ICCJ. Decizia nr. 1432/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1432/2004
Dosar nr. 4095/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 30 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul V.R.:
- la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. h), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.;
- la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;
- la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia preventivă de la 16 februarie 2001 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată Ş.N.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 28.905.716 lei despăgubiri civile, plus dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii, către SC A. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că în ziua de 15 februarie 2001, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul V.R. a tras cu o armă de vânătoare ce nu-i aparţinea două focuri în direcţia autoturismului în care se aflau părţile vătămate Ş.N. şi S.O., provocând avarierea autoturismului şi rănirea părţilor vătămate.
Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa a stabilit că în dimineaţa de 15 februarie 2001, la ieşirea din restaurantul Z., amplasat în apropierea Tribunalului de pe Calea Rahovei, partea vătămată Ş.N. s-a întâlnit cu martorul Ş.J., cu care a avut o altercaţie.
În cursul acesteia inculpatul V.R. a intervenit în câteva rânduri, având un comportament violent, deşi Ş.J. a încercat să-l tempereze, explicându-i că discuta o problemă personală mai veche.
În final, cei doi s-au despărţit, partea vătămată Ş.N. urcându-se în autoturismul proprietate personală marca BMW, iar martorul Ş.J. revenind la grupul de persoane în cadrul căruia se afla şi inculpatul V.R.
În momentul în care partea vătămată a manevrat autoturismul pentru a-i schimba direcţia de mers, a făcut o mişcare către înainte, spre grupul inculpatului, manevră care l-a enervat pe inculpat. Acesta, ştiind că martorul Ş.J. are o armă de vânătoare în autoturismul său, s-a îndreptat către locul unde era parcat, a luat arma şi a tras două focuri spre autoturismul, aflat în mişcare pe Calea Rahovei în direcţia Splaiului Independenţei.
Ca urmarea celor două focuri trase, geamul portierei stânga faţă s-a spart, iar cioburile de sticlă au rănit pe ocupanţii locurilor din faţă, părţile vătămate Ş.N., şoferul, şi S.O.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat (în public) şi deosebit de grav (asupra a două persoane) a distrugerii autoturismului şi nerespectării regimului armelor şi muniţiilor, au fost stabilite pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a celui de percheziţie domiciliară la locuinţa martorului Ş.J., planşelor foto, constatării tehnico-ştiinţifice criminalistice, raportului de expertiză medico-legală, a constatărilor medico-legale cu privire la leziunile suferite de cele două părţi vătămate, declaraţiilor părţilor vătămate, ale martorilor şi recunoaşterii inculpatului.
Apărarea invocată de inculpat, în sensul că nu a avut intenţia să omoare victimele, ci doar să oprească maşina, a fost înlăturată motivat, arătându-se că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât nu avea motiv să oprească maşina ci să-l pedepsească pe şofer, atâta timp cât a tras două focuri, unul în direcţia geamului portierei de lângă şofer, celălalt fiind trimis spre roţile autoturismului. Arma folosită de inculpat, fără drept, fiind o armă de vânătoare cu alice, prin acţionare putea produce moartea, întrucât neavând proiectil unic, ci alice, era imprevizibilă în privinţa punctului ochit, atâta timp cât prin răspândirea alicelor se puteau lovi şi alte zone decât cea vizată, în raport de distanţa foarte mică de la roţi până la ocupanţii autoturismului.
Apelurile declarate, împotriva acestei sentinţe, de către inculpat şi partea civilă SC A.R. SA au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 323 din 16 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, declarat împotriva sentinţei, a fost însă admis, prin aceeaşi decizie sus-citată. Instanţa a descontopit pedepsele, a constatat graţiată pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., a majorat pedeapsa principală şi cea complimentară pentru săvârşirea tentativei de omor de la 2 ani închisoare la 2 ani interzicerea drepturilor, la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, dar a redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., de la 2 ani închisoare, la un an şi 6 luni închisoare, făcând aplicaţiunea art. 74 – art. 76 C. pen.
Ca urmare contopirii pedepselor executabile, instanţa, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Celelalte dispoziţii au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul, partea civilă şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Criticile parchetului de referă la greşita încadrare juridică a tentativei la infracţiunea de omor, atunci când, atât în minută, în considerente, cât şi în dispozitivul hotărârii se face referire la lit. h) a art. 176 C. pen., (care nu există), în loc de lit. b), la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi la greşita recunoaştere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa greşitei individualizări a pedepselor.
Inculpatul a cerut redozarea pedepsei la limita celei deja executată, având în vedere că nu a dorit moartea părţilor vătămate.
