ICCJ. Decizia nr. 1455/2004. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1455/2004
Dosar nr. 2240/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 6 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Galaţi, inculpatul Ş.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. (faptă comisă la 18 februarie 1998).
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC C.C. SRL Negreşti Oaş, judeţul Satu Mare (administrator M.G.) la plata sumei de 597.423.497 lei despăgubiri civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filei C.E.C. nr. E 002-00264951/1998.
În temeiul dispoziţiilor art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 650.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (200.000 lei la urmărirea penală, 200.000 lei la instanţa de fond şi 250.000 lei la instanţa de fond în rejudecare) s-a dispus a fi avansat către Baroul Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În fapt în anul 1991, inculpatul Ş.V. a înfiinţat împreună cu martorul V.M. SC T.C.M. SRL, transformată ulterior în SC A.S.L. SRL.
La data de 18 februarie 1998, inculpatul a încheiat cu SC C.C. SRL Negreşti Oaş un contract de livrare a unei cantităţi de marfă import S.U.A. în valoare totală de 810.697.207 lei din care a primit la livrarea mărfii suma de 55 milioane lei. Inculpatul a valorificat marfa prin diferite societăţi, însă nu a mai achitat diferenţa.
Pentru această diferenţă, deşi nu avea disponibil în cont, a emis fila C.E.C. nr. 00200264951, pe care administratorul firmei, M.G. a introdus-o la decontare la data de 28 aprilie 1998 la B.A. SA, sucursala Galaţi, ce a refuzat plata din lipsă de disponibil şi a sesizat organele de poliţie.
Într-un prim ciclu de judecată, prin sentinţa penală nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul Ş.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul către partea civilă SC C.C. SRL Negreşti Oaş, judeţul Satu Mare, prin administrator M.G. la plata sumei de 640.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 191, în referire la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpatul către stat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei penale nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galaţi a declarat apel inculpatul Ş.V. criticând-o ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:
- la data încheierii contractului cu SC C.C. SRL Negreşti Oaş el nu mai avea calitatea de administrator al SC A.S.L. SRL Galaţi, deoarece vânduse această societate încă din anul 1997 numitului O.M., ci doar calitatea de angajat.
- la data emiterii filei C.E.C. pe care el a semnat-o la cererea numitului O.M., l-a informat pe administratorul părţii vătămate despre lipsa disponibilului în cont.
- litigiul dintre cele două societăţi nu este de natură penală, ci comercială, astfel că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de înşelăciune.
- instanţa de fond nu a efectuat activităţile de cercetare judecătorească ce s-ar fi impus, iar hotărârea instanţei de fond nu este motivată.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa penală nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că hotărârea apelată nu este motivată şi nu s-a efectuat cercetarea judecătorească.
S-au dat îndrumări instanţei de rejudecare, de completare a cercetării judecătoreşti prin audierea administratorului părţii civile M.G. şi va administra orice alte probe la cererea inculpatului sau din oficiu pentru clarificarea laturii subiective a cauzei.
În cazul în care se va reţine vinovăţia inculpatului urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de acesta, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 1 pct. 5 din OG nr. 207/2000, care constituie o lege mai favorabilă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, trebuie clarificat dacă neconstituirea de parte civilă în apel se datorează faptului că prejudiciul a fost recuperat sau renunţării la pretenţii, situaţie în care s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. c) C. pen., privind confiscarea specială.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr. 334 din 6 februarie 2001 şi s-a dispus citarea inculpatului şi administratorului părţii civile SC C.C. SRL Negreşti Oaş.
Audiat în instanţă administratorul M.G. a declarat că inculpatul a cumpărat mocheta de la firma sa şi cu 2 săptămâni înainte de a expira termenul de plată a atenţionat pe inculpat să aprovizioneze contul, lucru care nu s-a întâmplat.
A mai precizat reprezentantul părţii civile că dacă ar fi avut cunoştinţă că societatea inculpatului nu are bani în cont, nu îi livra marfa.
Din analiza materialului probator administrat în cauza de faţă, instanţa a reţinut că inculpatul Ş.V. în calitate de administrator al SC A.S.L. SRL a încheiat la data de 18 februarie 1998 contractul nr. 50 cu SC C.C. SRL Negreşti Oaş privind livrarea de mochetă în valoare de 810.642.207 lei, din care la livrare s-a plătit 55.000.000 lei, iar pentru diferenţă inculpatul a emis fila C.E.C. E 00200269151, filă care la data de 28 aprilie 1998 introdusă fiind la bancă a fost refuzată la plată, din lipsă de disponibil.
Inculpatul s-a apărat, susţinând că la data de 5 decembrie 1997 a vândut lui O.M. societatea A.S.L. şi că la data de 18 februarie 1998, când a încheiat contractul cu partea civilă, nu mai era administratorul societăţii şi că a acţionat în calitate de angajat.
Însă din contractul de livrate nr. 50 din 18 februarie 1998, rezultă că inculpatul a semnat acest contract în calitatea de administrator şi asociat unic.
