ICCJ. Decizia nr. 1140/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen.; Decretul 328/1966. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1140/2004
Dosar nr. 1616/2003
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 254 din 10 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul I.G. la pedepse de 2 ani închisoare, două luni închisoare şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicol neînmatriculat în circulaţie şi fără a poseda permis de conducere, prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi art. 36 alin. (1) din acelaşi decret, toate cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a autoutilitarei Dacia 1304, a 9 bidoane din plastic de câte 60 litri, 2 bidoane din plastic de câte 30 litri, 4 bidoane din plastic de câte 20 litri, a unei canistre metalice de 20 litri şi a unui bidon din plastic de 10 litri.
Pe baza probelor administrate, s-a reţinut că inculpatul este proprietarul unui autoturism Dacia papuc care nu este înscris în circulaţie, iar el nu posedă permis de conducere pentru acest autovehicul. La data de 1 octombrie 2002, seara, inculpatul a încărcat în autoturism 16 bidoane din plastic şi o canistră metalică şi a plecat în zona parcului Grindu, secţia 8 Bragareasa, aparţinând sucursalei P. Ploieşti, Schela Berca pentru a sustrage gazolină. Cu ajutorul unui furtun care era montat la un bazin a umplut cele 17 bidoane cu condens însă, la întoarcerea spre casă a fost depistat de organele de poliţie, care au stabilit că valoarea produsului sustras este de 2.132.448 lei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 110 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a susţinut că valoarea bunului sustras nu a fost stabilită cu certitudine şi că, în realitate acest produs, condens, nu are vreo valoare economică. În subsidiar, a solicitat să se dispună reindividualizarea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
Pentru „stabilirea exactă a caracteristicilor produsului petrolier furat", procurorul a dispus prin rezoluţia din 2 octombrie 2002 efectuarea unei constatări ştiinţifice de către specialişti din cadrul P. Berca, invocând dispoziţiile art. 114, 115 şi următoarele C. proc. pen.
Prin adresa din dosarul de urmărire penală, sucursala P. Ploieşti, Schela Berca, comunică că produsul sustras de inculpat este condens obţinut de la sonde, care nu este comercializat de unitate (amestec de condens şi apă sărată). Se mai arată că acest condens este separat de impurităţi şi se foloseşte în procesul tehnologic de producţie şi că din totalul de 705 litri produs petrolier sustras a rezultat în urma analizelor de laborator o cantitate de 461 kg condens fără impurităţi, care are o valoare totală de 3.132.448 lei (din care 500.138 lei T.V.A.).
Este de observat, în primul rând, că adresa provenită de la partea civilă în cauză nu are valoarea probantă a unei constatări tehnico-ştiinţifice, în sensul prevăzut de art. 112 şi art. 113 C. proc. pen., întrucât nu au fost folosite cunoştinţele unui specialist sau tehnician care funcţionează pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală sau funcţionează în cadrul altor organe (ea fiind semnată, printre alţii, de un economist şi un jurist). În al doilea rând, termenii folosiţi şi concluzia trasă nu permit formarea convingerii, certe, că inculpatul a sustras produse petroliere, cum impun dispoziţiile art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen. (se folosesc termenii de condens sau produs petrolier compus din condens şi apă sărată) şi nici nu stabilesc o valoare economică clară a bunului sustras (se menţionează că un astfel de produs nu este comercializat de unitate, însă în valoarea lui, calculată pe baza unor analize de laborator, se include şi taxa pe valoarea adăugată).
Sesizată cu judecarea cauzei, instanţa de fond era datoare să constate că nu este stabilit în cauză dacă inculpatul a sustras „produse petroliere" sau alte bunuri şi dacă aceste bunuri au valoare economică şi se refolosesc în procesul tehnologic de producţie.
Ca atare, în sensul prevăzut de art. 287 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată prin exercitarea atribuţiilor în mod activ şi în vederea aflării adevărului, trebuia să dispună efectuarea unei expertize pentru a stabili natura produsului sustras de inculpat şi prejudiciul încercat de partea civilă. Evident, în funcţie de concluziile expertizei urma să se procedeze şi la încadrarea juridică a infracţiunii.
Ca instanţă devolutivă, curtea de apel avea aceeaşi obligaţie, în vederea stabilirii adevărului în cauză.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea efectuării unei expertize, în sensul celor mai sus menţionate.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va examina şi măsura confiscării speciale a autoturismului Dacia 1304, proprietatea inculpatului, în raport cu prevederile art. 111 şi ale art. 118 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei nr. 110 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 254 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 114/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1141/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
