Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 1068/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1068/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1068/A
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de condamnatul ȘEBEȘTYEN T. împotriva sentinței penale nr. 312 din 01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru condamnatul apelant lipsă, avocat ales M. L., în substituirea avocatului ales I. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul din oficiu Tuică A. solicită acordare onorariu parțial.
Instanța, constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de apel de către condamnat și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al condamnatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarului nr._ . Susține că, inculpatul nu a avut cunoștință de existența unui proces penal pe rolul instanțelor, luând cunoștință de faptul că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare, de la autoritățile din Ungaria. Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece în mod cu totul eronat a reținut faptul că inculpatul ar fi fost citat la domiciliul cunoscut și că a luat cunoștință despre existența procesului penal pornit împotriva sa, contrariul rezultând în mod clar din probatoriul administrat în cauză și anume, documentele depuse de către inculpat în original și traduse în limba română, prin apărător ales la termenul de judecată din data de 30.06.2014 cât și din compararea semnăturilor pe confirmările de primire de la dosar. Astfel, solicită a se reține că, inculpatul nu a fost legal citat la proces și nu a avut cunoștință de nici un alt mod oficial despre procesul penal ce s-a desfășurat împotriva sa, neparticipând nici la urmărire penală și nici la cercetarea judecătorească, fiind privat de dreptul la apărare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, precum și a cererii de redeschidere a procesului penal, semnătura atât de primire a copiei minutei cât și a hotărârii, de la prima instanță, aparține inculpatului.
C.,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 312/01.109.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului A. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 477 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului A. definitivă prin decizia penală nr. 35/A din 11 februarie 2013 a Curții de A. Timișoara, formulată de condamnatul S. T..
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această prima instanță, la data de 3 iunie 2015, condamnatul S. T. a solicitat redeschiderea procesului penal în ceea ce privește dosarul nr._ în care a fost condamnat.
În motivarea cererii sale, acesta a arătat că la data de 19 aprilie 2015 a fost reținut de autoritățile maghiare la punctul de trecere a frontierei dintre Serbia și Ungaria, ocazie cu care i s-a comunicat că pe numele său a fost emis mandatul de executare a unei pedepse privative de libertate de către Tribunalul A.. La data de 20 aprilie 2015 Tribunalul din Budapesta a respins cererea autorităților române privind executarea mandatului european și a dispus punerea sa în libertate.
În continuare, condamnatul a arătat că nu a fost citat la nici un termen de judecată, nu a avut cunoștință despre existența unui proces penal împotriva sa pe rolul instanțelor din România, luând la cunoștință despre condamnare doar la punerea sa în executare. Condamnatul a susținut că a înființat în România o societate comercială dar nu a desfășurat nici o activitate comercială și nu a senat vreun act contabil sau de altă natură în numele societății.
În conformitate cu prevederile CEDO, întrucât nu a avut posibilitatea de a formula apărări solicită redeschiderea procesului penal.
Procedând la analizarea admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 alin. 1 Cod procedură penală, din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 19 mai 2015, pe rolul Tribunalului A., s-a înregistrat cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul S. T., cerere înaintată prin fax (fila 8). La data de 21 mai 2015 această cerere a fost restituită de către Tribunalul A., cu adresa nr. 203/40/ 21.05.2015 (fila 6), cu mențiunea de a depune copia mandatului de executare și a sentinței penale de condamnare și de ase prezenta personal sau să angajeze un avocat care să îl reprezinte.
La data de 28 mai 2015 cererea condamnatului a fost restituită din nou de către Tribunalul A. prin adresa nr. 219/40/28 mai 2015, cu precizarea de a anexa dovada mandatului de reprezentare a d-lui avocat ales.
D. urmare, la data de 3 iunie 2015 cererea de redeschidere a procesului penal a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A., formând obiectul prezentului dosar.
Având în vedere înscrisul aflat la fila 10 dosar – Hotărârea Tribunalului din Budapesta nr._ /3 din 20 aprilie 2015, din care rezultă că la data de 19 aprilie 2015, condamnatul S. T. a fost reținut în vederea executării mandatului de executare emis pe numele acestuia de către Tribunalul A., dată la care a luat la cunoștință despre existența unei hotărâri de condamnare împotriva sa și data la care acesta a depus la Tribunalul A., cerere de redeschidere a procesului penal (19 mai 2015), se constată că aceasta s-a înregistrat cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 466 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, s-a constatat că prezenta cerere de redeschidere a procesului penal a fost formulată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 469 alin. 1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a încunoștințat instanța.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că în cursul judecării cauzei inculpatul S. T. a fost citat de la adresa de domiciliu din Serbia, M. Pijace, .. 2, pe care acesta a indicat-o în actele de constituire a ., la Oficiul Registrului Comerțului.
Pentru termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, confirmarea de primire a scrisorii recomandate înaintată inculpatului, la adresa susmenționată a fost semnată de acesta (fila 9-10 dosar primă instanță).
După pronunțarea sentinței penale nr. 477 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului A., prin care inculpatul S. T. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani în detenție pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, s-a procedat la comunicarea minutei către acesta, confirmarea de primire a scrisorii recomandate, fiind semnată de către inculpat (fila 21 dosar primă instanță). De asemenea, inculpatul a semnat confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care i s-a comunicat sentința penală conform înscrisului de la fila 20 (dosar primă instanță).
