Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 199/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 199/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul B. G. împotriva sentinței penale nr.4222 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție excepția admisibilității căii de atac.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de către petent, ca inadmisibil.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4222/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 43 alin.3 C.proc.pen., s-a dispus reunirea cauzei cu nr._/325/2014 la cauza cu nr._ .
În temeiul art. 341 alin.6 lit.a C.proc.pen a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B. GHERORGHE, împotriva ordonanței din 16.07.2014 emisă în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara(dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara).
În temeiul art. 341 alin.6 lit.a C.proc.pen a fost respinsă ca tardivă plângerea conexă formulată de petentul B. GHERORGHE împotriva ordonanței din 16.07.2014 emisă în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara(dosar nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara).
În temeiul art.275 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 07.10.2014 sub dosar nr._ , petentul B. G., a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare dată în dosar nr._/P/2011 și împotriva ordonanței de respingere a plângerii din dosar nr. 2151/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 340 CPP, solicitând admiterea plângerii formulate și desființarea ordonanțelor atacate ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cercetările au fost făcute cu constatarea mai multor neregularități de natură financiar contabilă și nu s-a ținut cont de probele indubitabile ale vinovăției intimatului R. R.. Petentul a mai arătat că organele de cercetare penală au ignorat îndepărtarea pericolului social prezentat de intimat și sancționarea faptelor sale evidente a fost considerată facultativă., toleranța acestor fapte fiind înscrisă la favorizarea infractorului. Petentul a mai arătat că prin acțiunile intimatului împotriva familiei sale, acesta a adus grave prejudicii materiale și morale, petentul solicitând daune în valoare de 3000 de euro.
Sub aspect probatoriu, la dosarul cauzei au fost atașate dosarul nr._/P/2011 și copia lucrării nr. 2151/II/2/2014 ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
La termenul de judecată din 04.12.2014, la dosarul prezentei cauze a fost conexat dosarul nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect plângerea formulată de petentul B. G. împotriva soluțiilor emise în dosarele nr._/P/2012 și_/P/2012 ale parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la 07.11.2014, trimisă ulterior pe cale administrativă Judecătoriei Timișoara, unde a fost înregistrată la data de 17.11.2014
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 16.07.2014, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/P/2011, emisă în urma cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii penale formulate de către petentul B. G., s-au dispus următoarele:
1. clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 244 alin. 1 Cp, art. 270 alin.1 Cp, cu aplic. art. 5 C.pen., pe motiv că faptele sesizate nu există.
2. clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. si ped. de art. 242 alin. 1 Cp.,art. 295 alin. 1 Cp. si art. 302 ind. 1 Cp. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen apreciindu-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
3. clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. si ped. de art. 317 alin. 2 Cp. si art. 318 Cp. cu aplic. art. 5 C.pen întrucât faptele nu au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege.
4.clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. si ped. de art. 220 alin. 1 Cp. din 1969, art. 318 Cp., art. 290 alin.1 Cp. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., întrucât nu există probe că persoanele reclamate au săvârșit infracțiunile pentru care s-a formulat plângerea.
5.clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. ped. de art. 24 alin. 1 lit.a din Legea 50/1991 întrucât nu există probe că persoanele reclamate au săvârșit infracțiunile pentru care s-a formulat plângerea.
Împotriva acestei soluții, petentul B. G. a formulat, în termen legal plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, care prin ordonanța nr. 2151/II/2/2014 din 12.09.2014, comunicată petentului la data de 30.09.2014, a constatat ca legală și temeinică soluția atacată.
Prin plângerea adresată instanței în temeiul art. 340 C.proc.pen. și înregistrată sub nr. de dosar_ petentul a criticat soluția adoptată prin ordonanța sus-amintită, apreciindu-se ca nelegală soluția adoptată în contextul în care s-a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă comiterea faptelor, astfel cum s-a formulat plângerea.
