ICCJ. Decizia nr. 1065/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1065/2004
Dosar nr. 130/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Suceava au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.F.C., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la 24 august 2003 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
- L.D.V. (minor), pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 24 august 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus şi onorariul pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 21 august 2003, într-o livadă de la casa locuitorului L.P. din comuna Pojorâta, judeţul Suceava, prin constrângere, inculpatul D.F.C. a întreţinut un raport sexual cu minora V.N.C., în vârstă de 14 ani, venită (din Baia Mare) în vizită la rude, ajutat fiind de inculpatul minor L.D.V., care o ţinea de mâini pe partea vătămată. Apoi, cei doi şi-au inversat rolurile, în sensul că inculpatul major o ţinea de mâini pe partea vătămată, în timp ce inculpatul minor a întreţinut cu aceasta un raport sexual. După ce inculpatul minor s-a ridicat şi a plecat, inculpatul major a mai întreţinut cu partea vătămată încă un raport sexual, tot împotriva voinţei acesteia.
La examinarea medico-legală, partea vătămată V.N.C. a prezentat escoriaţii pe tot corpul, iar mucoasa vestibulului vaginal prezintă o echimoză de cca. 2/1,5 cm, iar inculpatul minor L.D.V. (în vârstă de 15 ani), a fost expertizat din punct de vedere psihiatric, constatându-se că a comis fapta cu discernământ.
Situaţia de fapt rezumată mai sus rezultă din plângerea şi declaraţiile părţii vătămate V.N.C., certificatul medico-legal, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexate, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile martorilor V.L.M., L.M., L.P., D.G., S.P., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, prin care îşi recunosc vinovăţia.
În drept, faptele inculpaţilor au fost încadrate în dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul major şi cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul minor.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a ţinut seama de gravitatea faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de contribuţia fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii, precum şi de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, vârsta, lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală adoptată.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.F.C.
În motivarea cererii de apel, inculpatul a criticat sentinţa atât sub aspectul încadrării juridice dată faptei, pe care apelantul o consideră greşită, cât şi al individualizării pedepsei, solicitând redozarea, în sensul reducerii acesteia, prin reţinerea circumstanţelor atenuante care pledează în favoarea sa, având în vedere că a recunoscut fapta, o regretă şi nu are antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 382 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.F.C., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.F.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Faţă de motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei, se constată că acesta nu este fondat.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei, condiţiile concrete în care aceasta a fost săvârşită, cât şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală a acestuia), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.C. împotriva deciziei penale nr. 382 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 august 2003 până la 24 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1063/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1067/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