De altfel, din fişa firmei SC A.S.L. SRL eliberată de Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi rezultă că la data de 19 mai 1998 inculpatul avea calitate de administrator cu puteri depline a acestei firme.
De asemeni, fila C.E.C. semnată de către inculpat nu s-a decontat pe motiv că semnătura nu ar aparţine administratorului societăţii, conform specimenului de semnătură existent la bancă, ci pe motiv că nu există disponibil în cont.
Faţă de cele de mai sus, apărarea inculpatului nu a fost luată în considerare.
Prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a solicitat extinderea procesului penal asupra altor persoane, audierea a 2 martori şi efectuarea unei expertize contabile, cereri care au fost respinse de instanţă, întrucât probele solicitate vizează alte situaţii ce nu au legătură cu prezenta cauză.
S-a reţinut că inculpatul a dat asigurări reprezentantului părţii civile SC C.C. SRL Negreşti Oaş că va achita contravaloarea mochetei livrate, deci a indus în eroare partea vătămată în scopul atragerii de profit.
În momentul eliberării filei C.E.C., nefiind asigurată provizia necesară, inculpatul a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii ei, astfel că este realizată latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpatul Ş.V. a fost cercetat şi trimis în judecată.
În drept fapta inculpatului de a fi ridicat la data de 18 februarie 1998 de la partea civilă SC C.C. SRL Negreşti Oaş marfă în valoare de 810.642.207 lei pe care a încercat să o plătească, cu o filă C.E.C. fără acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 324 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., având în vedere prevederile art. 1 pct. 5 din OG nr. 207/2000.
Din verificarea fişei individuale rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, fără a fi recidivist.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei s-au avut în vedere scopul şi criteriile de individualizare a acesteia prevăzută de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport de aceste criterii scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea cu privare de libertate.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. şi a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Reprezentantul părţii vătămate SC C.C. SRL Negreşti Oaş a declarat în instanţă că se constituie parte civilă cu suma de 597.423.497 lei reprezentând diferenţă preţ neachitat precizând că nu solicită dobânzile bancare, sens în care a depus la dosar fişa de cont.
Reţinându-se vinovăţia inculpatului, în baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a obligat inculpatul a plăti părţii civile suma de 597.423.497 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filei C.E.C. nr. E 002-00264951/1998.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen. şi art. 64 din Legea 51/1995 a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei noi sentinţe nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi au declarat apel, inculpatul Ş.V. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Inculpatul Ş.V. prin memoriile depuse la dosar a criticat sentinţa pronunţată ca nelegală şi netemeinică considerând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, căzând pradă unei reţele mafiote din Galaţi şi că numai datorită abilităţii sale şi cu ajutorul unor persoane a scăpat de a nu fi ucis.
Că aceeaşi reţea mafiotă i-a impus şi dictat soţiei sale Ş.C. să promoveze acţiune de divorţ după care aceasta a părăsit ţara, fiind prinsă în Turcia, expulzată în România, pentru că în luna martie - iunie 1998 în aceleaşi condiţii este dusă sau e plecată în Spania, Franţa, Grecia şi Macedonia.
Apreciază inculpatul că în spatele acestei reţele mafiote se comit infracţiuni care aduc atingere siguranţei naţionale şi ordinii de drept, că singurul martor care ar putea rezolva speţa de faţă este numita Ş.C.
A mai susţinut inculpatul că se impune lămurirea şi cu privire la alte tranzacţii comerciale prin SC A.S.L. SRL Galaţi, după arestarea sa, până după sfârşitul lunii aprilie 1999, ridicându-şi mărfuri în valoare de 7 miliarde lei cu file C.E.C. fără acoperire de la o societate din Zalău, motiv pentru care solicită extinderea cercetărilor şi cu privire la alte persoane.
Nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât în perioada 18 februarie 1998 - 24 iulie 1998 a fost angajat al firmei SC A.S.L. SRL reprezentându-l pe O.St.M. care era administratorul şi asociat unic al societăţii, iar aceasta din urmă a cooperat cu numiţii P.V., administratorul firmei SC C. SRL Galaţi, E.G. şi I.V.
Pe de altă parte, inculpatul a mai susţinut că în perioada în care au fost emise filele C.E.C. fără acoperire, actele societăţii se aflau la Administraţia Financiară Galaţi din data de 22 mai sau 2 iunie 1998, fiind predate numitei V.G., pentru ca la sfârşitul lunii noiembrie 1998 să fie ridicată fără proces verbal de către soţia sa Ş.C. care a refuzat să i le predea.
Faţă de cele arătate a solicitat achitarea, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat noua sentinţă nr. 434 din 6 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin apelul declarat, pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia în raport de periculozitatea deosebită a faptei şi a inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 138/ A din 11 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în consecinţă:
Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi rejudecând:
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului Ş.V., născut la 14 decembrie 1958 de la 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), o majorează la 4 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi.
Nemulţumit şi de această decizie, în termen legal, inculpatul Ş.V., a declarat recurs şi a solicitat casarea şi restituirea dosarului la procuratură, pentru completarea urmăririi penale. Se mai susţine că probele administrate au şi fost evaluate eronat, deoarece în realitate tot litigiul de faţă, e de natură civilă şi nu penală.
