ICCJ. Decizia nr. 1423/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1423/2004
Dosar nr. 4204/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală ne.174 din 21 mai 2003 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa de 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada arestării preventive cu începere de la 9 octombrie 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o coasă, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.G. suma de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar minorilor P.D. şi P.A.M. câte 400.000 lei lunar despăgubiri periodice calculate de la data de săvârşirii faptei şi până la majoratul copiilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.T. locuieşte în satul Docani, comuna Vinderei, în apropierea casei victimei P.V. şi a soţiei acesteia P.G.
Relaţiile dintre cele două familii nu erau bune, astfel că, în ziua de 5 octombrie 2002 a avut loc un prim incident, împrejurarea în care P.G. l-a lovit cu o vargă pe unul din copii inculpatului.
La data de 8 octombrie 2002, în jurul orelor 18,00, soţia victimei s-a deplasat spre cireada satului, iar în centrul satului, lângă cişmeaua O. l-a văzut pe inculpat. Între cei doi au avut loc câteva discuţii contradictorii, context în care inculpatul a lovit-o pe partea civilă P.G. Auzind strigătele soţiei sale, după câteva minute la locul incidentului a sosit victima P.V., însă inculpatul, văzând pericolul, a fugit acasă, a luat o coasă şi s-a îndreptat spre familia P. şi i-a aplicat o lovitură, de sus în jos, cu partea tăioasă în zona gâtului, cauzându-i o plagă înţepată-tăiată, penetrantă în partea dreaptă a gâtului, cu o hemoragie puternică. În urma loviturii primite, victima a mai făcut 2-3 paşi, după care s-a prăbuşit în drum, decedând în scurt timp.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, depoziţiilor martorilor T.M., T.B., M.T., R.G. şi S.D., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut constant infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 321 din 26 august 2003, a respins apelurile formulate de partea civilă şi inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.G. şi inculpatul M.T.
Prin recursul declarat de partea civilă s-a solicitat majorarea despăgubirilor civile şi acordarea de daune morale.
Inculpatul a criticat această decizie pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la recursul părţii civile P.G.:
Potrivit art. 15 C. proc. pen., persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului şi a persoanei responsabilă civilmente în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Din actele aflate la dosar rezultă că partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire la data de 9 ianuarie 2003, când a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare.
La instanţa de fond, în termen legal, anterior citirii actului de sesizare, P.G. a menţionat personal că îşi menţine cererea iniţială prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 25 milioane lei (a se vedea încheierea din 12 februarie 2003), sumă cu care inculpatul a fost de acord, aceeaşi sumă fiind solicitată de partea vătămată şi la data de 21 mai 2003, când au avut loc dezbaterile. În raport de aspectele arătate, cadrul procesual civil s-a conturat în termen legal, în sensul că pretenţiile formulate de partea vătămată au fost cuantificate la suma de 25.000.000 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat să o plătească părţii civile.
Majorarea ulterioară a pretenţiilor civile şi solicitarea pentru prima dată în recurs a altor pretenţii (daune morale) nu este posibilă, întrucât se încalcă principiul disponibilităţii, operant în latura civilă a cauzei, iar pe de altă parte, termenul de formulare a pretenţiilor civile este depăşit, pentru alte sume pretinse inculpatul trebuie să-şi facă apărări noi şi urmează a fi supuse controlului jurisdicţional de legalitate şi temeinicie.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de partea civilă nu este fondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la recursul formulat de inculpat:
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei şi a modului de a acţiona al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârşirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acţiunile arătate în textul de lege citat.
Dimpotrivă, după un incident minor cu soţia victimei şi imediat după apariţia lui P.V., inculpatul a fugit la locuinţa sa situată în apropiere, de unde s-a întors înarmat cu o coasă şi fără să fie atacat, lovit, i-a aplicat victimei o puternică lovitură în gât cu partea tăioasă a coasei, cauzându-i aproape instantaneu moartea.
În condiţiile în care inculpatul a avut iniţiativa conflictului nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum s-a solicitat prin motivul de recurs.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de persoana făptuitorului, iar instanţa de control judiciare a reverificat dispoziţiile textelor de lege mai sus-arătate, apreciindu-se că pedeapsa aplicată a fost bine dozată.
Ca atare, recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 3851 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca Ministerul Justiţiei să avanseze onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.G. şi de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 321 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2002 la 12 martie 2004.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de
1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1426/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
