Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 231/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-12-2015
Document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 231/CO
Ședința publică din data de 18.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de contestatorul inculpat Ș. V. împotriva încheierii penale din data de 9 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalului A., în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul inculpat Ș. V. aflat sub puterea măsurii arestului la domiciliu, personal și asistat de avocat G. M., în substituirea avocatului ales M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Dl. avocat G. M., apărător al contestatorului inculpat Ș. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de contestatorul inculpat și, în consecință, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luate față de acesta, cu o măsură preventivă mai ușoară.
În expunerea motivelor, apărătorul contestatorului inculpat arată că în fața Tribunalului A. a formulat o . argumente cu privire la cererea de înlocuire, argumente pe care nu le-a găsit expuse pe larg în încheierea atacată.
Apoi, apărătorul contestatorului inculpat susține că scopul măsurilor preventive poate fi cu prisosință atins dacă inculpatul va fi cercetat sub puterea unei măsuri preventive mai ușoare. În acest sens, apărătorul învederează instanței că inculpatul Ș. V. s-a prezentat singur, că el a venit din Italia și s-a pus la dispoziția parchetului, lucru care, în opinia apărătorului, demonstrează fără putință de tăgadă faptul că acesta nu se sustrage. În ceea ce privește gravitatea faptei, apărătorul susține că aceasta este redusă. În acest sens, apărătorul arată că, chiar dacă s-ar confirma acuzația din rechizitoriu, în sarcina inculpatului Ș. s-ar reține doar faptul că el le-a promis unor cunoștințe că le va vinde niște biciclete cunoscând mai mult sau mai puțin modul cum au fost dobândite. Apărătorul susține însă că inculpatul contestator nu a comis niciun act material.
În continuare, apărătorul contestatorului inculpat învederează că atunci când Curtea de Apel Timișoara a admis prima contestație formulată și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, contestatorul inculpat nu a avut așteptarea ca instanța de control să înlocuiască măsura arestării preventive cu una dintre cele mai ușoare măsuri, aceste înlocuiri făcându-se treptat.
Apoi, apărătorul învederează că în cauză urmează a mai fi audiați doar doi martori; că probele acuzării s-au epuizat; că procesul penal se apropie de final; că nu există nicio probă în sensul că inculpatul Ș. ar fi încercat să influențeze desfășurarea procesului penal, să fugă sau să se sustragă, iar din acest motiv el poate fi judecat și sub puterea măsurii controlului judiciar; că de când a fost plasat în arest la domiciliu, contestatorul inculpat a respectat cu strictețe obligațiile impuse; că el a fost permanent la dispoziția organelor judiciare și că a făcut tot posibilul pentru a ajuta organele judiciare; că inculpatul contestator cunoaște foarte bine consecințele săvârșirii altor fapte de natură penală.
În continuare, apărătorul contestatorului inculpat invocă spiritul sărbătorilor de iarnă și arată că în țară a sosit copilul minor al inculpatului, motiv pentru care acesta solicită libertate de mișcare măcar în interiorul orașului în această perioadă.
În consecință, apărătorul contestatorului inculpat reiterează cererea de admitere a contestației și de judecare a contestatorului inculpat sub puterea unei alte măsuri preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având la rândul său cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și de menținere a încheierii atacate.
În expunerea motivelor, reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect prima instanță, analizând faptele deduse judecății, materialul probator existent cu privire la contestatorul inculpat, a apreciat că măsura arestului la domiciliu este justificată raportat la menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea acesteia și la circumstanțele personale ale contestatorului inculpat, respectiv la faptul că acesta a fost implicat în prezenta cauză, în timp ce pe rolul Tribunalului T. se derula un alt dosar împotriva sa, dosar soluționat cu o condamnare. Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu subzistă și în prezent.