Aceleași aspecte de nelegalitate au fost invocate și prin plângerea formulată la 07.11.2014 împotriva aceleiași ordonanțe, plângere depusă inițial la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și trimisă Judecătoriei Timișoara pe cale administrativă, unde a fost înregistrată sub numărul_/325/2014, conexată la cauza cu numărul_ pentru motivele expuse anterior
Analizând, în raport de disp.art. 340 și urm. C.proc.pen., plângerea petentului judecătorul de cameră preliminară a apreciat că aceasta este nefondată, pentru considerentele de mai jos, reținând în prealabil dispozițiile art. 15 alin.3 din Legea 255/2013 de punere în aplicare a noului cod de procedură penală, potrivit cărora soluțiile de netrimitere în judecată cu privire la care termenul de formulare a plângerii la instanță nu a expirat la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse plângerii la judecătorul de cameră preliminară, în condițiile prevăzute de art. 340 din Codul de procedură penală, plângerea soluționându-se potrivit legii noi.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor invocate de petent, precum și a actelor și lucrărilor de la dosar, s-au constatat următoarele:
În data de 01.11.2011 s-a înregistrat la P. de pe lingă Judecătoria Timișoara plângerea depusă de către Bogos G. împotriva numitului R. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 214 Cp.1969 constând in faptul ca nu exista o hotărâre a adunării generale privind bugetul de venituri si cheltuieli si nici un bilanț sau verificare contabila din 2008 si veniturile din chirii nu sunt repartizate corect si legal fiind folosite doar pentru locatarii de la scara D2-D3, art. 215 alin. 1 Cp1969, constând in neînștiințarea si nedespăgubirea locatarilor cu privire la expunerea la radiații dăunătoare sănătății generate de antenele de emisie - recepție, art. 215 ind. 1 Cp1969, constând in faptul ca valoarea chiriei încasata pentru antena S.C. Orange România S.A. este folosita doar in folosul unei părți dintre proprietari, art. 220 alin. 1 Cp.1969 constând in cedarea a 150 mp de terasa fără acordul proprietarilor si închirierea uscătoriei, art. 221 Cp1969. constând in nerepartizare corectă si legala a veniturilor din chirii, art. 286 Cp. 1969 si art. 287 Cp.1969 constând in folosirea ștampilei asociației de proprietari fără mențiunea "Dl " ștearsă, art. 290 Cp.1969 constând in întocmirea si depunerea de înscrisuri false pentru obținere autorizației de construire numărul 292/2010, art. 302 ind. 1 Cp.1969 constând in faptul ca nu exista o hotărâre a adunării generale privind bugetul de venituri si cheltuieli și nici un bilanț sau verificare contabila din 2008, art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 constând in montare pe imobil a patru antene fără autorizație de construcție, înlocuirea geamului de 1a uscătorie, demolarea si refacerea hidroizolației de deasupra apartamentului 30 far autorizație de construcție. Aceeași plângere a fost formulată și cu privire la comiterea, de către numitul C. C.-S. a infracțiunii prev. și ped. de art. 246 Cp.1969 constând in emiterea autorizației de construire numărul 292/2010 fără respectarea legislației in domeniu.
Prin raportare la actele dosarului se apreciază, în ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă, reglementată de art. 242 alin.1 din noul cod penal, în vigoare din 01.02.2014 că aspectele invocate în cuprinsul plângerii în sensul că nu exista o hotărâre a adunării generale privind bugetul de venituri si cheltuieli, un bilanț sau verificare contabila din 2008, așa încât veniturile din chirii nu sunt repartizate corect si legal, fiind folosite doar pentru locatarii de la scara D2-D3 nu se circumscriu tipicității acestei infracțiuni în condițiile în care din actele dosarului nu există dovezi privind pricinuirea, cu știință, a unor pagube în dauna patrimoniului asociației administrat de către intimatul R. R.. În mod similar, nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin.1 din noul cod penal, câtă vreme nu se poate vorbi despre prezentarea de către intimat ca adevărată, a unei fapte mincinoase, radiațiile generate de antenele de emisie recepție încadrându-se în limitele normale.
Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare sesizată, se constată că art. 295 din noul Cod penal, în vigoare de la 01.02.2014 prevede ca infracțiune fapta funcționarului care își însușește, folosește sau trafichează, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează însă, raportat la actele dosarului se constată că, în condițiile în care sumele de bani încasate cu titlu de chirie din contractul încheiat cu . au fost depuse în contul asociației de proprietari și folosite în interesul acesteia din urmă, fapta reclamantă de petent nu este prevăzută de legea penală.
Totodată, aspectele legate de cedarea a 150 mp de terasa fără acordul majorității proprietarilor si închirierea uscătoriei, către S.C. Orange România S.A. au mai făcut obiectul cercetărilor in dosarul penal numărul 7965/ P/2008 in care la data de 19.05.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, așa încât o nouă analiză a acestei fapte nu se mai impune. Pentru aceleași considerente judecătorul de cameră preliminară apreciază ca neîntemeiate criticile cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 270 alin.1 C.pen., câtă vreme prin ordonanța din 23.06.2014 emisă în dosarul nr._/P/2012 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la comiterea aceleiași infracțiuni sesizate de către petentul B. G..
În ceea ce privește afirmația potrivit căreia R. R. a aplicat ștampila
asociației de proprietari alterată prin ștergerea mențiunii Dl din titulatura asociației
pe unele documente depuse la instanța civilă, având în vedere că în urma cercetărilor efectuate în cauză, prin ridicarea de impresiuni de la respectiva ștampilă, s-a constatat că aceasta prezintă și mențiunea Dl în denumirea asociației nu se poate aprecia asupra comiterii infracțiunilor prev. de art. 317 și art. 318 din noul Cod penal.