Partea civilă SC A.R.A. SA şi-a retras recursul.
Recursurile parchetului şi inculpatului sunt fondate, în limitele celor ce urmează a fi expuse.
Motivele invocate atrag cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 teza II şi 14 teza I C. proc. pen.
Astfel, deşi atât instanţa de apel, cât şi cea de fond au reţinut că tentativa de omor calificat şi deosebit de grav, a fost săvârşită de inculpat în loc public şi asupra a două persoane atât în minută, cât şi în considerentele hotărârii curţii de apel, dar mai ales în dispozitivul ambelor hotărâri s-a făcut o încadrare juridică greşită atunci când s-au aplicat, pe lângă art. 174 şi art. 175 lit. i), dispoziţiile art. 176 lit. h), în loc de art. 176 lit. b) C. pen. Este adevărat că lit. h) nu este indicată de lege printre împrejurările care imprimă omorului caracterul deosebit de grav, astfel că, aparent, ar putea fi vorba de o eroare materială, dar atâta timp cât lit. h) apare menţionată de mai multe ori în cuprinsul hotărârii criticate, este neîndoielnic că instanţa nu a verificat textele de lege aplicabile, preluând mecanic o încadrare juridică greşită apărută iniţial în dispozitivul sentinţei penale a instanţei de fond, fapt ce atrage casarea hotărârii şi corectarea greşelii.
Aşa fiind, Curtea urmează a admite recursurile inculpatului şi parchetului şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa Decizia atacată, dar şi sentinţa instanţei de fond, schimbând încadrarea juridică a tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav din art. 20 C. pen., raportat art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. h) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen.
Al doilea motiv menţionat în recursul parchetului este de asemeni întemeiat, fiind în favoarea inculpatului, referindu-se la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului prin Decizia criticată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Astfel, în raport de data comiterii faptei, pedeapsa prevăzută de lege era de la 6 luni la 5 ani, or, făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., instanţa avea obligaţia să coboare pedeapsa aplicată sub limita minimă.
Instanţa nu a observat însă că de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea apelului a intervenit o lege penală mai aspră, OUG nr. 169/2002 care a majorat limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. (de la 6 luni la 2 ani şi de la 5 ani la 8 ani închisoare), astfel că a aplicat greşit inculpatului, legea nouă, dându-i o pedeapsă nelegală de un an şi 6 luni închisoare, deşi a recunoscut în favoarea acestuia existenţa circumstanţelor atenuante.
Instanţa trebuia să facă aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi să aplice legea mai favorabilă, cea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.
Omisiunea aplicării art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi acordarea unei pedepse nelegale de un an şi 6 luni închisoare, constituie motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 teza II.
În consecinţă, Curtea va casa Decizia criticată, va descontopi pedepsele aplicate inculpatului, iar cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), va aplica legea mai favorabilă inculpatului, reducându-i pedeapsa de la un an şi 6 luni închisoare la 5 luni închisoare, menţinând circumstanţele atenuante recunoscute inculpatului.
Al treilea motiv de recurs, susţinut de parchet, referitor la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, prin greşita recunoaştere a circumstanţelor atenuante, este nefondat.
Instanţa de apel a considerat justificat că împrejurările concrete în care s-au săvârşit faptele, conduita bună a inculpatului, regretul manifestat de acesta, constituie circumstanţe atenuante şi au ca efect coborârea pedepselor sub minimul special.
Faptele au avut o derulare absurdă, nefiind legate de nici un motiv care l-ar fi putut determina pe inculpat să acţioneze de asemenea manieră încât să pună în pericol viaţa a două persoane.
Altercaţia, care a precedat săvârşirea infracţiunilor, a avut loc între alte persoane, astfel că acţiunile ilicite ale inculpatului au fost efectul unei reacţii momentane, regretate sincer de acesta şi din fericire nu au avut consecinţe tragice.
Pentru considerentele ce preced, Curtea va menţine circumstanţele atenuante recunoscute inculpatului, precum şi pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativa de omor calificat şi deosebit de grav.
Conform art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) şi 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de cea complimentară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Din această pedeapsă se va deduce perioada executată în arest preventiv, de la 16 februarie 2001 la 15 februarie 2003.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor urmează a fi menţinute.
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., se va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC A.R.A. SA, sucursala Ilfov, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul V.R. împotriva deciziei penale nr. 323 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav şi referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Casează hotărârile pronunţate şi rejudecând, schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare.
Contopeşte cele două pedepse aplicate, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpatul a fost arestat de la 16 februarie 2001 la 15 februarie 2003.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC A.R.A. SA, sucursala Ilfov împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1433/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
