Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Încheierea nr. 14/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 14 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Chișineu-Criș, partea civilă J. T. G. și inculpatul L. T. C. împotriva sentinței penale nr. 120 din 30.10.2012 pronunțată de J. Chișineu Criș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales G. R., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă recurentă, reprezentată de avocat ales D. I., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, părțile civile intimate S. C. Județean A. și S. de Ambulanță Județean A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicarea unei pedepsei în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și cu circumstanțele săvârșirii faptei, arătând că reținerea de către prima instanță a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cp este nejustificată în condițiile în care inculpatul a mai fost cercetat pentru fapte de violență, fiind trimis în judecată alături de tatăl său pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cp.
Apărătorul ales al părții civile recurente critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate în ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciind că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cp, solicitând înlăturarea acestor circumstanțe și aplicarea unei pedepse în limitele prev. de art. 182 Cp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, de asemenea, se impune casarea sentinței recurate, instanța neacordând daune morale într-un cuantum echitabil, raportat la suferințele încercate de partea vătămată care a necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, fiind imobilizat la pat și în imposibilitate de a munci timp de 9 luni. Astfel că, raportat la situația în care s-a aflat partea vătămată, dar și la practica Curții de Apel Timișoara, se impune majorarea daunelor morale. Referitor la daunele materiale, partea vătămată a solicitat un total de 14.400 lei, făcând dovada cu martori că acesta avea un venit lunar de 1600 lei, fiind îngrijitor de animale, iar instanța a acordat doar suma de 5.000 lei, fără a motiva cum a ajuns la această sumă.
Referitor la recursul declarat de parchet, pune concluzii de admitere a acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului recurent reiterează motivele de recurs cuprinse în memoriul depus la dosarul cauzei și solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, în raport cu probatoriul administrat în cauză, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.c Cpp, raportat la art. 44,45 Cp, întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare și exonerarea de la plata oricăror despăgubiri civile.
Referitor la recursurile declarate de parchet și partea civilă, pune concluzii de respingere.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă și inculpat, despăgubirile civile fiind corect individualizate iar susținerile inculpatului privind legitima apărare fiind neîntemeiate.
Apărătorul părții civile recurente pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut de apărătorul său.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 306 Cpp,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 23.01.2013.
Dată în ședință publică azi,14.01.2013.
Președinte, Judecător Judecător
C. C. F. I. V. S.
Grefier
C. I.
Tehnored. C.I./23.01.13.
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 86/R
Ședința publică din 23 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile declarate de P. de pe lângă J. Chișineu-Criș, partea civilă J. T. G. și inculpatul L. T. C. împotriva sentinței penale nr. 120 din 30.10.2012 pronunțată de J. Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică de la 14.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.01.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 din 30.10.2012 pronunțată de J. Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a, art. 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. T. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicată, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă J. T. G. și a fost obligat inculpatul L. T. C., la plata către partea civilă a sumei de 10.000 (zecemii) lei cu titlu de despăgubiri civile morale și a sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale.
În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.998, 999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență A. și a fost obligat inculpatul L. T. C., cu datele de mai sus, la plata către partea civilă a sumei de 2493,24 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art.193 alin.2 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul L. T. C., cu datele de mai sus, la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă J. T. G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 274/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. Chișineu Criș din 29 mai 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. T.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 04.05.2011, organele de poliție din Sântana s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cod penal de către numitul L. T.-C..
Numitul J. T. G., parte vătămată în cauză, a lucrat în calitate de cioban pentru numitul C. T..
Partea vătămată J. T. G. a declarat că, la data de 14.04.2011, în jurul orelor 2000, aflat cu oile pe pășunea din localitatea Caporal A., la marginea satului, a fost abordat într-un mod injurios de către inculpatul L. T., care i-a reproșat că ar fi trecut cu oile pe pășunea sa și că măgarul său i-ar fi speriat calul, după care l-a lovit cu palma peste față și a căzut la pământ. Tot atunci, inculpatul a luat bâta de cioban a părții vătămate, conform relatărilor acesteia, și a lovit-o cu aceasta peste piciorul drept.
