ICCJ. Decizia nr. 1246/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1246/2004
Dosar nr. 5721/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 925 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, a fost condamnat inculpatul H.D.C. în baza art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare.
Potrivit art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 784 din 5 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 10 iulie 2002, la 6 septembrie 2002 şi de la 21 martie 2003, la zi.
S-a constatat că în procesul analizelor de laborator s-a consumat cantitatea de 0,0321 gr. heroină.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt, că la 20 martie 2003, inculpatul a fost surprins de organele de poliţie având asupra sa cantitatea de 0,0321 gr. heroină ambalată într-o folie din material plastic, drog deţinut fără drept în vederea consumului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite în baza procesului verbal de constatare, întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de expertiză criminalistică, a declaraţiilor martorilor M.M.M., S.R.C. şi R.M., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Pe parcursul urmăririi penale, în baza denunţului făcut de inculpat s-a reuşit identificarea şi tragerea la răspundere penală a numitei N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2003, cu consecinţa reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege la jumătate.
S-a reţinut că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o faptă similară, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., infracţiunea dedusă judecăţii fiind săvârşită în termenul de încercare, prevăzută de art. 82 din acelaşi cod.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 708 din 2 decembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat, împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondată solicitarea acestuia de reducere a pedepsei aplicate.
Astfel s-a apreciat că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei şi ţine seama de persoana inculpatului, care a recunoscut fapta a ajutat la identificarea şi tragerea la răspundere penală a unui infractor vinovat de trafic de droguri şi se afla în starea de recidivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul H.D.C., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea acesteia.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea la 20 martie 2003 a infracţiunii de deţinere de droguri, pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, i-au aplicat acestuia pedeapsa de un an închisoare, ca efect al cauzei de reducere a sancţiunii, prevăzută de art. 16 din acelaşi act normativ constând în denunţarea şi facilitarea de către recurent, a identificării şi tragerii la răspundere penală a unei persoane vinovată de trafic de droguri.
Pedeapsa astfel stabilită aflată chiar la minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispoziţiilor arătate este conformă potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu pericolul social al infracţiunii şi ţine seama de persoana inculpatului aflat în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind constituit de o pedeapsă aplicată pentru fapte similare.
Totodată, sancţiunea este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate dispoziţiile legale arătate şi neexistând împrejurări cărora să le poată fi conferită semnificaţia juridică arătată de art. 74 şi art. 76 C. pen., astfel cum a solicitat recurentul inculpat, critica formulată de acesta şi solicitarea de reducere a pedepsei nu pot fi primite,
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă perioadele arestării preventive de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002 şi de la 21 martie 2003, la 3 martie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D.C., împotriva deciziei penale nr. 708 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2002, la 10 septembrie 2002 şi de la 21 martie 2003, la 3 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1245/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1248/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
---|