Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-03-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ 3/a15cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 47/CO
Ședința publică din 06 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. V.
Grefier: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de P. DE PE L. T. TIMIȘI, împotriva încheierii penale pronunțată la data de 04 martie 2015 de T. T. în dosarul nr._ 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat S. S. personal aflat în stare de arest la domiciliu, asistat de avocat ales M. C. A. din cadrul B. M..
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul ales al inculpatului intimat solicită amânarea judecării contestației pentru a se atașa dosarul de fond.
Instanța pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului intimat.
Procurorul arată că nu se opune cererii formulate și consideră că se impune atașarea dosarului de fond.
La interpelarea instanței grefierul de ședință învederează faptul că s-a luat legătura cu grefierul de ședință de la tribunalul T. care a învederat faptul că dosarul este trimis la INML București și că nu va fi restituit instanței până la data de 25.03.2015.
Instanța suspendă ședința până la ora 11,30 pentru a se face cercetări la T. T. pentru a atașa supliment după dosarul de fond.
Se reiau dezbaterile la ora 11,55, când se constată prezent inculpatul apelant personal aflat în stare de arest la domiciliu asistat de avocat ales M. C. A. din cadrul B. M..
Se constată depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 06.03.2015 o adresă emisă de către T. T. prin care comunică faptul că dosarul este plecat la INML București și nu se poate pune la dispoziție dosarul de fond.
Se mai constată depus la dosar încheierile de ședință pronunțate de T. T. în cursul judecății.
Instanța, întrucât potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 206 alin.6 C.p.p. contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, și față de obiectul contestației de față - verificarea măsurii preventive în cursul judecății – consideră că prezenta contestație poate fi soluționată în baza actelor aflate la dosar, astfel că respinge cererea de amânare formulată în cauză de apărătorul ales al inculpatului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Procurorul solicită admiterea contestației pentru motivele invocate în scris de către P. de pe lângă T. T., desființarea încheierii penale contestate și în rejudecare solicită să se constate că instanța de fond în mod netemeinic a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar a inculpatului, deoarece motivele care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu nu s-au schimbat, iar în cauză s-a comis o faptă gravă. Mai arată că este necesară menținerea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, iar măsura este proporțională cu gravitatea faptelor și consideră că nu a fost depășită o durată rezonabilă.
Avocatul ales al inculpatului intimat arată că inculpatul împlinește 13 luni de arest la domiciliu, aproape doi ani de privare de libertate, consideră că inculpatul a executat anticipat pedeapsa ce urmează probabil să-i fie aplicată, motiv pentru care consideră că acesta a fost raționamentul instanței de fond de a dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului cu măsura controlului judiciar. Pe de altă parte consideră că instanța de fond a constatat împrejurări noi care nu mai justifică măsura arestului la domiciliu a inculpatului intimat.
Avocatul ales al inculpatului intimat mai arată că inculpatul pe parcursul derulării procesului penal acesta a respectat toate măsurile impuse de instanță, iar punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu mai poate impieta desfășurarea procesului penal.
Pentru motivele expuse mai sus avocatul ales al inculpatului intimat solicită respingerea contestației și depune la dosar note de ședință însoțite de copia raportului de expertiză medico-legală întocmită pe seama inculpatului de către Institutul de Medicină Legală din Munchen – Germania la data de 15.01.2015.
Inculpatul intimat în ultimul cuvânt consideră că judecătorul de fond a constatat elemente noi pentru care a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, iar cât a fost în arest la domiciliu nu a greșit cu nimic, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 04 martie 2015 de T. T. în dosarul nr._ 3, în baza art. 242 alin. 1 C.p.p. a respins cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpatul S. S. prin apărător ales.
