Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 91/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 91/PI
Ședința publică din 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea cererii de strămutare formulată de petiționara V. R. SA cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru petenta V. R. SA se prezintă avocat R. C.-E., în substituirea avocat R. F. A..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al condamnatului depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire, precum și motive de apel.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea cererii.
Apărătorul petentei, avocat R. C. E. invocă excepția de neconstituționalitate în procedura de cameră preliminară. Se arată că prin interdicția de a se formula o astfel de cerere îi sunt interzise petentului dreptul la un proces echitabil, dreptul de a fi soluționată cauza de o instanță imparțială.
Pe fond solicită admiterea cererii, arătând că imparțialitatea judecătorului este afectată, anterior acesta a soluționat favorabil o plângere formulată de către V. C., în aceleași condiții, împotriva băncii. Totodată se arată că același judecător a formulat cerere de abținere care însă a fost respinsă. Prin urmare, se arată că cererea de strămutare se impune a fi admisă întrucât celelalte mecanisme s-au dovedit ineficiente, precum și în vederea înlăturării oricărei suspiciuni privind lipsa de imparțialitate.
Procurorul solicită respingerea cererii ca nefondată, considerând că respingerea cererii de abținere formulată de judecător nu creează o situație de neimparțialitate.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C. de A. Timișoara sub nr._ din 14.05.2015 petiționara V. R. SA a solicitat strămutarea dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș susținând că la această instanță judecata nu se poate desfășura în condiții obiective de imparțialitate, datorită circumstanțelor cauzei și a calității părților.
Ca stare de fapt, petiționara a arătat că cursul lunii aprilie 2013 numitul V. C. a formulat o plângere penală împotriva V. R. SA solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.p. din 1969, faptă constând în aceea că în mod abuziv banca a raportat la Biroul de Credit o restanță mai mare de 30 de zile privind achitarea ratei pentru luna aprilie 2013.
Prin ordonanța din data de 15.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. s-a dispus clasarea pentru fapta penală imputată, în baza art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen, soluție conformată prin ordonanța nr. 56/II/2/2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere V. C., plângere care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș și constituie obiectul dosarului penal nr._, fiind trimisă spre competentă soluționare judecătorului de cameră preliminară A. M..
Petiționara a învederat că simultan cu această procedură, numitul V. C. a mai formulat o plângere penală și împotriva directorului regional al V. R. SA, V. M., solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 C.p. din1969, faptă constând în aceea că ar fi încercat să îl inducă în eroare cu ocazia negocierilor pe care le purta cu banca pentru modificarea unor clauze ale convenției de împrumut și pentru stingerea unor litigii civile intervenite între aceștia. Respectiva cauză penală a fost de asemenea clasată prin ordonanța din 12.09.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., în temeiul art. 16 al. 1 lit. c C.pr.pen, soluția fiind confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. prin ordonanța din 21.10.2014.
Împotriva acestei soluții, petentul V. C. a formulat plângere la Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, plângere care a fost admisă de același judecător, ordonanțele de clasare fiind desființate și cauza fiind retrimisă la parchet pentru începerea urmăririi penale.
În raport cu aceste aspecte, la data de 30.04.2015, d-na judecător A. M. a formulat o cerere de abținere în dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș având ca obiect plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată formulată de petentul V. C. în contradictoriu cu intimata V. R. SA, cu motivarea că a judecat o plângere similară formulată de același petent.
După verificarea cererii formulate și analizarea actelor dosarului, prin încheierea din 30.04.2015 un alt judecător din cadrul Judecătoriei Caransebeș, a respins cererea de abținere formulată în cauză de d-na judecător A. M..
S-a învederat de către petiționară că la termenul de judecată din data de 04.05.2015 apărătorul său ales a formulat o cerere de recuzare a d-nei judecător A. M., care intră în compunerea completului investit cu judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, invocându-se cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. f C.pr.pen, însă prin încheierea din data de 12.05.2015 s-a dispus respingerea cererii de recuzare.
Raportat la temeiurile care ar impune strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeș la o altă judecătorie din circumscripția Curții de A. Timișoara, petiționara a invocat existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților. S-a arătat că existența suspiciunii rezonabile că imparțialitatea judecătorului cauzei este afectată, reiese și din motivarea cererii de abținere formulată de acesta, în încheierea din data de 30.04.2015 reținându-se că „în motivarea cererii, judecătorul A. M. arată că soluția pe care ar putea-o pronunța în cauză este într-o oarecare măsură previzibilă pentru părți, în condițiile în care a judecat o plângere similară, formulată de același petent în contradictoriu cu intimatul M. V. – director al . – obiect al dosarului nr._, soluționat la data de 09.03.2015”; iar mecanismele obișnuite ale abținerii și recuzării s-au dovedit a fi insuficiente. Totodată, s-a arătat că faptul că încadrările juridice date faptelor precum și persoanele acuzate în cele dosare nu sunt aceleași, nu prezintă relevanță deoarece, pe de o parte, starea de fapt derivă din aceeași convenție de credit existentă între petentul V. C. și V. R. SA, iar pe de altă parte, într-un caz vorbim de persoana juridică V. R. SA, iar în celălalt de directorul regional al acestei bănci. În aceste condiții, petiționara a susținut că este afectată nu numai imparțialitatea judecătorului desemnat aleatoriu pentru soluționarea cauzei, ci și a altor judecători ai aceleiași instanțe, respectiv ai Judecătoriei Caransebeș, astfel că judecata la această instanță nu se poate desfășura în condiții obiective de imparțialitate, datorită circumstanțelor cauzei și a calității părților.
