ICCJ. Decizia nr. 1434/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1434/2004
Dosar nr. 1551/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268 din 24 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost condamnat inculpatul M.I. la 2 ani închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. şi la 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza aceluiaşi text de lege.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final urmând a executa 3 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante să se facă la locul de muncă, în cadrul SC I. SA Mătăsari.
Totodată, inculpatul a fost pus în libertate şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 13 august 2002 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 14.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 4 martie 2002, inculpatul M.I. a primit de la T.S. suma de 4.000.000 lei, promiţându-i că prin influenţa pe care o are asupra unor procurori şi judecători poate să ajute pe soţul acesteia să câştige un proces pe care-l avea pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu.
În luna ianuarie 2002, acelaşi inculpat, a pretins de la G.N.M. suma de 13.000.000 lei promiţându-i că va interveni pe lângă directorul M.V. de la S.N.P. P. SA Gorj pentru a-l încadra în funcţia de muncitor petrolist necalificat. Deşi a primit suma de 10.000.000 lei, inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, fapt ce l-a determinat pe G.N.M. să sesizeze organele de poliţie.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 76 din 26 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpat, a desfiinţat sentinţa atacată în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 867-9 C. proc. pen., stabilind ca pedeapsa de 3 ani închisoare să se execute în detenţie. Totodată, a fost înlăturată obligarea inculpatului, cu titlu de confiscare, şi a obligat cu acelaşi titlu pe T.S. la 4.000.000 lei, şi pe G.N.M. la 10.000.000 lei.
De asemenea, a fost înlăturată măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa nr. 220/ P din 12 august 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de recurs a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social de natură să creeze ideea deosebit de periculoasă pentru societate, pentru echilibrul relaţiilor sociale în ansamblul lor, a posibilităţii promovării unor interese pe căi oculte, necinstite, în afara condiţiilor legii.
Pe de altă parte, întinderea în timp a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat, multitudinea actelor materiale comise de acesta, cuantumul sumelor pretinse şi primite sunt împrejurări care au impus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie şi nu la locul de muncă. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analizarea elementelor de circumstanţiere ale inculpatului care nu a recunoscut infracţiunile săvârşite nici în faza de urmărire penală şi nici în cea de cercetare judecătorească şi, mai mult, inculpatul a mai săvârşit şi o infracţiune de tăinuire la furt calificat (privind produse petroliere) pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
În raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 76 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1433/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 1435/2004. Penal. Art.276 alin.4 c.pen. Recurs → |
|---|
