ICCJ. Decizia nr. 1067/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1067/2004
Dosar nr. 2960/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 184/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov au fost trimişi în judecată inculpaţii P.D., C.R.F., M.B., P.C., D.M. şi B.G., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie şi furt calificat, ultimul pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., respectiv art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., comise în seara de 10 ianuarie 2001.
Tribunalul Braşov prin sentinţa penală nr. 347 din 1 noiembrie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul B.G. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpat la un an, 9 luni şi 20 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, parte vătămată fiind I.G.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 140 din acelaşi cod a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului, constatând că pedeapsa aplicată a fost executată în arest preventiv de la 12 ianuarie 2001, la 1 noiembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 10 ianuarie inculpatul D.M. însoţit de inculpaţii P.D., M.B. fiul, au tâlhărit pe partea vătămată E.M., care locuia pe str. Laminoarelor, căreia i-au luat prin ameninţare o butelie de aragaz, carne şi cârnaţi.
La părăsirea locuinţei, pe hol, inculpaţii s-au întâlnit cu partea vătămată I.G., care având o lanternă le-a luminat feţele, gest care l-a iritat pe inculpatul D.M. şi l-a determinat să-l agreseze.
La strigătele vecinilor, inculpatul a renunţat să-l mai bată pe I.G. şi a plecat spre casă, unde a depus în boxă, butelia sustrasă.
În jurul orelor 22,00, inculpatul D.M. însoţit de această dată de P.D., P.C., C.R.F., M.B. tată şi M.B. fiu, au revenit la blocul de pe strada Laminoarelor, unde au pătruns prin spargerea uşii în locuinţa părţii vătămate I.G.
Inculpatul D.M. l-a agresat pe I.G., iar ceilalţi inculpaţi au sustras butelia de aragaz, un casetofon şi mai multe casete, după care au plecat.
Partea vătămată s-a deplasat la Spitalul Judeţean Braşov, pentru a i se acorda prim ajutor, după care a mers la secţia 4 poliţie, unde a reclamat faptele petrecute.
Revenind acasă după orele 24,00, însoţit de poliţişti, a constatat că locuinţa sa a fost din nou spartă şi i s-au sustras: un aparat de radio, brânză, fasole, ouă, conserve, castraveţi muraţi, slănină şi o geantă de culoare închisă.
Cu motivarea că, inculpatul B.G. locatar în acelaşi bloc, aflând de la inculpatul P.D., care cobora pe scară cu o butelie, că D.M. cumnatul său se bate sus cu numitul I.G. a intervenit să-i despartă, prima instanţă a reţinut că B.G. nu a participat la săvârşirea tâlhăriei şi că fapta de a-l lovi pe I.G., constituie infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., a schimbat încadrarea juridică în această infracţiune, pentru care l-a condamnat la un an 9 luni şi 20 zile.
Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de furt calificat săvârşită în aceeaşi seară, cu motivarea că inculpatul nu a participat la săvârşirea faptei, aceasta fiind comisă de ceilalţi inculpaţi.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii P.C., D.M. şi M.B.
Prin apelul parchetului sentinţa a fost criticată în ce-l priveşte pe inculpatul B.G., pentru greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi pentru greşita achitare a inculpatului, în ce priveşte infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen.
Prin Decizia nr. 142/ Ap din 28 mai 2003 pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Braşov, apelul parchetului a fost admis, sentinţa a fost desfiinţată sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul B.G. şi a soluţiei de achitare a acestuia, pentru infracţiunea de furt calificat.
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru care inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2001, până la 1 noiembrie 2002.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G.
Fără să-şi motiveze recursul, prezent la dezbateri, inculpatul a cerut casarea deciziei şi reducerea pedepsei, până la cuantumul perioadei executate.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acesteia vinovăţia inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptelor este cea legală, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul B.G. audiat a doua zi după săvârşirea infracţiunilor a declarat că în ziua de 10 ianuarie, între orele 10,00 – 14,00, a fost împreună cu concubina sa M.V. la Primăria Braşov, după-amiază au mers în pădure să aducă lemne, iar seara au fost la cumnatul său M.B. şi au urmărit programe TV.
Audiat după încă o zi la 13 ianuarie 2001, şi-a modificat declaraţia susţinând că între orele 15,00 – 18,30, a stat acasă cu concubina, iar după aceea au mers în vizită la familia L.C. şi L.G., unde au stat până la orele 24,00.
A mai arătat că nu cunoaşte nimic despre sustragerea unor bunuri, făcând precizarea că în seara acelei zile nu a fost în locuinţa cumnatului său, inculpatul D.M.
Declaraţiile inculpatului se contrazic şi apărările sale sunt contrazise de coinculpaţi şi martori.
Astfel, inculpatul D.M. a declarat în zilele de 12 şi 13 ianuarie, că după ce au luat hotărârea să fure o butelie să o vândă s-au deplasat la blocul din str. Laminoarelor şi acolo au tâlhărit o primă persoană, căreia i-au luat butelia, iar apoi o a doua persoană pe I.G., pe care au lovit-o atât el cât şi B.G. A mai arătat că grupul s-a despărţit în două, B.G., P.C. şi C., au urcat la etajul III, iar el cu ceilalţi au rămas la parter. După ce au sustras bunurile au mers la locuinţa sa, unde au stat până în jurul orei 1,00, când au fost anunţaţi că a venit poliţia şi sunt căutaţi, atunci C. şi B.G. au plecat spre casele lor.
Despre participarea inculpatului B.G. la săvârşirea infracţiunilor au relatat şi inculpaţii P.D. şi C.R.F.
Referitor la cea de a doua pătrundere a inculpaţilor D.M. şi B.G., în locuinţa lui I.G., când acesta lipsea de acasă, fiind plecat la spital, P.D. a arătat că cei doi s-au dus din nou la I.G. şi au sustras, brânză, fasole şi murături, alimente cu care au revenit în locuinţa lui D.M., spunând că în zonă a apărut poliţia.
Inculpatul C.R.F. a declarat că împreună cu ei au mers în str. Laminoarelor şi inculpaţii B.G. şi P.C., dar la un moment dat nu l-a mai văzut pe B.G., iar el a rămas de pază. Cu privire la bunurile sustrase a arătat că le-au transportat cu toţii la locuinţa lui D.M., unde a revenit şi inculpatul B.G., după care el s-a culcat. Ulterior a auzit că B.G. şi D.M., au plecat din nou în strada Laminoarelor şi au sustras fasole, brânză şi castraveţi, lucru pe care l-a crezut, deoarece când s-a trezit dimineaţa a văzut un borcan de 5 litri cu castraveţi.
Acelaşi inculpat cu referire la infracţiunea de tâlhărie împotriva lui I.G. a declarat în instanţă, împotriva evidentei că nu recunoaşte că s-ar fi exercitat presiuni sau violenţe, împotriva lui I.G.
În raport de aceste probe instanţa de apel a reţinut că inculpatul B.G. a participat direct lovind partea vătămată, căreia i-au fost sustrase bunuri de ceilalţi inculpaţi şi tot împreună cu D.M. au revenit a doua oară în lipsa părţii vătămate şi au sustras alimente, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva deciziei penale nr. 142 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2001, până la 1 noiembrie 2002.
Obligă pe inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1069/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
