Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 565/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 565/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
INCHEIERE CAMERĂ PRELIMINARĂ NR. 565/PI/CP/CC
Ședința camerei de consiliu din data de 10.12.2014
Completul constituit din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție -S. T. Timișoara este reprezentat de procuror G. A..
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petenta S. A. împotriva ordonanței de clasare și declinare a competenței din data de 28.07.2014 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara în dosar nr. 71/P/2014 și a ordonanței nr. 537/II/2/2014 din data 07.10.2014 emisă de procurorul șef serviciu din cadrul aceluiași P..
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de încunoștințare a părților îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost atașate dosarele nr. 71/P/2014 și nr. 537/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara și depus prin registratura instanței de către această unitate, adresă prin care comunică imposibilitatea comunicării relațiilor solicitate de instanță cu privire la domiciliul intimatului B. G..
De asemenea, se prezintă numitul P. O. care arată că este mandatarul petentei și că la acest termen nu este în măsură să facă dovada acestei susțineri dar că are procura depusă la P..
Verificând actele din dosarul de urmărire penală, se constată că nu există vreo procură specială care să ateste calitatea de mandatar al petentei de către susnumitul, astfel că se apreciază că acesta nu are calitate procesuală în prezentul dosar.
Judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra plângerii formulată de petentă.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petentă ca nefondată, apreciind că soluția dată de organul de urmărire penală este legală și temeinică.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin ordonanța pronunțată P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara la data de 28.07.2014 în dosarul nr. 71/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de petenta S. A. împotriva magistratului judecător A. R. din cadrul Judecătoriei A. și a numitului B. G. pentru infracțiunile de luare și dare de mită, prev. de art. 289-290 C.pen și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru infracțiunea prev. de art. 297 al. 1 C.pen.
În motivare s-a arătat că:
Prin plângerea înaintată Inspectoratului de Poliție a Județului A., petenta S. A. a solicitat cercetarea magistratului judecător A. R. din cadrul Judecătoriei A. pentru infracțiunea de luare de mită și abuz în serviciu, fapte prev. și ped. de art. 289 al. 1 C.pen. și art. 297 al. 1 C.pen. și a numitului B. G. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 290 al. 1 C.pen.
Petenta a reclamat faptul că magistratul judecător face tot posibilul pentru a-l sprijini pe numitul B. G. care are calitate de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei A. în care este și ea parte. Petenta a indicat mai multe prevederi ale Codului de procedură civilă - referitoare la: calitatea procesuală a părților, cuprinsul cererii de chemare în judecată, nulitatea cererii de chemare în judecată, cuprinsul cererii în procedura de partaj judiciar - pe care, potrivit susținerilor sale, judecătorul intimat le-ar fi încălcat.
Procurorul de caz a constatat că din înscrisurile depuse de petentă rezultă că aceasta a avut calitate de pârâtă în dosarul nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect sistarea stării de indiviziune a unui imobil din localitatea Secusigiu, jud. A. și care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 1504/02.04.2014 pronunțată de judecătorul A. R.. Prin hotărârea anterior indicată s-a dispus sistarea stării de indiviziune, atribuirea imobilului către reclamantul B. G., cu obligația acestuia de a plăti o sultă petentei S. A., aceasta din urmă fiind obligată la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată.
De asemenea, a observat că petenta a formulat în respectiva cauză și o cerere de recuzare a judecătorului A. R., ce i-a fost respinsă și că între părți au avut loc mai multe litigii referitoare la imobilul din localitatea Secusigiu, având ca obiect fie partajul judiciar, fie ieșirea din indiviziune.
Organul de urmărire penală a constatat că nu rezultă din nicio probă depusă la dosar, că magistratul judecător ar fi primit sume de bani și că numitul B. G. ar fi dat acestuia vreo sumă de bani, pentru ca judecătorul, contrar atribuțiilor de serviciu să pronunțe o hotărâre judecătorească favorabilă numitului B. G..
Față de acestea și făcând trimitere la prevederile art. 6 al. 1 C.pr.civ., art. 10 și art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, procurorul a concluzionat că simpla afirmație a unei părți din proces că judecătorul a primit sume de bani pentru a favoriza partea adversă, nesusținută de nicio probă, nu poate fundamenta declanșarea unui proces penal. Privitor la acest aspect, s-a reținut și faptul că, însăși petenta a invocat, în plângerea formulată, încălcarea unor norme de procedură civilă care, dacă ar fi avut loc, ar putea fi înlăturate prin intermediul căilor de atac prevăzute de legislația procesuală civilă.