Analizând cererea de strămutare formulată de petiționară, în raport cu motivele invocate de aceasta și informarea comunicată de Tribunalul C.-S. nr. 312/C/04.06.2014, se constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că nu se poate admite că o cerere de strămutare formulată în procedura de cameră preliminară ar fi inadmisibilă câtă vreme în dispozițiile art. 75 alin. 2 C.p.p. se arată că: „Prevederile art. 71 – 74 se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră preliminară”.
Potrivit art. 74 C.pr.pen. curtea de apel competentă „strămută judecarea unei cauze de la un tribunal, sau după caz de la o judecătorie din circumscripția sa la o instanță de la același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”. Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe. Este adevărat că în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, ci și din perspectiva celui interesat; însă opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței cu toate că este importantă, nu este decisivă.
Starea de fapt expuse de petiționară este reală. Astfel. se constată că dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș a avut ca obiect soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 12.09.2014 dată de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 264/P/2014, menținută prin ordonanța primului procuror al aceluiași parchet nr. 477/II/2/2014 din 21 octombrie 2014 vizându-l pe intimatul M. V.. C. de A. apreciază ca relevante în soluționarea prezentei cereri de strămutare considerentele avute în vedere de judecător la pronunțarea hotărârii din dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș care vizează modul în care s-a efectuat cercetarea penală, neverificarea susținerilor persoanei vătămate, și nu existența unor indicii de vinovăție. Astfel, în considerentele încheierii nr. 83/09.03.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ se arată: „Analizând plângerea petentului raportat la probele administrate în dosarul de cercetare penală, instanța reține că deși în cauză s-a dispus de către procuror și primul-procuror clasarea cauzei, în faza de urmărire penală nu s-a administrat nici un fel de probă care să fundamenteze o asemenea soluție, cu excepția declarației suspectului și declarației martorei Sfânciog C., director al ..Caransebeș. Astfel, cu toate că partea vătămată a propus audierea unui martor, acest lucru nu s-a întâmplat. De asemenea, nu s-a verificat dacă suspectul a fost mandatat de către conducerea centrală a . cu clienții în termenii în care a negociat, sau a fost vorba de o inițiativă personală a domniei sale. Mai mult decât atât deși însuși suspectul susține în declarația sa că a purtat discuții pentru soluționarea diferendului dintre bancă și clienți cu un nr. de 7, 8 persoane – în ziua în care s-a discutat și cu partea vătămată, aceste persoane nu au fost identificate și nici nu au fost audiate pentru a se stabili dacă discuțiile s-au purtat în maniera invocată de către partea vătămată sau într-un alt mod. În fine, văzând că asupra unei chestiuni nesemnificative aparent (existența așa numitei ”BLACK LIST” la nivelul asociației băncilor din R. ) suspectul și martora, ambii persoane cu atribuții de conducere la nivelul V. SA nu au căzut de acord ( în sensul că unul a susținut că nu a auzit de așa-ceva, iar celălalt dimpotrivă-știa), instanța consideră că pentru elucidarea stării de fapt sub toate aspectele se impune testarea suspectului cu tehnica de specialitate pentru detectarea comportamentului simulat.”(Ecris Judecătoria Caransebeș) După cum se observă din paragrafele sus citate, la pronunțarea soluției, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere aspecte proprii dosarului de urmărire penală nr. 264/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, aspecte care nu se extind în mod automat asupra altor dosare de urmărire penală.
Pe de altă parte, obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș îl constituie legalitatea și temeinicia soluției de clasare dispusă față de V. R. prin ordonanța din 15.12.2014 dată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 245/P/2014 și ordonanței procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara nr. 56/II/2/2015 din 26.02.2015 pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.p. din 1969. Ca atare, dosarul a cărei strămutare se solicită, chiar dacă s-ar putea susține că decurge din aceleași raporturi convenționale inițiale, nu numai că vizează alt făptuitor, altă infracțiune și conduită imputată, dar a fost instrumentat distinct.
Analizând toate elementele anterior expuse, C. de A. constată că s-ar putea vorbi cel mult de o previzibilitate decurgând din norme legale și nu din pronunțarea unei soluții în cauza la care se face trimitere. Împrejurarea că judecătorul cauzei a formulat el însuși o cerere de abținere pe acest considerente, care a fost respinsă, nu conduce la constatarea unei suspiciuni rezonabile de imparțialitate a judecătorilor instanței și cu atât mai puțin nu se identifică împrejurări ale cauzei sau calității părților care să atragă asemenea suspiciuni.
Față de considerentele sus menționate, în temeiul art. 74 C.p.p. se va respinge cererea de strămutare formulată de petiționara V. R. SA cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 74 C.p.p. respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petiționara V. R. SA cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă petiționara la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B. Grefier,
C. U.
Red.-L.B. – 24.06.2015
Tehnored- .C.U.-24.06.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Încheierea... → |
|---|