Recursul este fondat.
Examinându-se probatoriul administrat la urmărirea penală şi de către instanţele de fond şi apel în cele două faze procesuale, de judecare şi rejudecare, după casarea dispusă de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000, se reţin următoarele:
Probele administrate şi dezbaterile au evidenţiat că, urmărirea penală nu este completă, iar în faţa instanţei nu se pot completa decât cu mare întârziere.
Astfel se şi explică casarea cu trimitere spre rejudecare, soluţie adoptată de către Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000.
Cu toate acestea şi „în scopul aflării adevărului" potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face atât de către organul de urmărire penală, precum şi de către instanţa de judecată, în urma examinării tuturor elementelor de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei situaţii şi la identificarea persoanei care a săvârşit-o.
Deci, numai după cunoaşterea ansamblului împrejurărilor concrete, în care s-a produs un fapt, se poate aprecia şi natura litigiului ivit.
Astfel, în cauză, apărarea ce şi-a făcut-o inculpatul este constantă, este aceeaşi de la urmărirea penală, de la primele sale declaraţii şi până în prezent în faţa instanţei supreme, în sensul că el, la data de 18 februarie 1998 când se încheie contractul nr. 50, nu mai era proprietarul SC A. SRL Galaţi, dar neverificată de primele cercetări.
Urmărirea penală ignorând prevederile art. 63, art. 64, art. 65 şi art. 66 C. proc. pen., nu a administrat toate probele ce constituie elemente de fapt, ce servesc la aflarea adevărului despre realele raporturi dintre inculpatul Ş.V. şi numiţii O.M., OG şi I.V., martori la încheierea contractului în litigiu cu nr. 50 din 18 februarie 1998.
Toate aceste audieri de persoane se impuneau cu necesitate a fi efectuate, de organul de urmărire penală, pentru a se respecta prevederile art. 66 C. proc. pen. Altfel spus, urmărirea penală trebuie îndeplinită cu toată atenţia, inculpatul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie şi care, „nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia" potrivit textului mai sus enunţat.
Ori, în cauză, toate principiile legale enunţate au fost ignorate la urmărirea penală şi probele sunt extrem de sumare.
Pentru lămurirea realelor relaţii comerciale sau de altă natură, dintre inculpat şi M.G. determinate de încheierea contractului nr. 50 din 18 februarie 1998, a condiţiilor stabilite cu acea ocazie şi privitoare la plata mărfii livrate inculpatului, pentru societatea comercială ce în fapt şi în drept nu-i mai aparţinea, era imperios necesar, nu numai audierea martorilor O.M., OG şi I.V., dar şi confruntarea acestora cu inculpatul şi partea vătămată M.G., ce avea declaraţii contradictorii şi actele depuse, de asemenea, sunt contradictorii.
Desigur, admiterea acestor probatorii, va elucida şi problema condiţiilorşi a titlului sub care s-a emis fila C.E.C. nr. E 002 00264951 şi pe care inculpatul doar o semnează şi o ştampilează, necompletând alte rubrici.
Totodată, trebuie să se clarifice dacă, la acea dată, SC A. SRL Galaţi, mai aparţinea inculpatului sau altor persoane, pe baza căror acte, acele persoane au şi încasat banii rezultaţi din vânzarea mochetei livrată de partea vătămată M.G.
În legătură cu plata se mai reţine că, au fost înlăturate total nejustificat, precizările părţii vătămate M.G. şi care a fost de acord să i se plătească şi în produse, prin compensare după înştiinţarea inculpatului, făcută mai înainte de a se împlini cele 60 zile de plată. Nu pot fi ignorate nici împrejurările că în prezent partea vătămată şi-a recuperat paguba şi tot partea vătămată M.G. şi societatea sa au redus cu 70 milioane lei prejudiciul.
În consecinţă, faţă de aceste consecinţe şi date, cu privire la condiţiile în care, părţii vătămate M.G., i s-a făcut în cele din urmă plata integrală a mărfii livrate în baza contractului nr. 50 din 18 februarie 1998 se va stabili şititlul sub care s-a emis fila C.E.C. menţionată. Tot astfel se va putea stabili persoana sau persoanele care deţineau de fapt şi de drept la 18 februarie 1998, societatea comercială A. SRL Galaţi, de către organele de urmărire penală şi cu respectarea deplină a dreptului la apărare se va aprecia corect existenţa sau inexistenţa vreunei infracţiuni şi în sarcina cărei persoane sau a căror persoane se poate reţine, vinovăţia penală, sau de natură comercială, care este eventual prejudiciul penal, distinct de despăgubirile civile ce s-ar mai datora şi în final încadrarea juridică.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul Ş.V., se vor casa Decizia penală nr. 138 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, precum şi sentinţa penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând potrivit art. 333 C. proc. pen., se va restitui dosarul procurorului pentru completarea urmăririi penale în raport de cele analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Ş.V. împotriva deciziei penale nr. 138 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru completarea urmăririi penale.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1445/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1456/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
