ICCJ. Decizia nr. 1069/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1069/2004
Dosar nr. 5779/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 279 din 9 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul Z.M., după cum urmează:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 17 octombrie 2002 la 15 noiembrie 2002.
Inculpatul a fost obligat în solidar, alături de ceilalţi coinculpaţi, la despăgubiri civile, către părţile civile C.V., V.G., H.C.I., A.M. şi Z.I.
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa că în ziua de 10 octombrie 2002, inculpatul Z.M. împreună cu inculpaţii, M.V. şi I.V., s-a deplasat cu căruţa în zona C.F.R. Onceşti, unde partea vătămată V.G. se afla cu oile la păscut. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, în urma căreia victima a căzut la pământ. Inculpatul Z.M. a imobilizat-o, punându-i pulovărul peste cap şi un căluş în gură.
Împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, a legat partea vătămată de mâini şi de picioare, cu o frânghie, după care au sustras din turmă, două oi.
La data, de 10 octombrie 2002, inculpaţii M.V., I.V., Z.M. şi L.A. s-au deplasat cu căruţa în zona C.E.T. Giurgiu. Când a ajuns în apropierea unei stâne de oi, au mers la ciobanii H.C. şi Z.I., pe care i-au lovit şi ameninţat cu un cuţit, după care au sustras patru oi.
În urma loviturilor aplicate, părţile vătămate H.C. şi Z.I., au fost examinate medico – legal, constatându-se că prezintă leziuni traumatice, pentru care au fost necesare pentru vindecare 7 – 9 zile şi respectiv 7 – 8 zile, îngrijiri medicale.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului, au fost dovedite cu plângerile părţilor vătămate, certificatele medico – legale, depoziţiile martorilor cumpărători, procesele verbale de percheziţie domiciliară şi cu recunoaşterile inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul Z.M. criticând-o cu privire la cuantumul pedepselor aplicate şi a solicitat reducerea acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I–a penală, prin Decizia penală nr. 747 din 11 decembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa, numai cu privire la reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.; dispunând înlăturarea acesteia din cadrul încadrărilor juridice reţinute.
A motivat instanţa de apel că, din fişa de cazier judiciar depusă în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul Z.M. este necunoscut cu antecedente penale.
Motivul de apel formulat de inculpat s-a apreciat că nu este întemeiat, întrucât pedepsele au fost aplicate la limita minimă a textelor de lege încriminatorii.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul Z.M., reiterând motivul de apel cu privire la reducerea pedepselor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, ceea ce a condus la reţinerea corectă a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului. Încadrările juridice date faptelor comise de inculpat sunt legale.
Referitor la individualizarea pedepselor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea săvârşirii acestora, mijloacele folosite, actele de agresiune comise împotriva părţilor vătămate precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 17 octombrie 2002 până la 15 noiembrie 2002.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 747 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002 până la 15 noiembrie 2002.
Obligă pe inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 107/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