Ca urmare a exercitării căii de atac a apelului de către partea civilă ANAF – DGFP A., în fața Curții de A. Timișoara, inculpatul a fost citat de la aceeași adresă de domiciliu și procedura de citare s-a restituit cu mențiunea că acesta a refuzat primirea (fila 8-9 dosar instanță de apel). După soluționarea apelului, decizia penală nr. 35/A din 11 februarie 2013 a Curții de A. Timișoara, a fost comunicată inculpatului la aceeași adresă cunoscută, fiind restituită cu mențiunea „refuză primirea”.
Așadar, în raport de aceste împrejurări, s-a constatat că în cauză persoana condamnată S. T. a fost citată de la domiciliul cunoscut și a luat la cunoștință despre existența procesului penal pornit împotriva sa, prin semnarea confirmărilor de primire a scrisorilor recomandate astfel că s-a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală și pe cale de consecință, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul ȘEBEȘTYEN T. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarului nr._ . Susține că, nu a avut cunoștință de existența unui proces penal pe rolul instanțelor, luând cunoștință de faptul că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare, de la autoritățile din Ungaria. Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece în mod cu totul eronat a reținut faptul că ar fi fost citat la domiciliul cunoscut și că a luat cunoștință despre existența procesului penal pornit împotriva sa, contrariul rezultând în mod clar din probatoriul administrat în cauză și anume, documentele depuse de în original și traduse în limba română, prin apărător ales la termenul de judecată din data de 30.06.2014, cât și din compararea semnăturilor pe confirmările de primire de la dosar. Astfel, solicită a se reține că, nu a fost legal citat la proces și nu a avut cunoștință în niciun alt mod oficial despre procesul penal ce s-a desfășurat împotriva sa, neparticipând nici la urmărire penală și nici la cercetarea judecătorească, fiind privat de dreptul la apărare.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de condamnatul Șebeștyen T. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a examinării documentelor existente la dosarul cauzei se poate constata că petentul Șebeștyen T. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin sentința penală nr. 477/11.12.2012 a Tribunalului A., hotărâre care a fost menținută cu privire la pedeapsa inculpatului, prin decizia penală nr. 35/A/11.02.2013 a Curții de A. Timișoara, fiind emis mandatul de executare al pedepsei de către Tribunalul A..
Argumentele petentului s-au axat pe faptul că acesta nu ar fi cunoscut existența unui proces penal pe rolul instanțelor din România, luând cunoștință de hotărârea definitivă de condamnare a acestuia cu ocazia executării mandatului de executare emis pe numele acestuia de către Tribunalul A., întrucât ar fi fost citat la o altă adresă decât la care domicilia.
Ca urmare a examinării înscrisurilor de la dosar se poate constata că hotărârea de redeschidere a procesului penal nu este fondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.466 C.p.p., care reglementează instituia redeschiderii procesului penal în cazul în care persoana condamnată a fost extrădată dintr-o altă țară.
O primă observație se referă la faptul că pentru a beneficia de redeschiderea procesului penal trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat la cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut înștiința instanța. Mai mult decât atât nu este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales, un mandatar, iar după comunicarea potrivit legii a sentinței de condamnare nu a declarat apel.
Văzând toate aceste elemente în raport cu situația condamnatului Șebeștyen T., instanța constată că nu sunt îndeplinite niciuna din aceste condiții impuse de art.466 C.p.p., respectiv că petentul a fost citat la adresa cunoscută de către instanțele române, din Serbia, loc. M. Pijace, ..2, procedura de citare fiind îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 27.11.2012, iar apoi a fost îndeplinită în mod corect și procedura de comunicare a hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță, iar apoi în calea de atac a apelului promovat de către parte civilă ANAF – DGFP A. în fața Curții de A. Timișoara inculpatul a fost citat de la aceeași adresă, iar procedura de citare a fost restituită cu mențiunea că inculpatul ar fi refuzat primirea, aceeași situație repetându-se în momentul comunicării deciziei pronunțată de către instanța de apel.
În aceste condiții nu poate fi vorba de faptul că inculpatul nu a fost citat, nu a avut cunoștință de derularea vreunui proces penal împotriva lui și nu a exercitat pe de altă parte calea de atac a apelului cu toate că hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță i-a fost comunicată la adresa cunoscută, fiind o condiție esențială promovarea acestei căi de atac în accepțiunea legiuitorului în vederea considerării ca admisibilă a cereri de redeschidere a procesului penal.
Considerațiile petentului legate de faptul că nu a primit citațiile destinate acestuia, că semnăturile nu i-ar aparține pe citații și comunicările invocate, nu sunt susținute în concret, iar dacă a mai avut și o altă adresă unde ar fi dorit să i se comunice actele de procedură trebuia să le indice organelor judiciare, astfel că aceste apărări în opinia instanței de apel nu pot conduce la o altă concluzie decât că cerere formulată de condamnatul Șebeștyen T. este nefondată, hotărârea Tribunalului A. fiind temeinică și legală și urmează a fi menținută în consecință.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul ȘEBEȘTYEN T. împotriva sentinței penale nr. 312 din 01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga condamnatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Va dispune plata sumei de 130 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul ȘEBEȘTYEN T. împotriva Sentinței penale nr. 312 din 01.09.2015 pronunțată de Tribunalul A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: GB/29.10.2015
Dact: A.B.2 exempl/27 Octombrie 2015
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud: C. B. M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1109/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1122/2015.... → |
|---|
