Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 1145/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1145/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-11-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1145/A
Ședința publică din 09 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat petentul M. I. împotriva sentinței penale nr. 1601 din 30.06.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc petentul apelant și intimata D. M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția de neconstituționalitate a prevederilor din lege care îl împiedică pe petent să atace încheierea apelată într-o cale de atac, excepție invocată de acesta în memoriul afla la fila 12 din dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate invocată și de sesizare a Curți Constituționale, solicitând totodată respingerea apelului ca inadmisibil, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1601 din 30.06.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 340 C.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. I., împotriva Ordonanței de clasare din data de 11.03.2015 dată în dosarul nr._/p/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 N.C.proc.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 N.C.proc.pen., a fost obligat petentul să plătească intimatei D. M. N., suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că ordonanța de clasare este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Analizând plângerea petentului prin raportare la actele efectuate în cauză, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
La data de 14.08.2013 petentul M. I., a depus plângere penală împotriva numitei D. M. N. arătând că aceasta a sustras și distrus mai multe probe și înscrisuri din arhiva Asociației pe proprietari Tibiscum nr. 11 din Timișoara, a influențat declarațiile martorilor și a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Organele de urmărire penală, au dispus la data de 15.09.2014, prin Ordonanță începerea urmăririi penale cu privire la faptă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere sau distrugere de probe și de înscrisuri prev. de art. 275 alin. 1, influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. 1 și înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C.pen.
Fiind audiată, numita D. M. N. aceasta a declarat că a fost președinta asociației de proprietari Tibiscum nr. 11 din Timișoara în perioada 2008-2011, iar în toată această perioadă s-au efectuat mai multe lucrări de întreținere a imobilului din Timișoara .. Referitor la fapta de sustragere a arhivei, aceasta a declarat că la data de 04.07.2013 a predat arhiva noului președinte al asociației D. D., pe bază de proces verbal, iar documentele contabile se află la administrator, nu la președintele de asociație.
Din declarația petentului M. I., a declarat că la data de 10.04.2008 a convocat o adunare generală în cadrul asociației de proprietari Tibiscum, nr. 11 din Timișoara, la care a participat și s-a discutat despre vânzarea uscătoriei și a terasei blocului. D. M. N. în calitate de președintă, trebuia să obțină de pe piața liberă 3 oferte și apoi să facă o dezbatere în cadrul unei ședințe cu acordul tuturor proprietarilor, primind oferta cea mai convenabilă. Acesta a mai arătat că la data de 12.05.2008, numita D. M. N., i-a oferit spre semnare două tabele în alb, susținând că sunt pentru înstrăinarea uscătoriei și nu pentru terasa blocului, pe care nu este de acord sa o înstrăineze. Petentul i-a comunicat numitei D. M. N. că nu este de acord cu vânzarea terasei ci doar a uscătoriei, însă i s-a spus că deja și-a dat acordul prin semnarea celor două tabele în alb. Datorită acestui fapt petentul a înaintat mai multe plângeri către Primăria Timișoara prin care a solicitat ca primăria să nu elibereze autorizația de construcție a mansardei blocului, ulterior în urma unei acțiuni în instanță acea autorizație de construcție a fost anulată. Totodată a depus plângere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva numitei D. M. N..
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, de către numita D. M. N., faptă prev. de art. 272 alin 1 C.pen, rezultă că în dosarul nr._/P/2012, prin Rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă J. Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de martorii B. L., Turbuc G., P. V. și R. P., privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că nu se poate reține influențarea acestor martori.
În ceea ce privește infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri sau probe prev. de art. 275 alin. 1 C.pen., săvârșită de D. M. N., instanța reține că din actele depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că numita a predat arhiva pe bază de proces verbal către noul președinte P. V..
Referitor la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 C.pen., se constată că numitul nu poate invoca propria sa culpă, chiar el susținând că a semnat două tabele în alb, cu atât mai mult, cu cât în cuprinsul antetului celor două tabele este specificat faptul că tabelele privesc vânzarea uscătoriei blocului precum și a terasei pe care urmează să se construiască o mansardă.
Instanța a constatat că în mod corect organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de sustragere sau distrugere de probe sau alte înscrisuri, influențarea declarațiilor și înșelăciune, fapte prev. și ped. de art. 275 alin. 1, art. 272 alin. 1 și art. 244 alin. 1 Cod penal.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel petentul M. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că este o victimă a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă J. Timișoara și a Judecătoriei Timișoara întrucât în cauză s-a desfășurat o cercetare abuzivă .
Se arată că P. V. este unul dintre martorii mincinoși influențați de D. M. N. să declare în favoarea ei. Acest martor nu este noul președinte al asociației de proprietari ci D. D. a fost ales în această calitate, după înlăturarea numitei D. M..
Se invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor din lege care îl împiedică să atace încheierea apelată într-o cale de atac.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că se constată că apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosar se reține că în prezenta cauză petentul M. I. a formulat o plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse prin Ordonanței de clasare din data de 11.03.2015 dată în dosarul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara și împotriva Ordonanței de respingerea plângerii dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă J. Timișoara la data de 22.05.2015 în dosarul nr.202/II/2015.
J. Timișoara în temeiul prevederilor art.340 Cpp a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Se observă că în conformitate cu prevederile art.341 al.8 Cpp hotărârea pronunțată de instanță este definitivă astfel că împotriva acesteia nu mai poate fi formulată nici o cale de atac.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Din conținutul cererii formulate în scris de petent se constată că se solicită sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederile care nu îi permit să atace încheierea pronunțată în condițiile prev. de art.340 Cpp, în calea de atac a apelului.
Examinând excepția formulată se constată că aceasta este admisibilă fiind întrunite condițiile prevăzute de art.29 al.1,2 3 din Legea 47/1992 în sensul că aceasta are legătură cu cauza aflată pe rolul curții de apel, iar C. Constituțională nu a constatat anterior că prevederile art.341 al.8 Cpp, ar fi neconstituționale.
Opinia instanței asupra excepției este în sensul că aceasta nu este fondată.
Potrivit prevederilor art.21 din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime
În conformitate cu prevederile art. art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Analizând actele de la dosar se constată că în prezenta cauză petentului i s-au respectat toate drepturile prevăzute de constituție în ce privește accesul la justiție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 340 Cpp, petentul a avut posibilitatea de a ataca în justiție actele procurorului de netrimitere în judecată, plângerea constituind o veritabilă cale de atac, în opinia curții de apel. Hotărârea pronunțată în această situație este definitivă în conformitate cu prevederile art. art.341 al.8 Cpp iar aceste prevederi sunt concordanță cu dispozițiile art.129 din Constituție.
Față de aceste considerente în baza art.421 pct.2 lit. a Cpp va fi respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul M. I..
În baza art.29 al.3 din Legea 47/1992 se va sesiza C. Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.341 al.8 Cpp, formulată de petentul M. I..
În baza art.275 al 2 Cpp va fi obligat petentul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul M. I. împotriva sentinței penale nr. 1601 din 30.06.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992 sesizează C. Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 341 alin.8 Cpp invocată de petentul M. I..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă petentul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 09.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./18.11.15
Tehnored. C.I./27.11.15
PI. – S. M. E. – Jud. Timișoara
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1151/2015. Curtea... | Dare de mită. Art.290 NCP. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
