ICCJ. Decizia nr. 1235/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1235/2004
Dosar nr. 327/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 569 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.B. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4302 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Craiova, definitiv prin neapelare la data de 6 noiembrie 2002, a fost descontopită în pedepsele componente de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 7 iunie 1999, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 C. pen.; 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 374 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 374 lit. a) C. pen. (fapte săvârşite în luna octombrie 2001).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei complimentare privind interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) dedusă judecăţii în prezenta cauză cu pedepsele de: 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (aplicate prin sentinţa penală nr. 4302 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Craiova), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 7 iunie 1999, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă stabilită, în total 9 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus perioada detenţiei de la 25 decembrie 2001, la zi şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile de la 23 septembrie 2003 la 22 octombrie 2003.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei săbii în lungime de 72 cm şi 2,8 cm lăţimea lamei.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă D.I. a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia sumele de 2.063.813 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, 3.000.000 lei venituri nerealizate, 1.000.000 lei daune morale, sume ce urmează a fi reactualizate conform indicelui de devalorizare a monedei naţionale de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă.
S-a luat act că Spitalul clinic judeţean nr. 1 Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă D.I., în sumă de 1.000.000 lei şi către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 24 decembrie 2001, într-un bar din comuna Bechet, judeţul Dolj, inculpatul M.B. a avut un incident cu martorul O.C., pe fondul unei stări conflictuale preexistente între cei doi.
Obligat de fratele său, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a părăsit localul, avertizând însă că se va întoarce cu o sabie.
La revenirea la bar, inculpatul a venit însoţit de membrii familiei sale, toţi fiind înarmaţi, M.B. având o sabie asupra sa.
Inculpatul a încercat să-l lovească pe O.C., împrejurare în care, animată de intenţia de a-l linişti, a intervenit partea vătămată D.I. pe care, M.B. a lovit-o cu sabia în zona toracică dreapta.
Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată penetrantă în plămânul drept, aplicată cu un corp tăietor-înţepător din faţă, lateral dreapta-stânga; leziunile produse nu i-au pus în primejdie viaţa, necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 101/A.1/10 ianuarie 2002 al Institutului de medicină legală Craiova).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor O.C., C.R., M.R., R.V., S.A., A.C., I.C., I.A., declaraţiile inculpatului care a susţinut că nu a intenţionat să-l omoare pe D.I.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 375 din 8 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Detenţia inculpatului s-a dedus la zi, iar starea de arest a acestuia a fost menţinută.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică temeinică şi legală faptei săvârşite de acesta.
Totodată, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului de lege sus-arătat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de judecată a avut în vedere toate aceste cerinţe legale, dând eficienţa cuvenită atât prevederilor referitoare la pericolul social sporit al faptei săvârşite constând în modalitatea de operare şi locul ales, obiectul vulnerant folosit şi zona vitală vizată, cât şi a celor referitoare la persoana inculpatului şi la poziţia sa procesuală.
Inculpatul M.B. a săvârşit numeroase fapte penale şi, deşi pentru unele dintre ele a beneficiat de clemenţa legii, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării, a demonstrat perseverenţă în atitudinile sale antisociale.
Starea de recidivă postcondamnatorie, precum şi poziţia procesuală oscilantă, neangajarea, în sensul înlăturării consecinţelor faptei sale constituie împrejurări în raport de care Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este just individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului acestuia.
Înalta Curte apreciază că prin cuantumul stabilit, pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să asigure şi resocializarea acestuia, în sensul cerinţelor art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 575 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1234/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1236/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
