ICCJ. Decizia nr. 1129/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1129/2004
Dosar nr. 60/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 297 din 25 septembrie 2003, Tribunalul Argeş a condamnat, printre alţii, pe inculpatul B.M. la 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 lit. d) C. pen.; la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. şi la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 20, raportat la art. 217 alin. (4) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a unui cuţit, corp delict, iar de la coinculpatul C.A.M., a sumei de 1.600.000 lei.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 3 noiembrie 2002, la zi, menţinându-se arestarea preventivă a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 30 octombrie 2002, inculpaţii B.M. şi B.A., s-au deplasat la locuinţa victimei T.Şt., cu autoturismul condus de coinculpatul C.A. din comuna Ştefăneşti, jud. Argeş.
După ce au pătruns în imobil prin escaladare şi efracţia încuietorilor şi au ucis victima, prin lovituri de cuţit în regiunea cervicală, cei doi inculpaţi au sustras mai multe bunuri, iar la plecare au secţionat furtunul de la aragaz în scopul producerii unei explozii şi înlăturării urmelor infracţiunii.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 274/ A din 27 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul cerea reducerea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, a declarat recurs numai inculpatul B.M., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., faptele nefiind comise de către acesta, iar în subsidiar restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât nu i s-a asigurat dreptul la apărare.
Examinând actele dosarului, în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele – verbale de constatare şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a percheziţiilor domiciliare, rapoartele de expertiză medico – legale şi tehnico – ştiinţifică şi declaraţiile martorilor R.C. şi G.M.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, în adevăr, că după o înţelegere prealabilă inculpaţii B.M. şi B.A., au pătruns în locuinţa victimei, pe timp de noapte, prin escaladare şi efracţie şi după ce l-au ucis pe acesta cu lovituri de cuţit şi i-au sustras mai multe bunuri, pentru a şterge urmele infracţiunii, au secţionat furtunul de la aragaz, în vederea producerii unui incendiu.
Susţinerile inculpatului, în sensul că în cursul urmăririi penale nu i s-a asigurat dreptul la apărare, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că luarea interogatoriului, cât şi prezentarea materialului de urmărire penală s-au făcut în prezenţa unui avocat.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanţa de fond având în vedere pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea şi modalitatea comiterii infracţiunilor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, situaţie în care nu se impune redozarea lor.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul B.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 3 noiembrie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 278 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2002, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1127/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 113/2004. Penal. Art.215 alin.1, 4 c.pen.... → |
|---|
