ICCJ. Decizia nr. 1127/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1127/2004
Dosar nr. 3549/2003
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 14 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat două cazmale, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 39.862.494 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
A luat act că părţile civile M.F. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele: Inculpatul C.F. a cunoscut-o pe numita N.A. în cursul anului 1998, dată la care aceştia au devenit prieteni, iar ulterior concubini, cu menţiunea că începând din anul 2001, inculpatul s-a mutat la adresa acesteia, situată pe str. Baracolei. La data de 2 octombrie 2001, împreună cu concubina sa, cu sora şi fratele acesteia, inculpatul a fost la Biserica Sf. Anton unde au asistat la slujba religioasă, iar după ieşirea de la biserică aceştia s-au despărţit, inculpatul mergând la domiciliul concubinei sale unde s-a culcat.
La scurt timp, respectiv, în jurul orelor 15,00, au sosit din oraş şi celelalte persoane menţionate, care au pregătit cafeaua după care au ieşit în curte, unde au stat de vorbă. După câteva minute şi-au făcut apariţia pe stradă, venind dinspre Sos. Industriilor din apropiere, numiţii M.I. şi M.F., tată şi fiu, vecini cu fraţii N. şi cu care se cunoşteau. În condiţiile în care numitul N.G., zis „C." îl împrumutase cu câteva zile înainte cu suma de 500.000 lei pe M.F., l-a întrebat pe acesta când îi restituie banii, situaţie în care sus-numiţii au intrat în curte unde au avut o atitudine lipsită de respect faţă de fraţii N., pe care i-au insultat şi îmbrâncit, cel mai recalcitrant fiind M.I.
Aceste scene au fost surprinse şi de către numitul B.A., un alt vecin, care a intrat şi el în curte şi a încercat să-i liniştească pe M.I. şi M.F., dar nu a reuşit, motiv pentru care a părăsit locul conflictului şi s-a îndepărtat spre locuinţa sa.
Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, M.I. a continuat să se manifeste recalcitrant faţă de surorile N.A. şi M. pe care le-a prins de păr şi a tras de îmbrăcămintea acestora, ceea ce a determinat-o pe concubina inculpatului să strige după ajutor. În aceste împrejurări, inculpatul s-a trezit astfel că a ieşit afară, sumar îmbrăcat, desculţ şi cu mâinile libere, surprinzând scenele care aveau loc, motiv pentru care le-a cerut celor în cauză să părăsească curtea.
Văzându-l pe inculpat, M.F. a luat din gardul porţii o bucată de scândură cu care l-a lovit pe inculpat peste corp. La rândul său, M.I. a luat din mâna fiului său bucata de scândură cu care a ameninţat, moment în care M.F. a pus mâna pe o cazma cu coadă metalică cu care l-a lovit pe inculpat în partea stângă a capului şi în cotul mâinii stângi.
Cu toate acestea, inculpatul a reuşit să-i determine pe M.I. şi M.F. să iasă din curte, moment în care i-a cerut concubinei sale să-i dea un obiect pentru a se apăra, sens în care aceasta i-a adus o altă cazma cu coadă din lemn.
Inculpatul şi numitul M.I. au continuat să se ameninţe cu cazmalele pe care le aveau în mâini, dar fără să se lovească, împrejurare în care M.I. s-a îndreptat spre inculpat cu intenţia de a-l lovi.
Astfel, văzându-l pe M.I. că se îndreaptă spre el şi cu toate că acesta avea mâinile libere, inculpatul C.F., aflat într-o puternică stare de tulburare, i-a aplicat acestuia o lovitură cu ajutorul cazmalei pe care o avea în mână. Lovitura a fost aplicată cu putere, în plan orizontal şi de la stânga spre dreapta şi a vizat capul numitului M.I. aflat că prim şi instantaneu efect dezechilibrarea şi căderea acestuia pe spate, pe suprafaţa pietruită a străzii unde a rămas nemişcat.
Dându-şi seama de gravitatea loviturii aplicate şi văzându-l pe M.I. că a început să sângereze, inculpatul a renunţat să-l mai lovească, după care, fiind urmărit de către fiul părţii vătămate a abandonat cazmaua şi s-a îndepărtat de locul faptei.
Din raportul medico-legal nr. A 1/12.428/2001 din 1 noiembrie2001 a rezultat că „moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur; între ele şi deces există legătură directă necondiţionată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.F.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică pentru:
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului;
- greşita soluţionare a laturii civile:
- greşita confiscare a cazmalei cu coadă din fier.
Inculpatul în apelul său a solicitat desfiinţarea sentinţei penale şi pe fond redozarea pedepsei, în sensul micşorării cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea sa sinceră şi faptul că a fost provocat de victimă.
Împotriva soluţiei instanţei de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat apel pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, că s-a soluţionat greşit latura civilă şi că s-a confiscat greşit şi o cazma cu coadă de fier.
Prin Decizia penală nr. 237 din 7 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate şi a desfiinţat sentinţa parţial cu privire la cheltuielile de spitalizare pe care le-a redus la jumătate în raport de starea de provocare reţinută de instanţă, precum şi cu privire la confiscarea unei cazmale, dispoziţie pe care a înlăturat-o.
A apreciat ca fiind nefondată critica privind individualizarea pedepselor, aceasta fiind făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât şi din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate, întrucât, astfel cum corect au reţinut instanţele, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă tuturor criteriilor de individualizare astfel că nu se impune nici reducerea şi nici majorarea pedepsei.
Cum, nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de parchet şi de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul C.F. împotriva deciziei nr. 237 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 2 octombrie 2001, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2004. Penal. Contop.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1129/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