Contestatorul inculpat Ș. V., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. Contestatorul inculpat arată că astăzi sosește din Italia fiul său, de care nu a stat despărțit niciodată atâtea luni. De asemenea, arată că a venit de bună voie din Italia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de din data de 9 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalului A., în dosarul nr._ 15, s-a dispus, printre altele, în baza art. 242 Cod procedură penală, respingerea cererii de revocare sau înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, formulată de inculpatul: Ș. V., nume avut anterior „D.”, porecla „Vasco”, fiul lui V. și F., născut la data de 14.05.1973, în mun. Timișoara, jud. T., CNP_, domiciliat în mun. Timișoara, . (fosta ., .;
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Apoi, Tribunalul A. a reținut că, așa cum s-a arătat și prin încheierea din data de 24 noiembrie 2015, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu se mențin și impun în continuare privarea de libertate, iar scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală nu poate fi realizat de măsura preventivă a controlului judiciar, având în vedere că este în curs cercetarea judecătorească, urmând a fi administrate probele propuse atât în acuzare, cât și în apărare, existând posibilitatea ca inculpații, lăsați în libertate, să încerce să influențeze anumiți participanți la proces sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Astfel, s-a constatat că măsura arestului la domiciliu este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
Pe de altă parte, Tribunalul A. a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, instanța de fond a constatat că, la acest moment procesual, nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaților, ci se impune privarea de libertate pe mai departe,, în opinia instanței de fond trecerea perioadei de timp de la luarea măsurii nefiind în măsură, cel puțin la acest moment procesual, să estompeze pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată, instanța de fond a apreciat că măsura arestului la domiciliu este justificată și prin raportare la exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția E.D.O., care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Astfel, instanța de fond a reținut că pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 202 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară, în opinia instanței de fond, și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care aceștia se bucură conform legislației în vigoare. Prima instanță a apreciat că menținerea măsurii arestului la domiciliu nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a propune administrarea de probe în cursul cercetării judecătorești sau de a fi judecați într-un termen rezonabil.
Așa fiind, Tribunalul A. a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva încheierii din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15 a formulat contestație, în termen legal, inculpatul Ș. V., criticând-o ca netemeinică și solicitând înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În motivarea contestației s-a arătat că măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p. Astfel, s-a învederat că în ceea ce privește buna desfășurarea a procesului penal, nu există nicio probă că ar fi încercat să împieteze asupra acestuia; că și-a îndeplinit toate obligațiile impuse de instanță prin hotărârea prin care s-a dispus măsura arestului la domiciliu; că s-a deplasat benevol din Italia pentru a se pune la dispoziția organelor de urmărire penală; că este pe deplin conștient de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în noua legislație.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art. 4251 alin. 4 raportat la art. 206 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel reține următoarele:
La data de 10 iulie 2015, Tribunalul A. a fost sesizat cu rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. A., în dosarul nr. 83/D/P/2014, privind pe inculpații Fazekaș Ș., M. V. E., B. M. L., M. C., T. M. A., B. B. P., C. F. T., Ș. V., S. O. S. și T. P., care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, fiecare, pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional organizat și furt calificat. În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la începutul lunii martie 2015, inculpații Fazekaș Ș., S. O. S., T. P., M. V. E., T. M. –A. și B. B., au inițiat/constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat/sprijinit și alte persoane (B. M. L., M. C., Ș. V., R. G. și Bîrguan I.), având ca obiect comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, iar în noaptea de 28/29.03.2015, acesta și numiții S. O.-S., T. P., M. V. E., B. M. L. și M. C., mascați, prin efracție și escaladare, cu înlesnirea și ajutorul numiților Ș. V., R. G., T. M. A., B. B. P. și Bîrguan I., au pătruns în incinta depozitului S. E. D. din loc. Aubange – Belgia, aparținând firmei S. S. Belgium, de unde au sustras un număr de 371 biciclete, în valoare totală de 649.102,73 CHF (620.316,97 euro).
Prin încheierea nr. 30 din 30 aprilie 2015, pronunțată în dosar nr._, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș. V., pe o perioadă de 18 zile, începând cu data de 30.04.2015 și până la data de 17.05.2015 inclusiv.
Prin încheierea penală nr. 121/CO/CP/CC din 28.10.2015, Curtea de Apel Timișoara a admis contestațiile formulate de inculpații Fazekaș Ș., M. V. E., B. M. L., Mirin C., T. M. A., C. F. T., Ș. V. și B. B. P., împotriva încheierii din data de 22.10.2015 a Tribunalului A. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpați, cu măsura arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28 octombrie 2015, până la data de 26 noiembrie 2015, inclusiv.