În baza 208 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 242 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 211 și urm. C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpatul S. S. prin decizia penală nr. 11/CO din 14.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._ 3/a4, prin care s-a admis contestația formulată de inculpatul contestator S. S. împotriva încheierii penale din 10.02.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ 3 Curții de A. Timișoara fiul lui natural și S. D., născut la data de 26.09.1958 în Caracal, jud. O., domiciliat în Germania, Munchen, ., cu reședința în Timișoara, ., jud. T., CNP:_, cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 215 alin. 1 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art.215 alin. 2 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească țara, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței
d) să nu se apropie de părțile civile sau de membrii familiei acestora, de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
În baza art.215 alin. 3, 7 C.p.p. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, sau există suspiciunea rezonabilă că au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care revin inculpatului pe durata controlului judiciar se realizează de către I. T..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr. 881/301/P/2013, emis la data de 28.11.2013 și înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 29.11.2013 sub număr dosar_ 3, inculpatul S. S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și tentativă la omor calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 și 5 C.pen., art. 321 alin. 1 și art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 01.08.2013, în jurul orelor 19,00, pe fondul unui conflict legat de o proprietate, în timp ce se afla pe o stradă a municipiului Timișoara, a aplicat părții vătămate S. I. o lovitură cu partea tăietoare a unui topor în zona capului, iar în momentul în care pentru aplanarea conflictului a intervenit un echipaj de jandarmi, a amenințat cu toporul pe unul dintre aceștia, fapt ce l-a determinat pe jandarm să tragă două focuri de armă în plan vertical. În urma agresiunilor care au avut loc cu acea ocazie, partea vătămată S. loan, a suferit un traumatism cranio-facial prin heteroagresiune, . zigomatic dr. perete anterior a osului frontal drept si maxilar, multiple plăgi contuze frontale, axilara, la nivelul ochiului drept, antebraț stâng fata anterioara si posterioara, leziuni ce necesită pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de constatare medico-legală nr.1845/1.08.2013.
Fapta de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cp. a format obiectul dosarului nr._/P/2013 în care la data de 2.08.2013 s-a dispus reținerea numitului S. S. pentru o perioada de 24 de ore începând cu data de 2.08.2013 până la data de 02.08.2013.
La data de 02.08.2013 in dosarul nr.l0207/P/2013, având ca obiect infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice, organele de politie au dispus reținerea numitului S. S. pentru o perioada de 24 de ore începând cu data de 2.08.2013 orele 1930 până la data de 3.08.2013 orele 1930.
La data de 03.08.2013 față de S. S. s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost prezentat Judecătoriei Timișoara cu propunere de arestare preventivă, iar instanța a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 28 de zile, începând cu data de 3.08.2013 si pana la data de 30.08.2013 inclusiv, ulterior starea de arest preventiv fiind prelungită succesiv.
Prin decizia penală nr. 11/CO din 14.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._ 3/a4, în baza art. 425 1 alin. 2 lit. a C.p.p., s-a admis contestația formulată de inculpatul contestator S. S. împotriva încheierii penale din 10.02.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ 3, s-a desființat încheierea penală contestată și în rejudecare, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.p., s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu care va fi executat în Timișoara, ., jud. T., cu următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia și nici cu martorii.
În temeiul art. 221 alin. 4 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a încredințat supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu, organelor de poliție în a cărui circumscripție locuiește inculpatul.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 64 din 03.08.2013 emis de Judecătoria Timișoara și punerea de îndată în executare a măsurii arestului la domiciliu de către inculpat.
Potrivit art. 208 alin. (4) C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 207 alin. (4) Cp.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Potrivit alin. (5), când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 242 alin.(1) C.p.p. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Dispozițiile art. 242 alin. 2 stipulează că „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoara, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduite procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
Potrivit art. 202 C.p.p. - scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive - măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art. 211 alin. 2 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luare măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin.1.
Instanța a apreciat că luarea măsurii arestării preventive și menținerea ulterioară a acestei măsuri, precum și înlocuirea și menținerea măsurii arestului la domiciliu, au fost dispuse cu respectarea condițiilor legale, însă, în speță, se constată ca au apărut împrejurări noi, care nu mai justifică menținerea unei măsuri privative de libertate. Astfel, având în vedere criteriile prevăzute în art. 242 alin. 2 C.p.p., respectiv împrejurările concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, instanța a apreciat că se justifică înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar. La luarea acestei decizii, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este supus măsurii arestării preventive și ulterior a arestului la domiciliu din data de 02.08.2013, cunoscut fiind că impactul faptelor antisociale, precum și pericolul concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului, iar, din conținutul proceselor verbale depuse de Serviciul de Investigații Criminale - B. S. J. din cadrul I. T. rezultă că inculpatul s-a conformat măsurilor de supraveghere și obligațiilor dispuse în cadrul măsurii arestului la domiciliu. Totodată, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, al stadiului actual al cercetării judecătorești, instanța a reținut că s-a epuizat audierea părților vătămate și a martorilor propuși prin rechizitoriu și de părți, urmând a se primi avizul Comisiei superioare medico - legale din cadrul INML „M. Minovici” București, cu privire la expertiza dispusă în cauză, astfel că desfășurarea normală a procesului penal poate si asigurată și prin respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere și obligațiilor inerente măsurii controlului judiciar.
Nu în ultimul rând, instanța a avut in vedere faptul că măsura preventivă nu se poate transforma într-o executare anticipată a pedepsei, scopul privării de libertate în cazul acestora fiind esențialmente diferit.
