ICCJ. Decizia nr. 1443/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1443/2004
Dosar nr. 5015/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea formulată de condamnatul L.F.
În baza art. 189 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească în favoarea statului 250.000 lei cheltuieli judiciare din care 200.000 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea sa, înaintată instanţei de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, condamnatul L.F. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 344 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Maramureş, sentinţă prin care a fost condamnat la 14 ani închisoare, pentru infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Arătând în motivarea cererii că pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, ce i-a fost aplicată este prea mare, în raport cu participarea sa la săvârşirea faptelor.
Prin referatul parchetului s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că motivele invocate de revizuient în cererea sa, nu se încadrează în motivele prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 344 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat revizuientul L.F. la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, pentru infracţiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Sentinţa penală menţionată, a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpat prin Decizia nr. 2536 din 21 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, un martor, expert sau interpret care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit la pronunţarea hotărârii, care s-a dovedit a fi fals ori când un membru al completului de judecată a comis o infracţiune în legătură cu acea cauză sau când două hotărâri definitive, nu se pot concilia.
Analizând motivele invocate de condamnat, care privesc durata pedepsei aplicate, tribunalul constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire, prevăzute de lege.
În consecinţă, cererea de revizuire a fost respinsă.
Apelul declarat de condamnatul revizuient L.F., împotriva acestei sentinţe, purtând nr. 131/2003, a Tribunalului Maramureş, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia nr. 232 din 15 octombrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuient L.F., susţinând că cererea sa trebuia admisă, altfel, executând o pedeapsă nemeritată, fiind nevinovat, necomiţând infracţiunea de viol, fiind, în fapt, victima poliţiştilor, care i-au instrumentat dosarul, exercitând violenţe asupra sa.
Recursul este nefondat.
Susţinerile revizuientului, în măsura în care s-ar dovedi adevărate, ar putea sta la baza promovării unui recurs în anulare, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă, nu pot fi primite, sub nici o formă, ca temei pentru admiterea unei cereri de revizuire.
În dreptul nostru, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce nu poate fi introdusă decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Or, motivele invocate de condamnat (nevinovăţia şi durata prea mare a pedepsei rezultante), nu se subscriu nici unuia dintre motivele prevăzute în art. 394 C. proc. pen., încât, în mod corect, cererea de revizuire a fost privită ca nefondată şi respinsă.
Aşa stând lucrurile, această Înaltă Curte, va trebui să constate că recursul de faţă este nefondat şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel hotărârea atacată.
Văzând şi reglementările în materie de plăţi ale cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariilor de avocaţi pentru apărările făcute din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 232 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1444/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