Partea vătămată a precizat că a simțit în acel moment dureri puternice la picior și întrucât nu s-a putut deplasa, a luat legătura telefonică cu stăpânul oilor, căruia i-a relatat cele întâmplate, iar acesta din urmă a chemat la fața locului organele de poliție și ambulanța. Ambulanța la transportat la S. Județean A. pentru îngrijiri medicale.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 284/A2 din 02.05.2011, leziunile traumatice ale părții vătămate Joldes T.-G., s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și necesită pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale. De altfel, partea vătămată a și fost internată la S. C. Județean A., Secția Ortopedie, în perioada 14-29.04.2011 i s-a efectuat investigații medicale și i s-a acordat îngrijiri medicale în vederea însănătoșirii.
În cauză au fost audiați martorii T. L. P. (minor-11 ani) și C. T..
Martorul C. T. a declarat că deține o turmă de oi în localitatea Caporal A., iar din martie 2011, partea vătămată a avut grijă de oi în schimbul unei sume de bani. Martorul a precizat că, la data de 14.04.2011 în jurul orelor 2000, a fost contactat telefonic de către partea vătămată care i-a spus că a fost lovit cu o bâtă peste glezna piciorului de către numitul L. T. și că nu se poate deplasa, aflându-se pe pășunea localității în dreptul casei inculpatului. Ajuns la fața locului, martorul a aflat de la partea vătămată cele întâmplate, după care a chemat organele de poliție și ambulanța.
Martorul ocular T. L. P., fiind audiat în prezența părintelui, a declarat că la acea dată s-a aflat în fața imobilului unde locuiește, respectiv în .. 96 și i-a văzut pe L. T., vecin din . lui Teodoraș”, adică partea vătămată, cum sau certat și adresat cuvinte jignitoare pe motiv că niște oi au intrat în grădina numitului L.. Martorul a precizat că L. T.-C. i-a luat bâta (parul) ciobanului și l-a lovit cu aceasta în picior, partea vătămată a căzut la pământ. Martorul a menționat că după ce l-a lovit cu parul pe cioban, numitul L. T. a plecat de acolo, și nu știe ce s-a mai întâmplat deoarece a fost chemat în casă de către mama sa. Martorului T. L. P. i-a fost prezentată pentru recunoaștere o planșă foto, acesta a indicat fără ezitare fotografia inculpatului L. T.-C., ca fiind persoana care l-a lovit pe cioban cu bâta, fapt consemnat într-un proces verbal.
Totodată, martorul a indicat locul unde s-a desfășurat . dintre cele două părți, acest loc fiind pe pășunea localității, fapt consemnat într-o planșă foto. Potrivit acestei planșe foto se observă locul evenimentului indicat de către martor, care se află pe pășunea localității, la aproximativ 5 metri față de locul indicat de către partea vătămată, la o distanță de 75 m față de imobilul cu nr. 95 (unde se află casa aparținând familiei L.) și la vreo 100 de metri față de locul indicat de inculpat.
Martorul T. L. P. a mai declarat că la momentul conflictului dintre cei doi, nu a văzut nici o altă persoană să fie de față.
Inculpatul a solicitat în apărare audierea martorilor M. P. S. și L. G. O..
Martorul M. P. a declarat că în timp ce se deplasa cu bicicleta în zonă l-a văzut pe numitul L. T. cum s-a certat cu o altă persoană. Martorul a menționat că partea vătămată ar fi vrut să-l lovească pe L. care i-a luat bâta și a dat cu bâta în jos, dar nu și-a dat seama dacă să lovească partea vătămată sau să se apere de câini.
Martorul L. G. a declarat că numitul L. s-a certat cu partea vătămată pe motiv că aceasta din urmă a intrat cu oile pe pășunea sa. Cearta dintre cei doi a degenerat, în sensul că ciobanul a vrut să-l lovească pe L. cu bâta în cap dar acesta i-a luat bâta, după care a lovit cu ea în jos. La fel ca și martorul anterior nici acesta nu și-a dat seama dacă lovitura a fost îndreptată către partea vătămată sau să se apere de câini. Martori propuși de către inculpat au fost asistați cu ocazia audierii de către apărătorul inculpatului. De asemenea, cei doi martori au declarat că . s-a întâmplat pe terenul inculpatului și că oile părții vătămate au intrat pe pășunea inculpatului, practic acesta a fost motivul pentru care s-a iscat cearta dintre ei.