Astfel, procurorul de caz a conchis că faptele de luare și dare de mită, reclamate de petentă nu există, potrivit art. 16 al. 1 lit. a C.prn., sens în care, s-a dat o soluție de clasare.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu perv. de art. 297 al. 1 C.pen., a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare, în temeiul art. 38 al. 1 lit. c C.pr.pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, apreciind ca fiind competent sub acest aspect.
Împotriva ordonanței de clasare și declinare a competenței a formulat plângere petenta la procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara, care prin ordonanța nr. 537/II/2/2014 din data de 07.10.2014 a respins-o ca nefondată.
În continuare, petenta, cu precizarea „prin mandatar P. O.” a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, criticând ambele ordonanțe și susținând că magistratul intimat a încălcat prevederile art._, 442, 443 din Noul C.pr.civ.
De asemenea, a arătat că procurorul și procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara nu au administrat probe și că soluția dată de magistratul intimat denotă cu certitudine că s-a pronunțat după ce a luat mită de la celălalt intimat vizat
în plângere.
Curtea reține că prezenta plângere se judecă în temeiul dispozițiilor art. 340 și urm C.pr.pen potrivit art. 15 alin. 3 din Legea 255/2013.
Analizând plângerea formulată de petentă pe baza lucrărilor premergătoare efectuate în cauză și prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată iar soluția procurorului este legală și temeinică.
Infracțiunile reclamate de petent nu există în materialitatea lor.
Astfel, se constată că, aspectele sesizate de petenta S. A., nu constituie fapte de natură penală, ci reprezintă normala exercitare a atribuțiilor de serviciu de către magistratul vizat în plângere.
A admite că judecătorul răspunde penal pentru hotărârea dată, ori pentru modul de interpretare și aplicare a legii, ar echivala cu încălcarea principiilor care guvernează justiția și activitatea judecătorilor, respectiv independența și imparțialitatea judecătorilor și autoritatea de lucru judecat.
Soluția dată în cazul magistratului este rezultatul deliberării judecătorului și reprezintă opinia acestuia în speța dedusă judecății, după cum cele reținute în considerente reprezintă tot opinia judecătoriului.
Răspunderea penală a judecătorilor pentru hotărârile pronunțate este o excepție, putând fi angajată doar în cauzele în care legea permite acest lucru în mod expres, iar niciodată pentru pronunțarea unei hotărâri conform propriei conștiințe, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauza dedusă judecății, chiar dacă unele aspecte ar fi fost reținute în mod eronat de către judecători și chiar dacă hotărârea lor ar fi greșită și ulterior desființată în căile de atac.
Activitatea judiciară desfășurată în actualul sistem de drept are ca principiu fundamental independența magistraților care contribuie la înfăptuirea actului de justiție, principiu care se manifestă în posibilitatea conferită magistratului de a soluționa o cauză potrivit propriei conștiințe, respectiv, prin impunerea propriului mod de interpretare asupra mijloacelor de probă administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens.
Orice altă încercare de a reforma deciziile magistraților, prin declanșarea unei anchete penale pe considerentul că aceste decizii sunt abuzive, doar pentru ca acestea nu au fost conforme cu opinia părții care reclamă abuzul, în lipsa oricăror elemente care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, nu ar reprezenta altceva decât o imixtiune în cadrul actului de justiție, care nu este recunoscută și nici legiferată.
Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a apreciat că infracțiunile reclamate nu există în materialitatea lor, simpla afirmație a petentei că judecătorul intimat ar fi primit sume de bani pentru a favoriza partea adversă, nesusținută de nicio probă neputând fundamenta declanșarea unui proces penal.
Față de considerente expuse, Curtea reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror este corectă și temeinică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. a C.pr.pen., astfel încât în mod corect prim procurorul a respins plângerea petentei.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂTRĂȘTE:
În baza art.341 alin. 6 lit. a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta S. A. împotriva ordonanței de clasare și declinare a competenței din data de 28.07.2014 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara în dosar nr. 71/P/2014 și a ordonanței nr. 537/II/2/2014 din data 07.10.2014 emisă de procurorul șef serviciu din cadrul aceluiași P..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 10.12.2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
F. P.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./07.01.2015
Tehnored.O.I. 6 ex/22.12.2014
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