Instanța a apreciat că au fost îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune față de inc. S. S. măsura controlului judiciar, respectiv datele și probele aflate la dosar, administrate în cursul urmăriri penale și a cercetării judecătorești duc la concluzia existenței și la acest moment procesual a unei suspiciuni rezonabile, a unor motive temeinice care să convingă un observator imparțial(conform jurisprudenței CEDO cauza Jeeius c/Lituaniei) că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, iar măsura preventivă este necesară și suficientă în scopul asigurării în continuare a bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 202 alin. 3 C.p.p., potrivit cărora orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, instanță a apreciat că, în raport de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa șinecesitatea asigurării bunei desfășurări în continuare a procesului penal, este justificată menținerea unei măsuri preventive, respectiv măsura controlului judiciar, urmând a se respinge cererea inculpatului de revocare a măsurii arestului la domiciliu.
Față de cele de mai sus s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul S. S. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art.215 alin. 1 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul urmează să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art.215 alin. 2 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul va respecta următoarele obligații:
b) să nu părăsească țara, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței
d) să nu se apropie de părțile civile sau de membrii familiei acestora, de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
Împotriva încheierii penale din data de 04.03.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 3 a formulat contestație în termen legal P. de pe lângă T. T., apreciind că încheierea atacată este netemeinică, privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat, cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Memoriul privind contestația s-a depus la dosar.
În motivare se arată în esență că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr. 881/P/2013 din data de 01.08.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapte prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin.1 lit. i cod penal din 1969, art. 239 alin. 1,5 Cod penal din 1969 și art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969.
Se arată că prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 01.08.2013, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul S. S. a coborât dintr-un autoturism împreună cu numitul S. M. (fiul său), inculpatul a luat din portbagajul autoturismului un topor, iar S. M. un cuțit și amândoi s-au îndreptat spre un grup de persoane aflat la intersecția străzii B. cu . S. agita toporul spre aceștia, ceea ce a determinat grupul de persoane să se îndrepte spre el, iar în momentul când s-au întâlnit inculpatul a lovit cu partea tăietoare a toporului nimerindu-l pe partea vătămată Splinder I. în zona feței.
Cele întâmplate au determinat echipajul de jandarmi să intervină pentru aplanarea conflictului. Plutonierul S. M. F. i-a solicitat inculpatului să lase jos toporul și împreună cu S. M. să intre în curtea casei, însă inculpatul s-a îndreptat spre jandarm ținând toporul ridicat și agitându-l amenințător. Deoarece nu s-a oprit după ce a fost avertizat continuând să agite toporul, plutonierul S. M. F. a executat două focuri de armă pe plan vertical și doar după cel de-al doilea foc de armă inculpatul S. S. a intrat în curtea casei.
Pe parcursul cercetării judecătorești starea de fapt descrisă în rechizitoriu a fost confirmată de probele administrate nemijlocit de instanța de judecată.
De asemenea, nu se poate aprecia că măsura preventivă a arestului la domiciliu a depășit termenul rezonabil sau că impactul social negativ al faptei s-ar fi atenuat odată cu timpul scurs de la luarea acesteia.
S-au menționat disp. art. 239 C.pr.pen., arătând că aceste dispoziții se referă la arestul preventiv, iar potrivit art. 22 alin. 10 C.pr.pen., durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
S-a arătat că nu se poate face abstracție că este vorba de două măsuri preventive diferite care sunt reglementate diferit.
Se mai arată că măsura arestului la domiciliu, în raport cu ceea ce se i se reproșează în concret inculpatului S. S., este necesară pentru protejarea ordinii publice, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
În acest moment procesual când aproape tot probatoriul a fost epuizat și se prefigurează dezbaterea fondului cauzei, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar nu este oportună, existând și riscul sustragerii inculpatului de la judecată și eventual, de la executarea pedepsei.
S-a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale contestată și menținerea măsurii arestului la domiciliu.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, instanța constată că este întemeiată și va fi admisă, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr. 881/301/P/2013, emis la data de 28.11.2013 și înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 29.11.2013 sub număr dosar_ 3, inculpatul S. S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și tentativă la omor calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 și 5 C.pen., art. 321 alin. 1 și art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 01.08.2013, în jurul orelor 19,00, pe fondul unui conflict legat de o proprietate, în timp ce se afla pe o stradă a municipiului Timișoara, a aplicat părții vătămate S. I. o lovitură cu partea tăietoare a unui topor în zona capului, iar în momentul în care pentru aplanarea conflictului a intervenit un echipaj de jandarmi, a amenințat cu toporul pe unul dintre aceștia, fapt ce l-a determinat pe jandarm să tragă două focuri de armă în plan vertical. În urma agresiunilor care au avut loc cu acea ocazie, partea vătămată S. loan, a suferit un traumatism cranio-facial prin heteroagresiune, . zigomatic dr. perete anterior a osului frontal drept si maxilar, multiple plăgi contuze frontale, axilara, la nivelul ochiului drept, antebraț stâng fata anterioara si posterioara, leziuni ce necesită pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de constatare medico-legală nr.1845/1.08.2013.