Partea vătămată a declarat la rândul ei că în afara numiților T. L. și S. D., nu a văzut alte persoane care să fi fost de față la acest scandal.
Numitul S. D., fiind audiat a declarat că nu a fost prezent și nici nu a văzut cele întâmplate.
Locul comiterii infracțiunii, indicat de către cei doi martori, diferă față de cel indicat de către partea vătămată și martorul T. L. P.. Partea vătămată a precizat că oile care s-au aflat în grija sa nu au pătruns pe terenul inculpatului, la acea dată nu a fost însoțit de câini iar altercația dintre ei a avut loc la vreo 70 metri de pășunea inculpatului. Totodată, partea vătămată a precizat că nu îl cunoaște pe martorul M. P., iar despre martorul L. G. a menționat că acesta este în relații de prietenie cu inculpatul, fiind și vecini.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu examinarea părții vătămate. Potrivit Raportului de expertiză nr. 142/2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, leziunile traumatice înscrise în certificatul medic-legal au putut fi produse cu bâta respectivă, pentru vindecarea fracturii de gambă numitul J. a avut nevoie de 120 zile de îngrijiri medicale, diagnosticul stabilit și numărul de zile de îngrijiri medicale sunt corecte.
În cauză au fost întocmite procese verbale și planșe fotografice aferente de conducere în teren a părții vătămate, a martorului ocular T. L.-P. și a inculpatului. Din acestea au rezultat faptul că partea vătămată și martorul au indicat un alt loc, în care s-a comis ., față de cel indicat de către inculpat, între ele fiind o distanță de aproximativ 100 metri.
În cauză au mai fost audiați numiții L. C. și S. N. D. care au declarat că nu au văzut cele reclamate.
Inculpatul L. T. C. a declarat că a lovit partea vătămată în picior cu bâta respectivă, dar a precizat că a făcut-o după ce în prealabil aceasta ar fi încercat să-l lovească. A mai arătat că divergențele dintre cei doi au început de la faptul că partea vătămată a intrat cu oile pe pășunea sa, fapt pe care l-a mai făcut și înainte.
Partea vătămată a declarat că nu a intrat cu oile pe pășunea inculpatului și acesta s-a înfuriat deoarece caii lui s-au speriat de măgarul său. Aceasta a mai susținut că nu a încercat să-l lovească pe inculpat ci a dorit să se apere de acesta, care l-a lovit fără nici un motiv.
La data de 10.05.2012 a fost prezentat materialul de urmărire penală inculpatului ocazie cu care, în prezența apărătorului ales, nu a mai solicitat alte probe în apărare și nu a formulat alte cereri, recunoscând comiterea faptei.
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: rezoluție de începere a urmăririi penale (f. 4, 5); proces verbal de sesizare din oficiu (f. 11); certificat medico legal, raport expertiză (f. 13, 27, 28); declarația părți vătămate J. T. G. (f. 14); procese verbale (f. 17, 18); declarații L. T. (f. 19, 96, 98); proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 34); declarații martori: T. L.-P. (f. 36-38), C. T. (f. 39, 40), M. P.-S. (f. 41, 42), L. C. (f. 43), L. G.-O. (f. 44-46); planșe foto (f. 52, 53, 59, 60, 67-70)); proces verbal de recunoaștere de pe planșă foto (f. 62); proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii (f. 72-74); fișă cazier judiciar (f. 95); proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f. 97); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 100) și în cursul judecății: constituire de parte civilă (f. 7, 18); declarație inculpat (f. 19); declarații martori: M. P.-S. (f. 20), L. G.-O. (f. 21) și T. L.-P. (f. 42), C. T. (f. 43); adeverință inculpat (f. 44); diplome (f. 44, 45) și concluzii scrise (f. 51-57), instanța a reținut următoarele:
În fapt:
Poliția orașului Sântana s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în data de 13.04.2011 în localitatea Caporal A. inculpatul L. T. C. a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată J. T. G. cu o bâtă peste picior, cauzând leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale.
