Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.203/CO
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 octombrie 2015
PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatoarea I. (fostă C.) E. G. împotriva sentinței penale nr. 296/20.08.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoarea lipsă, mandatar M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației.
Mandatarul contestatoarei solicită admiterea contestației, modificarea sentinței penale contestate în sensul admiterii cererii de reabilitare arătând că petenta are un serviciu stabil, lucră în străinătate, are venituri, însă sumele realizate îi ajung doar să acopere restanțele la imobilul închiriat, soțul ei a decedat.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și de menținere a sentinței penale contestate ca fiind legală și temeinică arătând că prima instanță în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentur a se putea dispune reabilitarea.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 296/20.08.2015 pronunțată de T. A. în dosar nr._,
În baza art. 533 Cod procedură penală, raportat la art. 168 lit. b Cod penal, s-a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta I. (fostă C.) E. G., fiica lui I. I. și V. A., născută la 03.12.1958 în Râmnicu V., jud. V., domiciliată în V., .-89, ., CNP_, cu domiciliul procesual ales în A., ., ., ., privind pedepsele: 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 171 din 29 iunie 2004, pronunțată de T. A. în dosarul nr. 4538/2003, definitivă prin decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4141 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 652 din 1 martie 2006, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 6573/2005, definitivă prin decizia penală nr. 24/A din 9 mai 2006 a Tribunalului A..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei A., condamnata I. (fostă C.) E. G. a solicitat să se dispună reabilitatea judecătorească cu privire următoarele pedepse: 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 171 din 29 iunie 2004, pronunțată de T. A. în dosarul nr. 4538/2003, definitivă prin decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4141 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 652 din 1 martie 2006, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 6573/2005, definitivă prin decizia penală nr. 24/A din 9 mai 2006 a Tribunalului A..
În motivarea cererii, petenta a arătat că nu a suferit nicio condamnare în intervalul de timp prevăzut de art. 168 Cod penal, iar în această perioadă a avut asigurată existența prin muncă cinstită și a avut o bună conduită morală și socială.
În drept, invocă dispozițiile art. 166, art. 168 Cod penal, art. 529, art. 530 și art. 537 Cod procedură penală.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 171 din 29 iunie 2004, pronunțată de T. A. în dosarul nr. 4538/2003, definitivă prin decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4141 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta I. (fostă C.) E. G. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 vechiul Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, petenta a fost obligată, în solidar cu persoana condamnată Pit G. A., aceasta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente .. A., la plata despăgubirilor civile în sumă de 1._ lei vechi către S.C. Shell România S.R.L. la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr. 652 din 1 martie 2006, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 6573/2005, definitivă prin decizia penală nr. 24/A din 9 mai 2006 a Tribunalului A., petenta a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 vechiul Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, petenta a fost obligată să plătească la bugetul de stat suma de 7.958,80 lei, cu titlul de despăgubiri civile și suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. 1 lit. a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.
Potrivit art. 167 alin. 1 Cod penal, termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Conform dispozițiilor art. 168 Cod penal cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:
a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Din actele dosarului nu rezultă că petenta I. (fostă C.) E. G. a achitat cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârile de condamnare. De asemenea, aceasta nu a făcut dovada că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau că părțile civile au renunțat la despăgubiri.
Față de considerentele de mai sus, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 168 Cod penal, instanța, în baza art. 533 Cod procedură penală, raportat la art. 168 lit. b Cod penal, a respins cererea de reabilitare formulată de petenta I. (fostă C.) E. G..
Întrucât cererea a fost respinsă, baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petenta a fost obligată la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație contestatoarea I. (fostă C.) E. G. arătând în motivare faptul că deși a fost angajată în Italia i-a fost imposibil să achite sumele stabilite prin hotărârea judecătorească având în vedere faptul că a trebuit să acopere restanțele pe care le-a avut la apartamentul închiriat unde locuia fostul ei soț, medicamentele pe care trebuia să i le procure acestuia precum și alte datorii acumulate în țară datorită proceselor.
Se mai arată faptul că partea civilă nu a formulat nicio cerere de executare silită împotriva ei iar de la data pronunțării hotărârii și până în prezent a intervenit termenul de prescripție prev. de art. 2500 și urm. cod civil.
De asemenea, se mai arată faptul că instanța putea să pronunțe o hotărâre de reabilitare și fără achitarea despăgubirilor civile având în vedere faptul că i-a fost cu neputință sumele de bani.
Analizând contestația declarată prin prisma motivelor formulate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, urmând a respinge contestația pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a analizat dacă în speță sunt întrunite atât dispozițiile art. 167 cât și cele ale art. 168 din actualul cod penal.
Dacă în ceea ce privește termenele prevăzute de art. 165 și art. 166 cod penal instanța nu a găsit aspecte de natură a constata neîmplinirea termenului prevăzut de lege, nu aceeași este situația condițiilor prev. de art. 168 c.p.
În acest sens judecătorul fondului a procedat la verificarea îndeplinirii condițiile prev. de art. 168 lit. b) c.p., aceea a achitării integrale a cheltuielilor de judecată și a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Încă de la data formulării cererii, condamnata nu a putut depune la dosar dovada achitării cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile, mărginindu-se doar să arate că deși a fost o perioadă de timp angajată, nu a avut posibilitatea achitării sumelor de bani.
De asemenea și prin prezenta contestație condamnata a adoptat aceeași poziție procesuală invocând și mai mult în susținerea sa faptul că de vreme ce partea civilă nu a formulat o cerere de executare silită, pretențiile acesteia s-au prescris.
Curtea constată faptul că textul legii nu face diferență între despăgubirile prescrise și cele actuale și nici nu prevede obligativitatea pentru creditor de a cere executarea silită în dauna debitorului.
Dispozițiile art. 168 lit. b) c.p. prevăd numai faptul că în speță trebuie să se facă dovada achitării integrale a cheltuielilor de judecată și a despăgubirilor civile „afară de cazul când condamnatul dovedește că nu a avut posibilitatea să se îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri”.
În speța dedusă judecății nu s-a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte faptul că partea civilă ar fi renunțat la despăgubiri iar condamnata deși avea obligația să dovedească că nu a avut posibilitatea achitării cheltuielilor de judecată, s-a mărginit doar să arate că sumele de bani câștigate în urma muncii prestate au fost insuficiente și nu i-au permis achitarea tuturor cheltuielilor și a despăgubirilor la care a fost obligată prin hotărâri judecătorești, precum și a cheltuielilor necesare desfășurării unui trai normal împreună cu soțul său.
Date fiind cele mai sus reținute, Curtea constată faptul că în mod întemeiat prima instanță a constatat a nu fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 168 lit. b) c.p. și a respins în mod corect cererea de reabilitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 535 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea I. (fostă C.) E. G. împotriva sentinței penale nr. 296/20.08.2015 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p, obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2015.
PREȘEDINTE,
I. P.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./03.12.2015
Tehnored. C.P./4 ex/03.12.2015
Primă instanță: Trib.A. – jud.C.V.L.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1101/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1109/2015.... → |
|---|
