ICCJ. Decizia nr. 1240/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1240/2004
Dosar nr. 301/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 898 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul B.R.G., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă detenţia preventivă de la 28 martie 2003 la zi şi prelungită măsura privativă de libertate.
S-a luat act că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate sumele de 500.000 lei şi 700.000 lei dobândite de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei, în care se include şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 26 aprilie 2002, în jurul orelor 22.00, inculpatul B.R.G., însoţit de o altă persoană faţă de care s-a disjuns cauza în vederea identificării, a smuls geanta de pe umărul părţii vătămate S.D., care se deplasa pe Calea Văcăreşti din Bucureşti împreună cu S.E., S.C. şi L.A.A., îndepărtându-se apoi în fugă.
Urmărit de martorul S.E., inculpatul, pentru a-şi asigura scăparea, l-a lovit cu o piatră.
În geantă partea vătămată avea chei, acte, suma de 500.000 lei şi un telefon mobil.
Pe traseul de alergare, pentru îndepărtare de la locul faptei, inculpatul a luat banii şi telefonul, aruncând geanta cu restul conţinutului.
Telefonul mobil a fost vândut de către inculpat cu suma de 700.000 lei martorului P.A.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, fiind, de altfel, identificat, în cursul procedurii judiciare a recunoaşterii din grup, de către martorul S.E.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a criticat reţinerea circumstanţelor atenuante şi cuantumul pedepsei, considerat insuficient, precum şi inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, apreciată ca severă.
Prin Decizia penală nr. 715 din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ambele apeluri ca nefondate, constatând că individualizarea pedepsei, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., este corectă, neimpunându-se nici majorarea, nici reducerea acesteia.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a reluat critica din precedenta cale de atac, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante şi o nouă individualizare a pedepsei, precum şi de către inculpat, care a solicitat acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Verificând hotărârea criticată, Înalta Curte reţine următoarele:
În recursul parchetului, constată că, în raport cu motivul de casare invocat, întemeiat pe cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acesta este fondat.
Este necontestat că la data de 26 aprilie 2002, pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, inculpatul, prin violenţe, exercitate, succesiv pentru deposedarea şi pentru a-şi asigura scăparea, a sustras geanta părţii vătămate, cu valorile cunoscute.
Fapta inculpatului, indiferent cum ar fi explicată şi chiar aşa cum a făcut-o acesta, respectiv săvârşită din nevoia de a procura bani pentru a-şi cumpăra droguri, prezintă un ridicat grad de pericol social, inducând celor care sunt victime şi în general membrilor comunităţii şi sentimentul de insecuritate, osebit de valorile sociale lezate direct.
Însăşi motivaţia faptei, oferită de inculpat, aşa cum s-a arătat, evocă periculozitatea acestuia, dispus, pentru obţinerea drogurilor să săvârşească acte antisociale cu urmări grave asupra persoanelor şi bunurilor acestora.
Faţă de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, reţinerea împrejurărilor, constând în lipsa antecedentelor penale şi comportarea sinceră în cursul procesului penal, cu circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen., este nejustificată.
Aceste împrejurări, reale fiind, urmează să fie luate în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei între limitele legale speciale.
Faţă de cele ce prevăd, respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, persoana inculpatului şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu este întemeiată, astfel încât recursul acestuia urmează a fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 martie 2003 la 3 martie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 715 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul B.R.G.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 898 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Modifică pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în sensul că prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., o majorează la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 martie 2003 la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1244/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