La fața locului organele de poliție au găsit pe numitul C. T. care a relatat verbal că ciobanul său J. T.-G. a fost lovit de către L. T.- C. cu o bâtă peste picior, iar în urma loviturii a fost necesară transportarea de urgență a acestuia la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Organele de poliție au întocmit un proces verbal, iar L. T. a fost invitat la Poliția orașului Sântana unde a dat o declarație cu privire la cele întâmplate, fiind sancționat în primă fază contravențional.
Din Raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei Certificatul medico-legal din 21.01.2012 emis de Institutul de medicină legală Timișoara rezultă faptul că, în urma loviturilor primite, partea vătămată J. T. G. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale (f. 27, 28 dosar u. p.).
Din probatoriul administrat rezultă că partea civilă J. T.-G. în urma agresiunii din 13.04.2011 a necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale. Concret i-a fost fracturat tibia și peroneul drept, respectiv partea civilă a suferit fractură la nivelul gleznei.
Partea civilă în declarația sa susține că, inculpatul L. T. C. în prealabil l-a înjurat pe motiv că oile părții civile au trecut pe lângă locuința inculpatului, ocazie cu care caii inculpatului s-au speriat de măgarul ce însoțea turma de oi a părții civile. Ulterior inculpatul i-a tras o palmă peste față, după care partea civilă a căzut jos, iar apoi inculpatul i-a luat bâta părții civile și a lovit partea civilă peste piciorul drept o singură dată, după care inculpatul a aruncat bâta și a plecat.
Afirmațiile părții civile cum că a fost lovită când era căzută jos nu sunt confirmate de nici un martor audiat în cauză și care a asistat la incident.
Inculpatul în declarațiile sale recunoaște că la data respectivă a lovit partea civilă cu bâta, după ce în prealabil a luat această bâtă de la partea civilă. A lovit o singură dată în picior partea civilă; acceptă posibilitatea că i-a rupt piciorul cu toate că îi este greu să creadă acest aspect.
Față de conjunctura în care s-a produs ., inculpatul are o altă variantă decât cea a părții civile. Arată că anterior oile părții civile au intrat în grădina sa, iar când i-a spus să le scoată partea civilă l-a înjurat și a venit la el amenințător, încercând să îl lovească cu bâta; partea civilă fiind însoțit și de câțiva câini. În acel moment pentru a se apăra inculpatul i-a smuls bâta din mână părții civile și a lovit-o pe aceasta în picior. Se consideră în legitimă apărare. Susține că, în esență litigiul pleacă de la faptul că partea civilă nu își păzește corespunzător turma de oi și o lasă prin culturile oamenilor, inclusiv în grădina sa, acest lucru întâmplându-se în mod repetat, inclusiv după incident.
În cauză au fost audiați martorii M. P. S. și L. G..
Martorul M. a arătat că întâmplător i-a văzut pe cei doi certându-se între gardul și casa inculpatului, în grădina inculpatului. Partea civilă avea o bâtă în mână, inculpatul nu avea nimic. În zonă erau și ceva câini. A văzut când partea civilă a ridicat bâta să lovească inculpatul. A văzut când inculpatul a ridicat și el mâna a prins bâta, a smulso de la partea civilă, după care a dat cu ea în jos. Nu a văzut restul evenimentului. A perceput atitudinea inculpatului ca pe un gest de apărare. A aflat de la tatăl inculpatului că partea civilă a mai intrat pe terenul său cu oile (f. 20).
Martorul L. G. a arătat că l-a auzit pe inculpat strigând ,,măi Trăiane ești a 3-4 oară cu oile la mine în grădină”. A văzut niște oi și un măgar al părții civile în grădina inculpatului. A văzut când partea civilă a ridicat bâta să lovească inculpatul. Acesta a barat lovitura după care i-a smuls bâta părții civile și-a dat cu aceasta în partea civilă undeva în jos, undeva în zona cizmelor de gumă. După lovitură partea civilă și-a scos singură oile din grădina inculpatului. Partea civilă a mai intrat cu oile de mai multe ori și în grădina socrului martorului. L-a văzut și pe M. în zonă care se deplasa pe o bicicletă. A văzut și doi câini în zonă (f. 21).
