ICCJ. Decizia nr. 1427/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1427/2004
Dosar nr. 5212/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul M.C.L. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), f) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea pe care o sporeşte cu un an închisoare, astfel că aceasta urmează a executa 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 10 ianuarie 2002 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul minor D.G.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorul şi cu părţile responsabile civilmente, la 1.710.243 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale către Spitalul nr. 1 Craiova, la 9.238.130 lei cu acelaşi titlu către partea civilă S.C. S. Tg. Jiu, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V. şi la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă P.D.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 1 noiembrie 2000, cei doi inculpaţi au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din municipiul Tg. Jiu şi pentru a obţine bani necesari organizării de petreceri, deplasări în alte localităţi şi codoşi pentru prietenele lor, au hotărât să comită infracţiuni. În acest scop, inculpaţii s-au deplasat la domiciliul lui M.C.L., au confecţionat două cagule şi s-au îndreptat spre staţia Sanoil Tg. Jiu. Inculpatul M.C.L. a pătruns în staţia de benzină pe uşa laterală şi l-a lovit cu un ciomag în cap pe partea civilă P.D., lucrător la benzinărie şi pe R.V., vânzătoare la staţia menţionată.
Încercând să riposteze, partea civilă P.D. a fost lovită din nou cu ciomagul, după care inculpatul i-a sustras 9.000.000 lei din borseta pe care aceasta o avea asupra sa, iar coinculpatul D.G.C. şi-a însuşit suma de 14.771.630 lei din casa de marcaj.
După comiterea infracţiunilor inculpaţii au aruncat obiectele de îmbrăcăminte şi bâta, iar apoi şi-au împărţit sumele de bani sustrase.
Partea civilă P.D. a suferit multiple leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în pericol viaţa. La rândul său, partea civilă R.V. a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale în urma loviturilor aplicate de inculpat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 394 din 22 septembrie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul M.C.L., extinzându-se efectele pe latură civilă şi faţă de inculpatul D.G.C. A fost desfiinţată sentinţa, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului M.C.L. şi s-a înlăturat agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., reţinută la tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
Totodată, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., pentru ambii inculpaţi, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., menţinându-se pedepsele aplicate.
Prin aceeaşi decizie s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 7.385.150 lei şi i-a obligat în solidar la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă R.V., înlăturându-se obligarea inculpatului minor D.G.C. de la plata în solidar a sumei de 50 milioane lei către partea civilă P.D.
De asemenea, au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului M.C.L., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în final 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpatul M.C.L. a declarat recurs învederând că nu el este autorul tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, că se impune completarea probelor, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursul nu este fondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost bine stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare, planşelor foto executate în cauză, depoziţiilor martorilor R.G., R.F., R.V., G.N., G.N., F.C., G.I., D.I., T.A., D.I., M.M., J.N., G.B.A.M., P.O., F.N., D.R., L.V., I.E., R.N., C.C., T.A., declaraţiilor părţilor vătămate, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat activitatea celor doi inculpaţi în noaptea de 1 noiembrie 2000, traseul pe care aceştia l-au urmat după ce în prealabil consumaseră cantităţi mari de băuturi alcoolice, traseu ce a inclus şi staţia Sanoil Tg. Jiu şi barul aceleeaşi societăţi, administrată de martorul T.A. Părţile vătămate au menţionat constant că au fost atacate de cei doi inculpaţi, iar P.D. l-a indicat pe M.C.L. drept autor al loviturilor cu ciomagul.
Aceste depoziţii se coroborează cu declaraţiile coinculpatului minor D.G.C. care, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească a descris violenţele la care au fost supuse cele două victime din partea inculpatului M.C.L.
De altfel, chiar şi inculpatul M.C.L. a recunoscut parţial comiterea infracţiunilor şi dacă iniţial a încercat să afirme că inculpatul minor a comis actele de lovire, această apărare a fost infirmată de toate celelalte mijloace de probă administrate.
În consecinţă, vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită, în cauză fiind administrate toate probele necesare, inclusiv cele cerute de inculpatul recurent, motiv pentru care nu se impune casarea cu trimitere pentru admiterea altor probe care de altfel nici nu au fost indicate de inculpat.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, se reţine că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social concret al faptelor comise cât şi de persoana făptuitorului.
Pericolul social rezidă în faptul că inculpatul a studiat cu atenţie locul şi ora propice comiterii infracţiunilor, s-a înarmat în prealabil cu un ciomag şi şi-a confecţionat o cagulă pentru a nu fi recunoscut, a acţionat prin surprindere şi a lovit-o pe partea vătămată P.D. cu ferocitate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în pericol viaţa.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1629 din 6 mai 1978, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în prezent fiind cercetat şi trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 116/P/2002 pentru fapte similare, iar în cauza de faţă a avut o poziţie oscilantă, nesinceră de natură a îngreuna urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
În raport de toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului, pedeapsa aplicată a fost bine dozată.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va menţine starea de arest a inculpatului care va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 394 din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la 12 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