La data de 03.08.2013 față de S. S. s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost prezentat Judecătoriei Timișoara cu propunere de arestare preventivă, iar instanța a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 28 de zile, începând cu data de 3.08.2013 si pana la data de 30.08.2013 inclusiv, ulterior starea de arest preventiv fiind prelungită succesiv.
Prin decizia penală nr. 11/CO din 14.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosar nr._ 3/a4, în baza art. 425 1 alin. 2 lit. a C.p.p., s-a admis contestația formulată de inculpatul contestator S. S. împotriva încheierii penale din 10.02.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ 3, s-a desființat încheierea penală contestată și în rejudecare, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.p., s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Ulterior în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu a fost menținută de prima instanță, respectiv instanța de control judiciar, până la data de 04.03.2014, când, prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea măsurii.
La luarea măsurii arestării preventive și ulterior a arestului la domiciliu față de inculpatul Stacu S., judecătorul a apreciat că sunt incidente disp. art. 223 alin.2 C.p.p., respectiv art. 218 C.pr.pen., respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 208 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a luat o măsură preventivă, instanța este obligată să verifice din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile care au determinat menținerea arestării preventive sau a aretului la domiciliu, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină măsura arestării preventive sau măsura arestului la domiciliu.
Procedând la analiza necesității menținerii măsurii arestului la domiciliu dispusefață de inculpatul S. S., se constată că și la acest moment procesual, această măsură preventivă se impune, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și nu există împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea arestului la domiciliu.
Potrivit art. 242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 C.pr.pen..
În ceea ce privește art. 202 alin.1 C.pr.pen., acesta prevede că măsurile preventive pot fi dispuse dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. În același timp însă, trebuie să subziste și prima condiție prevăzută de acest text legal, respectiv să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune.
În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu față de inculpat, au vizat faptul că există probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, conform art. 218 C.pr.pen. rap. la art.202 al.1,3 C.pr.pen..
Raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, infracțiuni de violență, care aduc atingere relațiilor sociale privind dreptul la viață al persoanei, relațiilor sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat și relațiilor sociale referitoare la bunele moravuri, ordinea și liniștea publică, C. constată că și la acest moment procesual, ambele condiții sunt îndeplinite, atât prima condiție cerută de art.218 C.pr.pen. rap. la art. 223 alin.2 Cpr.pen., cea privind natura și cuantumul pedepsei, cât și cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal, existând probe sau indicii temeinice în sensul că lăsarea inculpatului în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, printre altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai datele legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, C. apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar și în situația instituirii unui control, prezintă pericol pentru ordinea publică, ci și pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ce privește durata rezonabilă a măsurii preventive reținută de judecătorul fondului și susținută de inculpat, C. reține:
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora.
La acest moment procesual C. apreciază că, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat - tentativă de omor calificat, ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, care aduc atingere relațiilor sociale privind dreptul la viață al persoanei, relațiilor sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat și relațiilor sociale referitoare la bunele moravuri, ordinea și liniștea publică - ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane împotriva cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică menținerea măsurii arestului la domiciliu, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste considerente, C., în baza art. 206 C.pr.pen., va admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii penale din data de 04.03.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 3.
Va desființa încheierea penală contestată și rejudecând:
În baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 208 C.pr.pen și art. 207 alin. 4 C.pr.pen., va menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului S. S., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu să fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva încheierii penale din 04.03.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 3.
Desființează încheierea penală contestată și rejudecând:
În baza art. 362 al. 2 C.p.p. rap. la art. 208 al. 4 C.p.p. și art. 218 și urm. C.p.p., menține măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul S. S. – fiul lui natural și S. D., născut la 26.09.1958 în Caracal, jud. O., domiciliat în Germania, Munchen, ., cu reședința în Timișoara, ., jud. T., CNP –_, inițial prin decizia penală nr. 11/CO din 14.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ 3/a4, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2015.
Președinte,
D. V.
Grefier,
V. R.
Red. D.V./16.03.2015
Tehnored. V.R./2 ex./11.03.2015
T. T.
Judecător S. L.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
