ICCJ. Decizia nr. 1491/2004. Penal. Art.20,174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1491/2004
Dosar nr. 437/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin rechizitoriul din 25 septembrie 2003, trimite în judecată pe inculpatul M.C., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Actul de incriminare reţine, în esenţă, următoarele:
În noaptea de 21 iunie 2003, inculpatul a consumat un litru de rachiu împreună cu soţia sa, O.M. şi cu fiul său, G.M. (36 ani), apoi s-au culcat.
Pe la ora unu noaptea, inculpatul s-a sculat, iar fiul său l-a injuria şi l-a ameninţat cu moartea.
Pentru că mai fusese lovit de fiul său, inculpatul a luat de pe masa cu vasele de bucătărie, un cuţit cu care l-a lovit pe G.M., cauzându-i o plagă abdominală, vindecabilă în 35-40 zile tratament medical şi punându-i viaţa în primejdie.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa penală nr. 183 din 11 noiembrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 44 C. pen., l-a achitat pe inculpat, cu motivarea, esenţială, că acesta a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare.
Inculpatul a fost pus în libertate.
Pretenţiile civile ale Casei de Asigurări de Sănătate Neamţ au fost respinse.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă a declarat apel, motivând că exonerarea de răspundere a inculpatului este greşită.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 504 din 23 decembrie 2003, a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa şi l-a condamnat pe inculpat la 2 ani şi 6 luni de închisoare şi la un an interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 74 lit. a) şi art. 71 C. pen.
Inculpatului i s-a dedus detenţia preventivă.
El a fost obligat să plătească Casei de Asigurări de Sănătate Neamţ 4.743.408 lei cheltuieli de spitalizare şi 770.763 lei cheltuieli de transport cu ambulanţa.
Inculpatul a mai fost obligat şi la 6 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
A fost confiscat cuţitul, corp delict.
Instanţa de apel a motivat, în esenţă, că, atunci când a lovit victima, inculpatul nu se afla în legitimă apărare, ci în stare de provocare.
Inculpatul a declarat recurs, cerând casarea sentinţei şi menţinerea sentinţei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obştesc.
Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Inculpatul s-a aflat în situaţia, prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., în sensul că, din cauza temerii că ar putea fi ucis de victimă, s-a apărat într-un mod care a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care a fost atacat.
Astfel, inculpatul (72 ani) declară, constant, că fiul său (36 ani) obişnuia să-l bată, aşa cum o lovea şi pe mama sa, încât, atacat, intempestiv, în miez de noapte, s-a temut, efectiv, că acest atac ar putea avea consecinţe grave, motiv pentru care, ca să se apere, a pus mâna pe cuţitul de pe masă, moment în care fiul său l-a prins de gât şi a încercat să-i ia cuţitul, concomitent ameninţându-l cu moartea şi îmbrâncindu-se reciproc.
Martorii C., D., F., G.H., vecinii inculpatului, I.C., L.I., B.V. şi P.I., confirmă că partea vătămată obişnuia să-şi agreseze părinţii.
Martorii precizează că, spre deosebire de partea vătămată, care este violent, inculpatul este un om paşnic şi a crescut 10 copii.
Prima instanţă a reţinut, deci, corect, că atacul declanşat de partea vătămată a fost de natură să-l facă pe inculpat să se teamă pentru viaţa lui, având în vedere momentul atacului, antecedentele lui şi diferenţa de vârstă, de putere şi comportament dintre tată şi fiu.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va menţine sentinţa primei instanţe, prin casarea deciziei atacate, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 504 din 23 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 183/ P din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 15/2004. Penal. Art.211 alin .2 c.pen. Recurs → |
|---|
