ICCJ. Decizia nr. 122/2004. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 122/2004
Dosar nr. 4991/2003
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 134 din 6 august 2003, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis sesizarea judecătorului delegat cu executarea hotărârilor de la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a constatat graţiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului C.M.T., prin Decizia nr. 239/2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, care a modificat sentinţa nr. 52/2002 a Tribunalului Militar Teritorial.
În consecinţă, s-a dispus reducerea la 2 ani a termenului de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen., prin aceeaşi decizie.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi OUG nr. 18/2003 au fost graţiate pedepsele de până la 5 ani închisoare, aplicate pentru faptele săvârşite până la intrarea în vigoare a acestei legi. A mai reţinut aceeaşi instanţă că, fapta săvârşită de inculpat a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, iar infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., a fost exceptată de la graţiere.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, solicitând în esenţă, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei nr. 134 din 6 august 2003, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi respingerea sesizării judecătorului delegat cu executarea hotărârilor, având ca obiect contestaţia la executare.
În motivele de apel, parchetul militar a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece prin contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 419 şi art. 461 lit. d) C. proc. pen., se invocă constatarea graţierii pedepsei de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., ca efect al Legii nr. 543/2002, modificată fără a se fi observat că actul de graţiere era în vigoare anterior datei de 12 iunie 2003 atunci când Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat Decizia penală nr. 2820 prin care hotărârea a rămas definitivă.
S-a mai precizat că, graţierea nu a intervenit în timpul executării, ci anterior acesteia, astfel încât remediul procesual îl constituie promovarea recursului în anulare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 410 pct. 5 C. proc. pen.
Curtea Militară de Apel prin Decizia nr. 48 din 9 octombrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti împotriva sentinţei nr. 134 din 6 august 2003, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Desfiinţează sentinţa sus-menţionată, în sensul că respinge sesizarea judecătorului delegat cu executarea având ca obiect contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 52/2002, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, privind pe condamnatul C.M.T.
Împotriva acestei decizii penale, condamnatul C.M.T., în termenul legal a declarat recurs, nemotivat în scris şi nici nu s-a prezentat pentru susţinerea orală a acestuia.
Verificându-se din oficiu hotărârea atacată se reţine că, aceasta este temeinică şi legală şi ca atare, urmează a fi menţinută, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat.
Astfel, potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi art. 419 C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face şi atunci „când se invocă graţierea, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării."
Aşa fiind şi cum în cauza de faţă, actul normativ de graţiere, şi anume Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U. nr. 18/2003, a intrat în vigoare la o dată anterioară datei rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare a recurentului şi care este 12 iunie 2003, (dată de pronunţare a deciziei penale nr. 2820 din 12 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie) nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen. Altfel spus, actul normativ de graţiere a intrat în vigoare anterior executării hotărârii.
Acestea fiind datele cauzei, singura cale legală de soluţionare a cererii de constatarea graţierii prevăzută de Legea nr. 543/2002, cu modificările ei ulterioare, este doar promovarea recursului în anulare, în baza art. 410 pct. 5 C. proc. pen., cum de altfel pe deplin justificat în fapt şi în drept, s-a reţinut şi prin hotărârea atacată de recurentul condamnat.
În consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat ca fi respins ca nefondat.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.T. împotriva deciziei nr. 48 din 9 octombrie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1230/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