Martorul minor T. Linius P., fila 42 a arătat că a văzut incidentul. A văzut că partea civilă avea o bâtă în mână. Nu a văzut ca partea civilă să fi încercat să-l lovească cu bâta pe inculpat. L-a auzit pe inculpat cum înjura, poate că a înjurat și partea civilă dar nu mai ține minte martorul. A văzut când inculpatul a luat bâta de la partea civilă și a lovit-o pe aceasta undeva la picior. A auzit că cei doi se certau pentru că niște oi ale părții civile au intrat pe pământul inculpatului. Nu confirmă afirmațiile părții civile cum că a fost lovită după ce era căzută jos.
Martorul C. T., stăpânul oilor, partea civilă fiind angajată la acest martor să păzească oile a arătat că el a fost cel care a chemat salvarea și l-a îngrijit, inclusiv după externare, până la refacerea capacității de muncă. Arată că în calitate de cioban partea civilă primea c-am 1600 lei, preț în care intră și cazarea, masa și țigările. Partea civilă nu a putut lucra 5-6 luni după incident.
De menționat că, martorii M. și L. au fost supuși testului poligraf, rezultând că declarațiile lor sunt sincere, aceștia neavând un comportament simulat.
Față de cele de mai sus, a rezultat că, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi dintre inculpat și partea civilă, datorate împrejurării că partea civilă nu asigura o pază corespunzătoare turmei de oi pe care o supraveghea, această turmă de oi intrând pe culturile oamenilor (și a altor oameni nu numai pe terenul inculpatului), a avut loc un schimb de replici ofensatoare între cei doi. Inculpatul cu partea civilă s-au întâlnit față în față, moment în care inculpatul i-a smuls din mână părții civile bâta și a lovit-o pe aceasta la nivelul gleznei, fracturându-i-o. Partea civilă, când a fost lovită, era în picioare, nu căzută jos. Inculpatul nu a lovit anterior partea civilă, așa cum susține aceasta. Inculpatul nu a avut intenția de a leza în mod grav partea civilă. În acest sens este împrejurarea că i-a aplicat o singură lovitură cu bâta care aparținea părții civile; totodată, lovitura aplicată a fost dată în jos, spre picior. Datorită unei conjuncturi nefavorabile inculpatului, dar și a părții civile efectele lovituri au fost mai grave decât cele anticipate de inculpat, dar acest aspect nu îl exonerează de răspundere. Intenția inculpatului a fost una indirectă, putând să prevadă consecințele faptei sale. Fapta nu a fost premeditată a fost rezultatul unui conflict spontan datorat în mare parte și conduitei părții civile, care după ce și-a lăsat animalele pe terenul inculpatului fără drept, a purtat cu acesta o discuție contradictorie. Inculpatul însă nu poate invoca legitimă apărare pentru că chiar dacă anterior partea civilă a intenționat să lovească cu bâta inculpatul, după smulgerea bâtei de către inculpat acesta nu s-a mai aflat în legitimă apărare; atacul părții civile nemaifiind unul imediat sau iminent. Totodată, inculpatul în urma limbajului neadecvat al părții civile nu poate invoca tulburarea sau temerea; atitudinea părții civile neavând o intensitate atât de mare încât să justifice . inculpatului. Împrejurarea că anterior partea civilă a înjurat inculpatul nu îndreptățește .; inculpatul având obligația să se adreseze organelor abilitate nu să încerce să își facă singur dreptatea.
S-a reținut că, inculpatul a mai fost cercetat penal pentru infracțiuni de violență; dar din rechizitoriul de la fila 30-33 dosar u.p. rezultă că inculpatul ca și în cazul de față nu este autorul declanșării conflictului, ci mai degrabă a răspuns împreună cu tatăl său unei agresiuni anterioare.
