Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 577/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 577/CO
Ședința publică din 17 decembrie 2014
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- S. T. Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul T. A. împotriva încheierii penale din data de 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații K. E. M. și Ș. M., aflați în stare de arest la domiciliu, asistați de avocat ales I. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar motivele contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul T. A..
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestație.
Procurorul susține contestația formulată împotriva încheierii tribunalului, considerând că în cauză se impune menținerea inculpaților sub control judiciar având în vedere faptele reținute în sarcina acestora.
Avocatul ales al inculpaților solicită respingerea contestației formulată în cauză, considerând că încheierea contestată este temeinică și legală.
De asemenea, avocatul ales al inculpaților solicită ca la pronunțarea soluției să se aibă în vedere următoarele aspecte: faptul că inculpații, anterior luării măsurii preventive, s-au prezentat de bună voie în fața organelor de cercetare penală; durata mare de timp în care s-au aflat în stare preventivă; faptul că faza de cercetare judecătorească este aproape de a fi finalizată și conduita lor corectă în toată perioada care s-au aflat sub control judiciar.
Inculpata Ș. M., având cuvântul, solicită respingerea contestației.
Inculpatul K. E. M., la rândul său, solicită respingerea contestației.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 11.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în baza art. 362, raportat la art. 242 Cod procedură penală, a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 22.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A., față de inculpații K. E. M. și Ș. M. (fostă K.).
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat că, prin încheierea din 22.04.2014 (f. 19-20 vol. II instanță fond), verificând legalitatea și temeiniciei arestului la domiciliu, instanța de fond, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a admis cererea formulată de inculpații K. E. M. și Ș. M. și a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală.
Această încheiere a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 243/CO din 25.04.2014, fiind respinsă contestația declarată de Ministerul Public.
De asemenea, s-a constatat că, între timp, în ședința din 04.12.2014, plenul Curți Constituționale a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 211-217 Cod procedură penală, care reglementează măsurile preventive controlul judiciar și controlul pe cauțiune, sunt neconstituționale, întrucât, nefiind stabilită o durată limitată în timp pentru care pot fi luate aceste măsuri, se încalcă art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale, cu raportare la libertatea individuală (art. 23), la libertatea circulației (art. 25) și la viața intimă, de familie și privată (art. 26).
Cu privire la această decizie, s-a constatat că nu a fost încă publicată, pentru a fi obligatorie pentru organele judiciare, însă, s-a apreciat că nu se poate face abstracție de faptul că decizia este cunoscută încă din data de 04.12.2014, urmare a comunicatului de presă dat de Curtea Constituțională, precum și a mediatizării sale.
Prima instanță a mai remarcat că inculpații K. E. M. și Ș. M. au fost reținuți și arestați preventiv, începând cu data de 18.06.2013, până la data de 10.03.2014 (f. 268 vol. I instanță fond), dată la care măsura a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. În continuare, la data de 22.04.2014, prima instanță a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, măsură care subzistă și azi.
Reținând că în toată această perioadă – aproximativ 1 an și 6 luni, inculpații au fost succesiv supuși măsurilor preventive, iar cauza, pe fond, suportă o nouă amânare, prima instanță a opiniat că menținerea inculpaților, în continuare, sub control judiciar, este nejustificată, în raport cu scopul măsurilor preventive, astfel cum este instituit la art. 202 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, respectiv în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată ori al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a constatat de asemenea, că în acest moment procesual, în cauză mai este de audiat un martor, cauza fiind amânată de mai multe ori pentru că nu a fost cunoscut domiciliul martorului, iar inculpații insistă în audierea acestuia, concluzionându-se că, judecata în primă instanță se apropie de final și că desfășurarea procesului penal s-a făcut în condiții legale.
Pe de altă parte, s-a reținut că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că, așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, ei s-au prezentat imediat în fața procurorului, venind din Austria, au respectat toate obligațiile impuse, atât la arestul la domiciliu, cât și cele de control judiciar, s-au prezentat în fața instanței la fiecare termen, având o conduită procesuală corespunzătoare, neexistând date din cele prevăzute la art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, care să determine menținerea controlului judiciar.
În ceea ce privește aspectul invocat de procuror, că inculpații ar încerca să influențeze martorul, pentru audierea căruia a fost amânată cauza, prima instanță a observat că nu a fost demonstrată în vreun fel, iar simpla afirmație că inculpații ar fi încercat acest lucru, în opinia acesteia nu este suficientă pentru menținerea controlului judiciar.
În fine, prima instanță, în raport cu decizia Curții Constituționale sus-menționată și cu faptul că Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență, în ședința din 10.12.2014, prin care să se modifice prevederile Codului de procedură penală, astfel încât să corespundă cerințelor Curții Constituționale, s-a conchis că măsura controlului judiciar luată la data de 22.04.2014, apare ca încetată de drept.
Împotriva încheierii Tribunalului A. a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul T. A., solicitând desființarea încheierii atacate ca fiind nelegală.
În motivare, s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât nu a trecut un termen rezonabil de la luarea măsurii preventive a controlului judiciar. De asemenea, s-a arătat că cercetarea judecătorească trenează din culpa inculpaților și că se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar raportat la gravitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați.
Examinând contestația, în limitele prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap la art. 416 și art. 418 C.pr.pen. instanța constată contestația neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În motivele invocate de către procuror în contestația formulată nu s-au invocat aspecte care să conducă la concluzia necesității menținerii controlului judiciar raportat la scopul pentru care a fost dispusă această măsură. Astfel măsura controlului judiciar, este o măsură restrictivă de drepturi, scopul acesteia fiind buna desfășurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărire sau judecată ori a prevenirii săvârșiri de noi infracțiuni. Luarea ori menținerea măsurilor preventive de libertate nu reprezintă o sancțiune a unui pretins comportament abuziv al inculpaților referitor la desfășurarea procesului penal. De asemenea, pretinsa conduită procesuală incorectă a inculpaților prin formularea de cereri ce duc la tergiversarea cauzei nu sunt aspecte de analizat pentru justificarea menținerii unei măsuri preventive, ci poate face obiectul vreunei contestații privind durata procesului. Mai mult, instanța de fond a analizat oportunitatea revocării controlului judiciar nu numai datorită depășirii unui termen rezonabil al tuturor măsurilor preventive luate față de inculpați dar și prin prisma conduitei procesuale a inculpaților, care nu au zădărnicit aflarea adevărului, s-au prezentat imediat la chemarea organelor de urmărire penală, nu există date sau indicii că ar încerca să se sustragă de la judecată.
Mai mult, nu există date din care să rezulte că inculpații ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar în cauză mai trebuie asculta un singur martor.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. A. împotriva încheierii penale din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul A., secția penală în dosarul nr._ și va menține încheierea atacată.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct.1. lit. b C.pr.pen., rap la art. 206 C.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T – Biroul T. A. împotriva încheierii penale din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina acestuia
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2014.
PREȘEDINTE,
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.P/09.01.2015
Tehnored. O.I./.19.12.2014
Prima instanță – Tribunalul A. – jud. M. C.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Contestaţie reabilitare judecătorească. Art.535 NCPP. Decizia... → |
|---|
