ICCJ. Decizia nr. 1500/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1500/2004
Dosar nr. 570/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1153 din 11 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul V.F. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 25 august 2003 la zi.
S-a luat act că probele conţinând cantitatea de 0,08 grame heroină au fost consumate în procesul de laborator.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei, consemnată conform recipisei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 25 august 2003, ca urmare a denunţului martorului Ş.B.D., organele de poliţie din cadrul I.G.P. Române, Brigada de combatere a crimei organizate şi antidrog Bucureşti, s-au deplasat în zona Matei Ambrozie, sector 3, în vederea prinderii şi identificării numitului „F.", despre care martorul susţine că se ocupa cu traficul de droguri.
În acest sens, s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a sumei de 1.000.000 lei bancnote de 100.000 lei, pe care martorul Ş.B.D. a fost de acord că o folosească la cumpărarea de la numitul „F." a patru doze de heroină.
Astfel, sub supravegherea organelor de poliţie, martorul s-a deplasat în zona mai sus menţionată, unde s-a întâlnit cu numitul „F.", de la care a cumpărat trei doze de heroină, întrucât acesta din urmă a susţinut că s-a scumpit doza la 300.000 lei, din suma de 1.000.000 lei, oprindu-i doar 900.000 lei, iar restul de 100.000 lei i-a restituit martorului.
În acelaşi timp, au intervenit organele de poliţie care au procedat la prinderea numitului „F." identificat astfel în persoana inculpatului V.F.
Cu ocazia percheziţiei corporale efectuată în prezenţa martorului asistent M.A., asupra inculpatului s-a găsit suma de 2.100.000 lei, din care 9 bancnote a câte 100.000 lei au fost identificate ca fiind dintre cele consemnate în procesul-verbal,
Fiind întrebat despre banii găsiţi asupra sa, inculpatul a arătat că îi aparţin, fiind câştigaţi la jocurile de noroc, fără să recunoască faptul că provin din vânzarea drogurilor.
Martorul Ş.B.D. a predat organelor de poliţie trei punguţe ce conţineau un praf de culoare bej, cumpărate de la inculpatul V.F., precum şi suma de 100.000 lei.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că cele trei punguţe conţineau cantitatea de 0,08 grame heroină (diacetilmorfină), cantitate ce a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2004, a admis recursul inculpatului, a desfiinţat hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, a înlăturat confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpat suma de 900.000 lei dobândită din săvârşirea infracţiunii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a menţinut starea de arest a apelantului inculpat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul V.F. a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 12 din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 august 2003 la 17 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1501/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