În ceea ce privește înscrisurile depuse pentru obținerea autorizației de construire numărul 292/2010, din adresa Primăriei Timișoara nr. RU2011-_/2011 rezulta ca pentru obținerea autorizației au fost depuse extrasele de carte funciara numărul_ Timișoara_ - CI Timișoara, acord Asociația de proprietari Piatra Craiului, nr. 3, Dl D2, D3 in forma autentica, contractul de concesiune nr. 2220/04.07.2008 și documentația tehnica, precum și faptul că aceasta a fost emisa in condiții de legalitate.
Privitor la aspectul ca nu exista o hotărâre a adunării generale privind bugetul de venituri si cheltuieli si nici un bilanț sau verificare contabila din 2008 aceste aspecte nu se încadrează, in prevederile art. 302 ind. 1 Cp. din 1969, fapta fiind reglementată drept contravenție conform art. 56 alin. 1 lit. b din 230/2007, constând în neîndeplinirea atribuțiilor de către președinte, membrii comitetului executiv, cenzori, administrator de imobil, așa încât soluția de clasare pe motiv că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală e apreciată ca fiind legală și temeinică.
În fine, în ceea ce privește sesizarea petentului constând în montarea pe imobil a patru antene fără autorizație de construcție, înlocuirea geamului de la uscătorie, demolarea si refacerea hidroizolației de deasupra apartamentului 30 fără autorizație de construcție, judecătorul de cameră preliminară a reținut că din cercetări a rezultat ca trei dintre antene sunt de radioamatori si aparțin lui R. R. care deține certificatele de radioamator nr. 286/1963, nr. 45/1975, autorizația de radioamator de emisie recepție nr. T/1108/2011 valabila din 22.02.2011 până in 21.02.2016 si nr. T/007/2006 valabila din 22.02.2006 până in 21.02.2011, pentru montarea antenei gsm exista autorizația de construire nr. 292/2010 si, mai mult, toate aceste aspecte sesizate prin plângerea petentului au mai făcut obiectul cercetărilor in dosarul penal numărul_/P/2011, in care in data de 19.03.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 341 alin.6, lit.a C.proc.pen, rap.la art.15 alin.3 din legea 255/2013 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva ordonanței din 16.07.2014 emisă în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara(dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara).
În ceea ce privește plângerea conexă formulată de petentul B. GHERORGHE împotriva ordonanței din 16.07.2014 emisă în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara(dosar nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara), judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în raport de data comunicării ordonanței nr. 2151/II/2/2014 din 12.09.2014, prin care s-a respins plângerea petentului adresată prim procurorului de pe lângă Judecătoria Timișoara în temeiul art. 339 alin.4, respectiv 30.09.2014, plângerea formulată la 07.11.2014 apare ca tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului de 20 de zile, calculat de la momentul acestei comunicări, potrivit art. 340 alin.2. În atare situație, în temeiul art. 341 alin.6 lit.a C.proc.pen a fost respinsă această plângere ca tardivă.
Împotriva sentinței penale nr.4222 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel petentul B. G., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 5.01.2014, sub nr._ .
În motivarea apelului petentul, a solicitat, în esență, admiterea prezentei căi de atac și schimbarea în tot a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente: plângerea conexă împotriva ordonanței din 17.07.2014 emisă în dosarul nr. 2865/P/2011 a fost trimisă în termenul legal de 20 de zile de la data comunicării, care a fost 28.08.2014, iar contestația a fost trimisă cu scrisoare recomandată în data de 05.09.2014, precum și pe e-mail, la aceeași dată, 05.09.2014, având toate documentele, în original, privind încadrarea în termenele legale de comunicare; plângerea este întemeiată din toate punctele de vedere. Are trei procese civile câștigate și poate dovedi cu înscrisuri faptele penale ale numitului R. R..
Solicită, admiterea plângerii, desființarea sentinței penale atacată, ca fiind nelegală și netemeinică, urmând a se dispune înaintarea plângerii prim – procurorului parchetului, în vederea soluționării.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual penal, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Referitor la excepția inadmisibilității acestei căi de atac după punerea în discuție instanța a admis-o având în vedere faptul că sentința prin care prima instanță s-a pronunțat potrivit dispozițiilor art.341 alin.6 lit.a C.p.p. cu privire la plângerea formulată împotriva soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă potrivit art.341 alin.8 C.p.p.
În cauză, contestatorul a uzat de calea de atac a apelului neprevăzută de textul de lege menționat, astfel încât o nouă cale de atac introdusă de petent și neprevăzută de lege în enumerarea limitativă, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul B. G. împotriva sentinței penale nr.4222 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul B. G. împotriva sentinței penale nr.4222 din 4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/23.02.2015
Dact: A.B. 2 exempl/ 25 Februarie 2015
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
JCP: M. A. A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
