ICCJ. Decizia nr. 1102/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1102/2004
Dosar nr. 3436/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 311 din 28 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost condamnată inculpata F.M. la 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpata F.M. a fost obligată în solidar cu coinculpata F.P. să plătească părţii civile SC C. SA Vălenii de Munte suma de 2.752.262.092, SC T. SRL Ineu suma de 193.913.669 lei şi SC M.P. SRL Beiuş suma de 567.408.000 lei cu acelaşi titlu.
Inculpata a fost obligată şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatele F.M. şi F.P. se cunoşteau de multă vreme şi locuiau împreună. În luna februarie 1999, inculpata F.M. a intrat în posesia buletinului de identitate al martorei Ş.M. şi împreună cu coinculpata F.P. l-au falsificat prin aplicarea pe buletin a fotografiei inculpatei F.P. Au hotărât totodată ca împreună să realizeze foloase materiale injuste prin escrocarea unor persoane juridice.
Astfel, inculpatele s-au hotărât să preia de la martora S.M. SC R.D.F.I. SRL. Pentru aceasta inculpata F.P. având buletinul falsificat s-a prezentat la notar sub identitatea numitei Ş.M., unde S.M. i-a cesionat prin act autentic părţile sociale ale SC R.D.F.I. SRL, inculpata devenind astfel unic asociat al societăţii.
La 4 iulie 1999 cele două inculpate s-au prezentat la SC M.P. SRL Beiuş, unde au depus certificatul de înmatriculare al societăţii pe care o achiziţionaseră. F.M. i-a indus administratorului SC M.P. SRL, F.V. credinţa că este o finanţatoare serioasă a societăţii coinculpatei şi că ambele vor cumpăra o mare cantitate de conserve de la acesta, întrucât au asigurată desfacerea către M.Ap.N., pentru care ar fi fost încheiate deja contracte.
S-a încheiat astfel contractul din 4 iunie 1999, în baza căruia s-au livrat către inculpate conserve în valoare de 181.008.960 lei cu factura nr. 33316667 din 10 iunie 1999. Pentru a crea aparenţa de seriozitate inculpatele au achitat numerar suma de 30.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 151.008.960 lei inculpata F.P. a emis bilet la ordin, refuzat la plată de bancă din lipsa disponibilului.
Concomitent cu facturile fiscale nr. 36110814 din 24 iunie 1999, nr. 3619018 din 3 iulie 1999 şi nr. 3619022 din 11 iulie 1999 au mai fost livrate conserve în valoare de 456.399.084 lei pentru care F.P.sub identitatea falsă de Ş.M. a emis o filă C.E.C. fără acoperire, refuzată la plată la data de 2 august 1999.
S-au mai reţinut că la 8 iunie 1999 cele două inculpate s-au prezentat la SC C. SA Vălenii de Munte, ca reprezentante ale SC R.D.F.I. SRL.
Au încheiat cu această societate un contract de cumpărare de marfă în valoare de 2.800.000.000 lei.
La 10 iunie 1999 se mai semnează un act între părţi, valoarea contractului fiind majorată la 4.800.000.000 lei.
În baza contractului încheiat SC C. SA Vălenii de Munte a livrat inculpatelor produse în valoare de 3.115.065.092 lei din care acestea au plătit numerar 286.500.000 lei.
Inculpata F.P. a mai predat reprezentanţilor părţii civile 15 file C.E.C. necompletate şi semnate sub identitatea numitei Ş.M.
În contul mărfii inculpatele au mai livrat părţii civile motorină în valoare de 50.000.000 lei şi folie PVC în valoare de 26.300.000 lei.
S-a mai reţinut că la 28 mai 1999 inculpatele s-au prezentat la SC T. SRL Ineu cu care au încheiat un contract în baza căruia la 29 mai 1999 societatea le-a livrat conserve în valoare de 218.293.669 lei din care au achitat cu numerar 20.000.000 lei, pentru restul de plată de 198.000.000 lei inculpata F.P. a emis un bilet la ordin refuzat la plată pentru 193.620.000 lei din lipsă de disponibil în cont.
Instanţa a motivat că deşi contractele economice şi instrumentele de plată au fost semnate şi ştampilate de inculpata F.P., la operaţiunile de inducere în eroare a părţilor civile a participat şi inculpata F.M. care a avut un rol important în crearea aparenţei de seriozitate şi legalitate a tranzacţiilor prin care au fost escrocate părţile civile.
Prin Decizia penală nr. 332/ A din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatei F.M. care a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata F.M. criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea aspră. În consecinţă, inculpata a cerut reducerea pedepsei sub limita minimă, până la concurenţa duratei în care s-a aflat în detenţie preventivă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză inculpata a comis în coautorat o infracţiune continuată pentru care lege prevede închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Prin urmare, pedeapsa de 12 ani ce i-a fost aplicată este aproape de limita minimă prevăzută de lege.
Faptele comise de inculpată sunt deosebit de grave chiar după definiţia textului care le încriminează.
Din examinarea dosarului nu rezultă că în favoarea inculpatei s-ar putea reţine împrejurări de natură să-i atenueze răspunderea. Numai faptul că a împlinit 54 de ani şi are o pregătire şcolară precară nu pot constitui motive pentru reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, va computa prevenţia şi o va obliga pe recurentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.M. împotriva deciziei penale nr. 332 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 28 decembrie 1999 la 25 februarie 2004.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1103/2004. Penal. Legea nr.678/2003. Recurs → |
|---|