Față de cele de mai sus, reținând și conduita părții civile care a agresat anterior verbal inculpatul, că . s-a produs pe fondul unei nemulțumiri locale datorită faptului că partea civilă nu își supraveghează corespunzător turma de oi lăsând-o pe terenurile localnicilor, inclusiv pe a inculpatului, observând că atacul nu a fost premeditat și că a avut loc o singură lovitură aplicată de inculpat fără însă ca acesta să aibă intenția să-i cauzeze leziuni grave părții civile, reținând ca și circumstanță atenuantă conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei; acesta fiind integrat social și totodată absolvent de facultate, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, precum și scopul sancționator, instanța a apreciat că scopurile anterioare pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a - II-a și lit. b Cod penal.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 din Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Cod penal.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Față de latura civilă a cauzei s-a reținut că, partea civilă S. C. Județean A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2493 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate (f. 107). Având în vedere că leziunile cauzate părții civile sunt rezultatul direct și previzibil al conduitei inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă ale unității spitalicești în contextul în care suma solicitată reprezintă cheltuielile de spitalizare ale părții civile dovedite cu înscrisul de la fila 108 dosar u. p.
Tot sub aspectul laturii civile s-a reținut că partea vătămată J. T.-G. a depus la fila 7 dosar o constituire de parte civilă prin care a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 150.000 lei, cu titlul de daune materiale și morale.
La termenul de judecată din 18 septembrie 2012 partea civilă J. T. G., prin avocat a depus constituire de parte civilă prin care a arătat că își majorează constituirea de parte civilă, respectiv a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 150.000 Ron, cu titlul de daune morale și 14.400 lei, reprezentând venitul pe care îl putea realiza dacă nu ar fi fost pus în imposibilitatea de a muncii (f. 18).
Față de pretențiile acestei părți civile formulate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Partea civilă J. T.-G. a solicitat anterior citirii actului de sesizare suma de 150.000 lei, cu titlul de daune materiale și morale. După citirea actului de sesizare, la termenul din 18.09.2012 partea civilă și-a majorat pretențiile solicitând 150.000 Ron, cu titlul de daune morale și 14.400 lei daune materiale. La același termen, apărătorul inculpatului s-a opus majorării pretențiilor părți civile, invocând tardivitatea cererii de majorare a pretențiilor cu 14.400 lei.
Instanța, văzând prevederile art. 15 Cod procedură civilă a considerat că majorarea pretențiilor după citirea actului de sesizare este un demers tardiv.
Analizând pe fond cererea de acordare de despăgubiri, instanța a considerat că este întemeiată numai în parte, astfel instanța a avut în veder numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale, 110-120 de zile necesare vindecării părții civile. Aceste zile de îngrijiri medicale sunt cauzate de o fractură de la nivelul gleznei pe care a suferit-o partea civilă în urma loviturii aplicate de către inculpat.
La acordarea despăgubirilor instanța a avut în vedere circumstanțele conflictului, respectiv inclusiv conduita părții civile. Astfel, anterior conflictului, partea civilă nu și-a supravegheat în mod repetat oile care au intrat pe terenurile localnicilor, inclusiv pe terenul inculpatului. De reținut că, martorul C. T. confirmă că în toamna anului 2011 a fost căutat de către poliție în urma unei reclamații a inculpatului din care reieșea că partea civilă a intrat cu oile în grădina inculpatului și după incident. Partea civilă înainte de a fi lovit a avut un schimb de replici cu inculpatul, fiind martori care susțin chiar că partea civilă ar fi încercat inițial să lovească inculpatul. La data conflictului o parte din animalele aflate în grija părții civile au intrat în grădina inculpatului. Inculpatul i-a aplicat părții civile o singură lovitură în zona de jos a piciorului, fapt ce dovedește că nu a avut intenția de a-i cauza leziuni grave. Nu se confirmă afirmațiile părții civile că anterior inculpatul a lovit-o cu palma și că fiind căzută jos inculpatul a lovit-o cu bâta.
