ICCJ. Decizia nr. 1139/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1139/2004
Dosar nr. 4906/2003
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73 din 18 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 10509/2002 al Tribunalului Hunedoara, inculpatul C.O.C. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi ( )lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpatul M.I.F. la 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Potrivit art. 71 C. pen., inculpaţii au fost privaţi de drepturile prevăzute de art. 61 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.O.C. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la 18 martie 2003.
A constatat că inculpatul M.I.F. a fost reţinut din 20 noiembrie 2002 până în 21 noiembrie 2002.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpaţi sumele de 500.000 lei şi contravaloarea a 60 dolari australieni şi 20 dolari S.U.A. şi a obligat pe aceştia la plata acestor sume de bani.
S-a constatat că partea vătămată R.P.J. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.O.C. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.E. la plata sumei de 500.000 lei cu acelaşi titlu.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C.O.C. în sumă de 300.000 lei s-a achitat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reţinut:
În noaptea de 16 noiembrie 2002, partea vătămată R.P.J., cetăţean neozeelandez, angajat la E., se afla împreună cu martora V.F. şi fiica acesteia V.I. la discoteca A.F. C. din Certejul de Sus, în local fiind şi alte persoane printre care şi cei doi inculpaţi.
Încă de la început inculpatul C.O.C. a luat hotărârea să deposedeze partea vătămată de portmoneul pe care-l zărise la un moment dat în mâna acestuia, scop în care iniţial i-a propus numitului C.M.C. „să-l facă pe cetăţeanul străin" arătând semnificativ cu degetele că portmoneul acestuia este „gros", dar fiind refuzat l-a cooptat ulterior pe inculpatul M.I.F.
Faptul că partea vătămată este urmărită de inculpatul C.O.C. a fost sesizat imediat de către martora V.F., care de altfel l-a şi atenţionat pe inculpat să-şi vadă de treabă.
Când partea vătămată a părăsit discoteca pentru nevoi fiziologice a fost însoţită până la colţul clădirii de către V.I., care rămasă să-l aştepte i-a observat pe cei doi inculpaţi ce se deplasau în urmărirea acestuia.
În timp ce partea vătămată îşi făcea nevoile fiziologice, lângă un zid, cei doi inculpaţi l-au împins spre perete, lovindu-se la cap şi profitând de această ocazie inculpatul C.O.C. i-a smuls din buzunarul de la spatele pantalonului de blugi portmoneul, pe care imediat i l-a dat inculpatului M.I.F.
Pentru că partea vătămată a fost luată prin surprindere, nu a putut reacţiona pe moment sub nici o formă, iar de această situaţie au profitat inculpaţii care au părăsit în fugă locul faptei în direcţii opuse.
Partea vătămată a reuşit să-l urmărească doar pe inculpatul C.O.C., iar strigătele sale au alertat o patrulă de jandarmi, aflată în zonă, cât şi organele de poliţie, inculpatul fiind prins.
Inculpatul a negat agresiunea şi furtul portmoneului, iar în urma percheziţiei corporale nu s-a găsit nimic asupra acestuia.
Inculpatul M.I.F. a ascuns portmoneul în curtea şcolii din localitate.
Ulterior a fost depistat şi acesta şi, de asemenea, percheziţionat, dar fără a se găsi ceva asupra sa.
Fiind lăsaţi, inculpaţii s-au deplasat în curtea şcolii, unde după ce au reţinut banii: 500.000 lei, 60 dolari australieni şi 20 dolari S.U.A., au aruncat portmoneul care conţinea şi acte în faţa primăriei, fiindu-i restituit ulterior părţii vătămate.
Împotriva sentinţei penale a Tribunalului Hunedoara au declarat apeluri inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Inculpaţii au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale criticate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor lor de tâlhărie în furt calificat şi reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate.
Parchetul a solicitat ca după desfiinţarea sentinţei penale atacate, Curtea să pronunţe o nouă hotărâre prin care să dispună confiscarea de la fiecare inculpat sumele ce reprezintă folosul obţinut prin infracţiune, să oblige inculpaţii la plata în lei a contravalorii valutei sustrase şi să înlăture obligarea în solidar a părţii civilmente responsabile M.E. cu inculpatul minor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Prin Decizia penală nr. 330 din 2 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de parchet şi a respins apelul formulat de inculpaţi; s-a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen.; s-a înlăturat obligarea în solidar cu inculpatul a părţii responsabile civilmente M.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi că nu se impune reducerea pedepselor.
S-a mai reţinut omiterea instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen. şi greşita obligare în solidar a părţii responsabile civilmente M.E.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.I.F. criticând-o sub aspectul greşitei încadrări juridice, cât şi sub aspectul nereţinerii dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, astfel cum solicită inculpatul, întrucât sustragerea portmoneului de la partea vătămată s-a făcut prin violenţe.
Nici aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., nu se justifică, în cauză neconstatându-se împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante, atitudinea inculpatului fiind de negare a infracţiunii săvârşite în ciuda probelor evidente de vinovăţie administrate în cauză.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.I.F. împotriva deciziei nr. 330 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1134/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 114/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
