ICCJ. Decizia nr. 1239/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1239/2004
Dosar nr. 253/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 488 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 134 din 7 mai 2001 a Judecătoriei Buhuşi pe care îl contopeşte cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită până la data de 3 ianuarie 2004, ora 11.
Timpul arestării preventive a fost dedus din pedeapsa aplicată de la 7 august 2003, la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 1.690.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.000.000 lei.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpata G.M.M. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 6 august 2003, inculpatul B.C., observând că partea vătămată N.G. are bani asupra sa, a urmărit-o împreună cu V.D., amândoi lovind-o de mai multe ori; victima a căzut în şanţ, iar inculpatul i-a sustras un portmoneu cu suma de un milion lei.
În urma agresiunii exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 963 din 8 august 2003 a Serviciului de medicină legală Neamţ).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la faţa locului, acte medico-legale, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor I.G., S.M., S.G.E., D.B.E., B.M., V.D.D., declaraţiile învinuitei G.M.M., proces-verbal de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, dovezi de predare a bunurilor sustrase, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 501 din 16 decembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpatul B.C., reducând pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare la 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul de 488 zile rămas neexecutat din condamnarea anterioară, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută, iar detenţia a fost dedusă de la 6 noiembrie 2003, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza probelor administrate în cauză, corect administrate şi just interpretate.
Având în vedere poziţia procesuală sinceră a inculpatului, vârsta acestuia, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea severă şi a redus-o la 8 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel a dat eficienţa cuvenită prevederilor articolului 72 C. pen., interpretând în mod temeinic atât criteriile referitoare la pericolul social al infracţiunii săvârşite, modalitatea de comitere a faptei (noaptea, de către două persoane împreună), consecinţele acesteia asupra victimei care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, cât şi pe cele referitoare la persoana inculpatului care are statutul de recidivist, în antecedentele sale penale regăsindu-se săvârşirea de infracţiuni de acelaşi gen, dar şi vârsta acestuia de 25 ani la data faptei, precum şi sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin modalitatea de executare şi cuantumul ei, pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să asigure realizarea scopului coercitiv-educativ al acesteia, astfel cum este stabilit de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, constatând că pedeapsa aplicată este necesară şi justificată, neimpunându-se reducerea cuantumului ei, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului B.C.
Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 7 august 2003 la 3 martie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 501 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 august 2003 la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1240/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
