ICCJ. Decizia nr. 1437/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1437/2004
Dosar nr. 5110/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1332 din 21 mai 2003, Judecătoria sectorului 4 a declinat competenţa soluţionării cererii condamnatului S.L.M. în favoarea Tribunalului Bucureşti, dat fiind instanţa corespunzătoare în grad pe raza teritorială în care se afla locul de deţinere, căreia îi revine, din punct de vedere material, judecata.
Prin sentinţa penală nr. 819 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul S.L.M. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie la care fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 780 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3228 din 3 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, fără a mai beneficia de vreo întrerupere a executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de petent, respectiv că soţia, mai precis concubina acestuia, este şomeră, având copilul bolnav, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 604/ A din 13 octombrie 2003, a respins apelul condamnatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul S.L.M. a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul indicat de condamnat, a reieşit că fiul acestuia rezultat din concubinaj nu este recunoscut de el, se află în întreţinerea concubinei, care locuieşte împreună cu familia sa într-un imobil compus din două camere, având un venit comun de 12.773.000 lei. Referatul anchetei a mai consemnat că petentul, anterior condamnării sale, a locuit în acest imobil şi nu a desfăşurat vreodată o activitate din care să câştige, licit, venituri.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr. 604/ A din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1436/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1438/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
