ICCJ. Decizia nr. 1244/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1244/2004
Dosar nr. 4447/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299 din 27 martie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul B.F.R., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanţa, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă reţinerea din ziua de 20 iunie 2000.
S-a constatat că heroina s-a consumat în procesul analizelor de laborator.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 25 ianuarie 2002, inculpatul B.F.R. şi învinuita N.A. au fost depistaţi în scara blocului 15 din str. Sibiu, sector 6 Bucureşti între etajele 8 şi 9, deţinând 3 doze heroină, în greutate de 0,20 grame, o fiolă spartă în care s-a pus în evidenţă, de asemenea, aceeaşi substanţă, precum şi mai multe seringi de unică folosinţă şi sare de lămâie.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante şi inculpatul, care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 467 din 27 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile declarate în cauză ca nefondate, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reluând critica din precedenta cale de atac, respectiv greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, precum şi de către inculpat, care a solicitat, ca şi în apel, o nouă individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, cerând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Criticile au fost formulate în scris şi depuse în termenul legal la dosar.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., însă numai recursul parchetului este fondat.
Aşa cum rezultă din materialul probator şi îndeosebi din procesul verbal de constatare, coroborat cu declaraţiile inculpatului şi ale învinuitei N.A. (faţă de care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea amenzii administrative în sumă de 3.000.000 lei) la data de 25 noiembrie 2002 asupra celor două persoane au fost găsite 3 doze heroină, sare de lămâie, seringi de unică folosinţă, precum şi o fiolă spartă cu urme de fum, ceea ce atestă consum de droguri.
Inculpatul B.F.R. nu se află la prima încălcare a legii penale prin care sunt aplicate aceleaşi valori sociale.
Aşa cum rezultă din cazierul său judiciar, sus-numitul inculpat a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanţa la un an închisoare tot pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu menţinerea circumstanţelor atenuante, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 şi art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.
Faţă de persistenţa inculpatului în săvârşirea de infracţiuni de acelaşi gen, este nejustificată reţinerea de către instanţe a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., circumstanţe reţinute şi la prima condamnare, când, pe lângă coborârea pedepsei sub minimul legal special, s-a ţinut seama de conduita bună, anterioară şi ulterioară săvârşirii faptei şi la suspendarea condiţionată a executării sancţiunii.
Prin săvârşirea infracţiunii care face obiectul prezentei cauze se relevă ineficienţa, în reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, a pedepsei anterioare în cuantumul aplicat şi prin suspendarea condiţionată a executării.
Aşa fiind, se constată că nejustificat au fost caracterizate ca circumstanţe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., împrejurările constând în conduita bună a inculpatului după săvârşirea infracţiunii în modalităţile arătate de art. 74 lit. c) C. pen., acestea urmând a fi luate în considerare la aplicarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi primită cererea inculpatului de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, existând precedentul judiciar al ineficienţei dispunerii oricărei alte modalităţi de executare decât prin privare de libertate.
Faţă de cele ce preced, recursul parchetului va fi admis şi, casând hotărârile pronunţate în cauză, va fi înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen. şi se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei.
Recursul inculpatului, aşa cum s-a arătat, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 467 din 27 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul B.F.R.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 299 din 27 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată şi pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. şi modifică pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în sensul că o majorează la 2 ani închisoare.
Menţine aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi dispune executarea pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanţa, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1240/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1245/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
