ICCJ. Decizia nr. 1145/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1145/2004
Dosar nr. 193/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 339 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Câmpina a fost condamnat inculpatul C.A. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost anulat.
De asemenea, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 701/2001 a Judecătoriei Câmpina, pedeapsă ce a fost graţiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 14 iunie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoutilaj deşi permisul categoria C îi fusese reţinut din data de 3 mai 2001 şi ulterior anulat de către lucrătorii de poliţie rutieră.
Fapta a fost descoperită cu ocazia producerii unui accident de circulaţie în timpul conducerii autoutilajului respectiv.
Apelul declarat de inculpat, a fost admis de către Tribunalul Prahova prin Decizia nr. 831 din 7 august 2003, sentinţa atacată casată în parte, redusă pedeapsa de la 2 ani închisoare la un an închisoare, şi a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentinţa nr. 701/2001 a Judecătoriei Câmpina, pe care a graţiat-o condiţionat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG nr. 18/2003.
Împotriva acestor hotărâri, inculpatul a declarat recurs care prin Decizia nr. 952 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pe motiv că instanţele au pronunţat soluţii contrare legii, deoarece au dispus graţierea unei pedepse deşi inculpatul este recidivist.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că în anul 2001 prin sentinţa nr. 701 a Judecătoriei Câmpina, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere corespunzător prevăzute de art. 37 alin. (1) şi respectiv de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 a cărui executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare de 4 ani, care expiră la 2 noiembrie 2005.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de dispoziţiile acestui act de clemenţă cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Infractor recidivist este persoana care după o primă condamnare săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii.
Aşadar, starea de recidivă care determină calitatea de recidivist ia naştere în momentul săvârşirii celei de a doua infracţiuni.
Pe de altă parte, exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează pe toţi condamnaţii care au dobândit calitatea de recidivişti până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă. În funcţie de această calitate şi de momentul apariţiei sale va fi analizată vocaţia condamnatului la beneficiul actului de clemenţă pentru toate pedepsele anterioare.
Chiar dacă la data săvârşirii uneia dintre infracţiunile anterioare, condamnatul se afla la prima încălcare a legii, vocaţia sa la graţiere este apreciată în raport cu condiţiile în care se găseşte în momentul la care se face aprecierea şi care evidenţiază evoluţia sa ulterioară, pericolul social sporit pe care l-a dobândit persoana în cauză, ca urmare a activităţii sale infracţionale după comiterea primei fapte penale.
În concluzie selecţia legiuitorului cu privire la persoanele care urmează să beneficieze de clemenţă, se face la data adoptării respectivului act normativ de clemenţă în raport cu situaţia existentă în acel moment, unicul determinant în stabilirea sferei de aplicare a acestuia.
Infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită în interiorul termenului de încercare, astfel încât prima instanţă în mod corect a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare şi constatând că inculpatul este recidivist să dea eficienţă prevederilor legale aplicabile în această situaţie, art. 37 – art. 39 C. pen.
În consecinţă, prima instanţă era obligată să dispună executarea pedepsei anterioare alături de cea de un an închisoare aplicată în prezenta cauză.
Ca atare, recursul în anulare urmează să fie admis, hotărârile atacate casate numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 pe care le va înlătura.
Se vor anula mandatele vechi de executare a pedepsei pentru a se emite de către instanţa de executare a unuia nou corespunzător prezentei decizii.
Urmează, de asemenea, ca din pedeapsa rezultantă să fie computate pedepsele executate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 339 din 5 iunie 2003 a Judecătoriei Câmpina, deciziei nr. 831 din 7 august 2003 a Tribunalului Prahova şi deciziei nr. 952 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul C.A.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a Legii de graţiere nr. 543/2002.
Înlătură dispoziţiile art. 1 din legea menţionată, şi dispune ca pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul C.A. urmând să execute în total 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Anulează vechile mandate de executare a pedepselor şi dispune emiterea de către instanţa de executare a unui nou mandat corespunzător prezentei decizii.
Compută din pedeapsa rezultantă pedepsele executate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1168/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
