ICCJ. Decizia nr. 1436/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1436/2004
Dosar nr. 5289/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 297 din 23 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., inculpaţii:
- N.P. la două pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare (pentru două fapte);
- G.S. la trei pedepse de câte 3 ani închisoare (pentru trei fapte).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, adică 2 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
S-a luat act că sumele au fost restituite denunţătorilor.
S-a reţinut că în luna martie 2001, în toamna anului 2001 şi în primăvara anului 2002 (numai inculpatul G.S.), inculpaţii au pretins şi primit sume de bani de la numitele S.V. şi I.M., promiţându-le că prin influenţa pe care o au asupra unor medici din Târgovişte şi de la Comisia Judeţeană de Expertizarea capacităţii de muncă, îi vor determina să le întocmească actele necesare în vederea pensionării, pentru incapacitate de muncă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi cei doi inculpaţi, susţinând că instanţa de fond a fost nelegal constituită din doi judecători, contrar dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că la instanţele de fond, completul de judecată este format dintr-un singur judecător, astfel că hotărârea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Apelurile au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 451 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, cu motivarea că potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi art. 257 C. pen., se face de complete specializate, compuse din doi judecători, astfel că instanţa de fond a fost legal constituită din doi judecători.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs, împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei pentru nelegalitate, prin aplicarea greşită a legii, dar şi a sentinţei penale nr. 297/2003 a Tribunalului Dâmboviţa, pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la compunerea completului de judecată.
La rândul lor, inculpaţii N.P. şi G.S. au formulat recurs, invocând în principal acelaşi motiv de nelegalitate şi în subsidiar au cerut reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora.
Recursurile sunt fondate.
Cele două instanţe au interpretat eronat dispoziţiile art. 29 pct. 2 din Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003, potrivit cărora la judecătorii, tribunale şi curte de apel pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a celor asimilate acestora, completele de judecată sunt formate din doi judecători.
Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie se aplică numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcţie publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influenţa, exercita atribuţii de control, acordă sau realizează şi controlează asistenţa specializată, participă sau influenţează deciziile luate, deţin o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, organizaţie patronală, asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie.
Prin art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, s-au inclus în categoria infracţiunilor de corupţie, printre altele, traficul de influenţă dar condiţionat de săvârşirea de una din persoanele menţionate la alin. (1) şi (2) din lege, iar prin art. 8 se precizează că dispoziţiile art. 254 şi art. 257 C. pen., vizează şi alte categorii de persoane.
Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003 nu a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000, ci a încriminat şi alte fapte de aceeaşi natură şi a stabilit unele reguli de competenţă în ceea ce priveşte urmărirea penală şi judecată, precum şi alte reguli de procedură.
Aşadar judecarea de către complete specializate şi în compunere de doi judecători vizează numai faptele de corupţie ori asimilate acestora, comise de anumite categorii de persoane. În celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce priveşte compunerea completelor de judecată este cea stabilită de dreptul comun (art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 şi C. proc. pen.).
În speţa dedusă judecăţii, inculpatul N.P. avea calitatea de conducător auto, iar inculpatul G.S. nu avea ocupaţie, fiind pensionar, deci nu făceau parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000 sau Legea nr. 161/2003.
În consecinţă, compunerea completului de judecată la instanţa de fond trebuia să fie dintr-un singur judecător şi nicidecum din doi judecători. Hotărârea pronunţată de un complet nelegal constituit este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care este supusă casării, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Preluarea, de către instanţa de apel, a interpretării eronate dată legii, de către instanţa de fond, atrage casarea şi a hotărârii acesteia, respectiv a deciziei penale nr. 451 din octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursurile parchetului şi inculpaţilor, va casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi va trimite dosarul instanţei de fond, Tribunalul Dâmboviţa, în vederea rejudecării de către un complet format dintr-un singur judecător.
Motivele de recurs invocate în subsidiar de către cei doi inculpaţi, referitoare la greşita individualizare a pedepselor, dar şi celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la restituirea sumelor de bani către denunţători, urmează a fi analizate de instanţa de trimitere.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpaţii N.P. şi G.S., împotriva deciziei penale nr. 451 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârile pronunţate şi trimite cauza la Tribunalul Dâmboviţa, spre rejudecare.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului G.S., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1435/2004. Penal. Art.276 alin.4 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1437/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
