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. și inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ din 16.03.2012, va fi casată sentința recurată și se va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria L..
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. și inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ din 16.03.2012.
Casează sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria L..
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. P. F. P. C. I. M.
GREFIER,
L. P.
Red. F.P./10.01.2013
Dact. L.P. 2 ex./23.01.2013
Prima instanță – Judecătoria L. – jud. E.C. P.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.12 /R
Ședința publică din data de 09.01.2013
În baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA L. și inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr. 356 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ din 16.03.2012.
Casează sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria L..
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. P. F. P. C. I. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA L.
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind pe inculpatul R. B., întrucât prin decizia penală nr. 12/R din 09.01.2013, instanța a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria L..
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Judecătoria L. nr._ - 39 file, dosar urmărire penală nr. 347/P/2012- 50 file.
PREȘEDINTE,
F. P. GREFIER,
L. P.
Tehnored. L.P. 23.01.2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA L.
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind pe inculpatul R. B., întrucât prin decizia penală nr. 12/R din 09.01.2013, instanța a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria L..
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Judecătoria L. nr._ - 39 file, dosar urmărire penală nr. 347/P/2012- 50 file.
PREȘEDINTE,
F. P. GREFIER,
L. P.
Tehnored. L.P. 23.01.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