Prin urmare, raportat la data dispunerii măsurii arestului la domiciliu se constată că inculpatul Ș. V. se află sub puterea acesteia de o perioadă de mai puțin de 60 zile. După cum se observă până la această dată s-a dat eficiență principiului menținerii unei proporționalității a măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, luându-se față de acesta măsura arestului la domiciliu care în prezent a atins o durată de 52 zile, astfel că nu se poate susține în mod rezonabil că și durata acesteia ar fi una lipsită de proporționalitate sau că au intervenit elemente care să justifice înlocuirea ei.
Potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p.: „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”. Prin urmare, la aprecierea îndeplinirii condițiilor pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu relevante sunt împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului. Referitor la împrejurările cauzei, Curtea reține că acuzația vizează fapte deosebit de grave, cu un prejudiciu presupus a fi la un cuantum ridicat, fapte ce s-ar fi săvârșit în condițiile unei organizări și premeditări, cu număr mare de persoane ce ar fi fost implicate și modalități de disimulare a activității presupus infracționale. Astfel, raportat la inculpatul Ș. V. acuzarea vizează faptul că în legătură cu ceilalți membri ai grupului, pe teritoriul statului italian, în data de 01.04.2015, împreună cu inculpatul Fazekaș Ș. ar fi procurat noi certificate de însoțire a mărfii, având ca destinație finală mun. Timișoara; că bicicletele se presupune că au fost încărcate într-o semiremorcă înmatriculată în Italia, având nr. AE-_, pe care au aplicat un sigiliu aparținând firmei DHL. Transportul spre România a fost efectuat cu camionul marca Iveco cu numărul_ de către I. B. C. și T. T., ambii din localitatea Țînțăreni, jud. Gorj și ar fi fost însoțit cu un alt autoturism de către inculpatul Ș. V.; iar în România, inculpatul Ș. V., sprijinit și de numitul P. F. N., se presupune că urma să se ocupe de valorificarea ulterioară a bicicletelor. Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, accentuat fiind de modul și circumstanțele în care ar fi fost comise, cum a fost deja analizat, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme care au prioritate față de împrejurările de ordin personal invocate de către inculpatul Ș. V., nu poate fi omis în analiza necesității măsurii preventive și a naturii acesteia. Astfel, nu se poate omite faptul că acuzația vizează și infracțiunea de grup infracțional organizat, că există date că inculpatul ar fi contribuit tocmai la disimularea activității presupus infracționale, că din caracterul transfrontalier se deduce un potențial pericol de sustragere de la procesul penal, iar aceste împrejurări fac ca o măsură cum este cea a controlului judiciar să nu fie suficientă în speță la acest moment procesual.
Instanța nu își poate însuși susținerile apărării în sensul că faptul că a respectat condițiile arestului la domiciliu sau că s-ar fi prezentat la chemarea autorităților ar conduce la concluzia că măsura controlului judiciar ar fi suficientă în cauză; acesta întrucât inculpatul nici nu avea timpul efectiv pentru a dovedi că oferă garanții suficiente pentru a se dispune măsura preventivă cea mai puțin restrictivă de drepturi (până în data de 28.10.2015 aflându-se în arest preventiv). Astfel, la acest moment procesual subzistă în continuare necesitatea menținerii inculpatului în arest la domiciliu, pentru a exista un control eficient asupra acestuia, în vederea prevenirii alterării probelor, pentru evitarea influențării martorilor sau altor persoane implicate în derularea dosarului, dar și în vederea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni dat fiind că modul de săvârșire a presupuselor infracțiuni conduce la concluzia că nu ar fi vorba de o implicare accidentală, fără o strategie ulterioară care să asigure beneficierea de produsul faptelor.
În altă ordine de idei, Curtea constată că măsura arestului la domiciliu nu împiedică inculpatului contactul cu familia (în special fiul său, la care a făcut referire), nelimitându-i posibilitățile de a dezvolta și întreține relații familiale.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 206 C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul Ș. V. împotriva încheierii din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul Ș. V. împotriva încheierii din data de 09.12.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
Președinte,
L. Ani B.
Grefier,
I. M.
Red. B.L.A./18.12.2015
Tehnored. I.M./4 ex, .>
Prima instanță - Tribunalul A. - Președinte: M. C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1348/2015.... → |
|---|
