ICCJ. Decizia nr. 1073/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1073/2004
Dosar nr. 4750/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 766 din 8 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani închisoare formulată de condamnatul D.C.
A motivat instanţa că din referatul de anchetă socială rezultă situaţia familială precară a condamnatului cu posibilităţi reduse pentru creşterea minorului în vârstă de un an, dar prezenţa condamnatului pe un timp limitat nu poate schimba condiţiile materiale ale familiei.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 579 din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestor hotărâri condamnatul a declarat recurs solicitând casarea lor şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Potrivit art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.
Situaţia precară a familiei condamnatului nu reprezintă împrejurări speciale în înţelesul legii, iar pe de altă parte prezenţa condamnatului alături de familie pe o perioadă limitată nu poate aduce schimbări de esenţă.
Hotărârile recurate sunt legale şi temeinice astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 579 din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 107/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1074/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
---|