Pentru aceste considerente, în echitate pentru prejudiciul moral suferit i s-a acordat părții civile suma de 10.000 lei Ron, cu titlul de despăgubiri civile morale; acordarea unor sume peste acest cuantum în accepțiunea instanței constituind o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Față de despăgubirile materiale pretinse, chiar dacă nu sunt dovedite cu acte, instanța a acceptat că partea civilă își câștiga existența prin muncă, ca cioban, la diferite persoane din . C. T., care de altfel i-a și suportat cheltuielile din prezenta cauză, conform propriei declarații. Astfel, s-a reținut că, partea civilă câștiga c-am 1000 lei/lună, restul până la circa 1600, lei reprezentând cazare, masă și țigări. Văzând perioada de zile de îngrijiri medicale pentru refacere și împrejurarea că și după această perioadă partea civilă a mai avut nevoie de o perioadă pentru refacere, în echitate i-a acordat suma de 5000 lei, cu titlul de daune materiale.
S-a reținut că, . a avut loc la jumătatea lunii aprilie 2011, iar partea civilă și-a revenit după circa 5-6 luni de la incident, începând lucru sporadic chiar din toamna anului 2011 (în acest sens sunt declarațiile martorului C. T., proprietarul oilor).
Ca urmare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă J. T. G. și a obligat inculpatul L. T. C., la plata către partea civilă a sumei de 10.000 (zecemii) lei, cu titlu de despăgubiri civile morale și a sumei de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă J. Chișineu-Criș, inculpatul L. T. C. și partea civilă J. T. G..
Criticile aduse sentinței vor fi analizate punctual în considerentele prezentei decizii.
Situația de fapt ce rezultă din analiza materialului probator este următoarea: în data de 14.04.2011, în jurul orelor 2000, la marginea satului Caporal A. din județul A., în apropierea imobilului cu nr.95, a avut loc o altercație între partea vătămată J. T. G. și inculpatul L. T. C.. Partea vătămată a lăsat nesupravegheate câteva oi care au intrat în grădina imobilului menționat unde era cultivat trifoi. Inculpatul, deținătorul imobilului, i-a reproșat părții vătămate lipsa de atenție și i-a cerut să-și scoată oile de pe terenul cultivat cu trifoi. Partea vătămată l-a înjurat pe inculpat, iar inculpatul la rândul său a înjurat partea vătămată. Inculpatul și partea vătămată s-au apropiat unul de celălalt continuând să-și adreseze insulte. Partea vătămată, care avea în mâini o bâtă, a ridicat bâta și a lovit cu ea înspre capul inculpatului, însoțindu-și gestul de cuvinte amenințătoare. Inculpatul s-a ferit, a prins bâta cu mâinile, a răsucit-o și a smuls-o din mâinile părții vătămate, după care a lovit cu bâta partea vătămată în partea de jos a piciorului drept, o singură dată și cu intensitate, provocând fracturarea tibiei, leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului, ale martorilor oculari M. P. S., L. G. O., a certificatului medico-legal nr.284/A2/02.05.2011 emis de SJML A., a raportului de expertiză medico-legală nr.142/21.01.2012 emis de IML Timișoara.
În raport de datele existente în dosar, nu poate fi pusă la îndoială sinceritatea declarațiilor celor doi martori oculari, mai ales în condițiile în care amândoi au fost supuși în faza de urmărire penală unei investigații pentru determinarea comportamentului simulat, investigație care a nu a relevat un astfel de comportament la întrebările critice referitoare la prezenta cauză.
Declarațiile martorului ocular minor T. L. P. (în vârstă de 11 ani și 4 luni la data evenimentului) nu contrazic declarațiile celorlalți doi martori oculari (majori), singurul aspect despre care martorul menționează că nu are cunoștință (nu a văzut) este acela dacă partea vătămată a ridicat bâta să-l lovească pe inculpat. Această împrejurare este susținută însă fără echivoc de ceilalți doi martori menționați anterior.
