ICCJ. Decizia nr. 1234/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1234/2004
Dosar nr. 231/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul M.D., în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 septembrie 2003 la zi.
Conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 26 august 2003, inculpatul, în vârstă de 68 de ani a avut o discuţie întâmplătoare cu partea vătămată B.E., care l-a ironizat făcând referire la situaţia materială a acestuia şi la moralitatea minorei M.D., nepoata făptuitorului.
În ziua de 30 august 2003, în jurul orelor 17,30, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, şi-a amintit de discuţia avută cu partea vătămată şi i-a reproşat soţiei sale că nu o supraveghează pe minora M.D. pe care o aveau în îngrijire, întrucât părinţii acesteia erau plecaţi la muncă în Spania.
Soţia inculpatului i-a cerut să se liniştească, după care s-a deplasat la o bancă pe care se afla partea vătămată, căreia i-a imputat că a făcut afirmaţii jignitoare la adresa nepoatei sale. În acel moment a apărut inculpatul înarmat cu un topor şi l-a ameninţat pe B.E., dar la insistenţele soţiei şi a persoanelor care se aflau pe stradă, acesta a intrat în locuinţă.
Ulterior, făptuitorul s-a înarmat cu un cuţit, a revenit pe uliţă, s-a apropiat de partea vătămată şi a lovit-o cu acel cuţit în zona toracică.
Martorul L.G. a intervenit şi a reuşit să-l deposedeze pe inculpat de cuţit, după care, victima a fost transportată la Spitalul municipal Rm. Sărat unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a suferit o „plagă prin înjunghiere penetrantă, produsă cu arma albă în spaţiul II intercostal al hemitoracelui drept, cu hemopneumotorax deschis" care i-a pus în primejdie viaţa şi a necesitat 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanţa, a apreciat, în baza expertizei medico-legale psihiatrice că inculpatul a acţionat cu discernământ scăzut, el prezentând diagnosticul „sindrom de dependenţă toxică, psihosindrom mixt" recomandându-se aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
În favoarea inculpatului au fost recunoscute circumstanţe atenuante personale, constând în lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră din timpul procesului şi comportamentul general bun anterior al inculpatului în vârstă de 68 de ani, cât şi diagnosticul reţinut în actul medico-legal arătat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 572 din 22 decembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul M.D., împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că pedeapsa a fost just proporţionalizată, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.D., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată, că instanţele, reţinând în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.D. în săvârşirea în ziua de 30 august 2003 a tentativei la infracţiunea de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani închisoare sub minimul prevăzut de lege, prin recunoaşterea justificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Astfel, se constată că au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, dar şi persoana infractorului care nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră în timpul procesului şi care prezintă o maladie care i-a diminuat capacitatea psihică de apreciere critică a actului violent săvârşit.
Se mai constată că această pedeapsă, este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
În consecinţă, fiind respectate cerinţele textelor legale arătate şi neexistând temeiuri de reducere a pedepsei închisorii, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Întrucât motivul de recurs invocat este nefondat, iar din examinarea hotărârilor atacate nu se constată cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 572 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1235/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