Situația de fapt evidențiază o acțiune de provocare din partea părții vătămată, care a constat în insultele repetate proferate la adresa inculpatului și încercarea de a lovi inculpatul în cap cu bâta însoțită de cuvinte de amenințare, situație care a provocat inculpatului o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat. Riposta inculpatului nu întrunește cerințele legitimei apărări întrucât odată ce inculpatul a dezarmat partea vătămată, iar posibilitățile acesteia de a continua acțiunea de agresiune se epuizaseră, inculpatul nu se mai afla în prezența unui atac în curs de desfășurare (atacul nu mai era „imediat” în sensul art.44 alin.2 Cod penal). Afirmația că inculpatul a fost în continuare supus agresiunii din partea unor câini care însoțeau partea vătămată și care ar fi atacat la comanda părții vătămate nu este susținută de materialul probator. Cel mai probabil câinii care însoțeau partea vătămată (această fiind cioban și folosindu-se de câini în activitatea de supraveghere a oilor), asistând la cearta dintre inculpat și partea vătămată, au acționat din instinct și au lătrat, însă nu există probe că l-ar fi atacat efectiv pe inculpat fiind asmuțiți de partea vătămată. În raport de situația de fapt stabilită, nu se pune problema stării de necesitate (astfel cum invocă inculpatul), ale cărei cerințe sunt cu totul altele. De asemenea, art.44 alin.3 Cod penal nu este incident în speță, întrucât acesta presupune prin ipoteză că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru atac (inclusiv caracterul imediat, condiție neîndeplinită în cauză) și numai apărarea a fost disproporționată.
Prin urmare, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.182 alin.1 Cod penal, iar soluția de condamnare adoptată de prima instanță este temeinică și legală.
În ce privește individualizarea pedepsei principale și a modului de executare, Curtea observă că în cauză erau aplicabile prevederile art.73 lit.b Cod penal și nu ale art.74 lit.a Cod penal (nu se poate reține buna conduită inculpatului, cât timp acesta a fost trimis în judecată, relativ recent – 02.03.2010 - pentru comiterea unei infracțiuni similare – art.181 Cod penal – faptă pentru care s-a pronunțat încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților).
Având în vedere provocarea părții vătămate, modul concret în care a acționat inculpatul (aplicarea unei singure lovituri la nivelul membrului inferior drept), lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpatului la data comiterii faptei (22 de ani) Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei.
În ce privește latura civilă, sub aspectul daunelor materiale Curtea observă că partea civilă, deși afirmă că a fost privată de veniturile provenite din munca prestată în calitate de cioban, nu depune nici un fel de înscrisuri din care să rezulte nivelul acestor de venituri, probațiunea reducându-se la declarația angajatorului său din acel moment (martorul C. T.). În acord cu prima instanță și acceptând că partea civilă își câștiga existența în acest mod, Curtea apreciază că stabilirea cu exactitate a veniturilor obținute de partea civilă este imposibilă, însă în raport de declarația martorului C. T., ținând cont și de faptul că partea civilă a avut o culpă proprie în producerea vătămării (prin acțiunea de provocare), apreciază că suma stabilită de prima instanță (5000 lei) reprezintă o despăgubire echitabilă.
Situația este similară și în privința daunelor morale acordate (10.000 lei), unde trebuie avută în vedere atât urmarea produsă asupra integrității corporale cât și propria culpă a părții civile, criterii în raport de care suma stabilită de prima instanță reprezintă o compensație echitabilă.
Pentru aceste motive în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Chișineu-Criș și inculpatul L. T. C. împotriva sentinței penale nr.120/30.10.2012 pronunțată de J. Chișineu-Criș în dosarul nr._ .
Va casa parțial sentința recurată, numai sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Rejudecând, va înlătura prevederile art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Va face aplicarea art.73 lit.b Cod penal.
Va menține în rest sentința recurată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă J. T. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursurilor declarate de procuror și inculpat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cpp va obliga partea civilă J. T. G. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Chișineu-Criș și inculpatul L. T. C. împotriva sentinței penale nr.120/30.10.2012 pronunțată de J. Chișineu-Criș în dosarul nr._ .
Casează parțial sentința recurată, numai sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Rejudecând, înlătură prevederile art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Face aplicarea art.73 lit.b Cod penal.
Menține în rest sentința recurată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă J. T. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursurilor declarate de procuror și inculpat rămân în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cpp obligă partea civilă J. T. G. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de această parte.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. C. F. I. V. S.
Grefier
C. I.
Red. F.I./29.01.13
Tehnored. C.I./29.01.13
P.I. – F. M. D. – Jud. Chișineu-Criș
| ← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
